Date generale
Municipiul Turnu Măgurele se află în extremitatea de Sud a României, în provincia istoricã Muntenia, în zona de Sud Vest a judeţului Teleorman, la marginea de Sud a Câmpiei Boian, la 23–29 m altitudine, pe stânga fluviului Dunărea, în aval de confluenţa cu râul Olt, la graniţa cu Bulgaria, la intersecţia paralelei de 43°45’06” latitudine nordică cu meridianul de 24°52’15” longitudine estică, la 50 km Sud Vest de municipiul Alexandria, reşedinţa judeţului Teleorman şi la 135 km Sud Vest de municipiul Bucureşti, capitala României; 28 358 loc. (1 ian. 2019), din care 13 625 loc. de sex masc. şi 14 733 fem. Supr.: 107,2 km2, din care 13,4 km2 în intravilan; densitatea: 2 116 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 24 772 loc., 21 227 de persoane erau români (85,7%), 688 rromi (2,8%) şi 2 857 loc. (11,5%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 21 725 ortodocşi (87,7%), 110 adventişti de ziua a şaptea (0,4%), şi 2 937 loc. (11,9%) aparţineau altor confesiuni (romano-catolici, penticostali, baptişti, musulmani, Martorii lui Iehova ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclarată. Port fluvial cu chei construite în 1906 şi punct de vamă (din 1860). Staţie finală de cale ferată (inaugurată la 12 septembrie 1887). Nod rutier. Punct de trecere, cu bacul, peste Dunăre la Nicopole (Bulgaria). Exploatări de balast. Centrală electrică şi de termoficare. Producţie de utilaj greu şi utilaj chimic, de echipamente electrice, de tricotaje din bumbac, de prefabricate din beton, de cărămidă, de mobilă şi de produse alimentare (conserve de legume şi fructe, preparate din carne şi lapte, panificaţie etc.). Combinatul de îngrăşăminte chimice fosfatice şi azotoase, de acid sulfuric ş.a., intrat în productie în anul 1962, a fost falimentat şi închis în anul 2015, dar şi-a reluat producţia la începutul anului 2020. Siloz de cereale (din 1930). La 5 aprilie 1978, în zona Turnu Măgurele-Nicopole (Bulgaria) au început negocierile de construcţie a unui complex hidroenergetic şi de navigaţie, în cooperare cu Bulgaria, care nu au fost finalizate. La 18 iulie 2011, guvernele celor două ţări au semnat un memorandum pentru reluarea proiectelor de construire a complexului hidrotehnic în această zonă, conform cărora se vor realiza, în perioada 2021-2030, două hidrocentrale cu câte 810 MW putere fiecare (una pe malul românesc şi alta pe cel bulgăresc), precum şi construirea pe coronamentul barajului a unei autostrăzi cu două benzi pe sens şi o cale ferată dublă. Ferme de creştere a bovinelor şi a păsărilor. Muzeul municipal de artă. Bibliotecă municipală. Parc (2 ha), inaugurat în 1876, cu arbori exotici. În ziua de duminică, 29 mai 2022, asupra municipiului Turnu Măgurele, s-a abătut o puternică furtună, cu viteza vântului de peste 100 km/h, care a doborât numeroşi copaci, iar ploaia torenţială (peste 50 l/m2) a provocat inundaţia municipiului. Miercuri, 18 ianuarie 2023, la Turnu Măgurele s-a înregistrat cea mai caldă zi de ianuarie din istoria României, în care temperatura aerului a atins recordul de 22,5 grade Celsius.
Istoric
În arealul oraşului a fost descoperit (1880) un tezaur de aur, datând din Epoca târzie a bronzului, alcătuit din 10 cilindri din aur de 5 cm lungime, trei brăţări, 433 de inele şi un colier din paiete inelare. Pe teritoriul de azi al municipiului a existat cetatea romano-bizantină Turris, cu un turn circular de apărare, datând din secolele 2–6, menţionată în secolul 6 într-una dintre scrierile istoricului bizantin Procopius din Cezareea. Pe ruinele cetăţii (abandonată în secolul 6 d.Hr.), Domnul Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân, a construit, în anii 1386–1393, cetatea medievală (de fapt un castel fortificat) pe care a numit-o Turnu sau Nicopolul Mic. Cucerită de oastea otomană de sub comanda sultanului Baiazid, în anul 1394, cetatea a fost recucerită în 1395 de Mircea cel Bătrân. Localitatea a fost ocupată de turci în 1417 şi menţinută sub stăpânire până în 1829 (din 1545 a devenit centrul raialei turceşti Turnu), când, o dată cu părăsirea ei, a fost dărâmată cetatea. La începutul lunii iunie 1462, oastea Ţării Româneşti, comandată de Vlad Ţepeş, a fost înfrântă în lupta de la Turnu de către armata otomană de sub comanda lui Mahomed II, fiind obligată să se retragă, iar turcii au înaintat spre Târgovişte. La 16 iunie 1462, însă, Vlad Ţepeş a executat un atac de noapte asupra taberei turceşti, provocându-i pierderi importante şi o mare derută. După Pacea de la Adrianopol (1829), localitatea a fost retrocedată de către turci Ţării Româneşti, devenind ulterior oraş (27 februarie 1836), un însemnat punct de vamă (în 1860) şi centru comercial (la trecerea peste Dunăre) pentru mărfurile ce intrau şi ieşeau din Ţara Românească pe drumul lor dinspre şi către Istanbul. La mijlocul secolului 19, Turnu Măgurele a fost unul dintre centrele revoluţionare ale Ţării Româneşti, iar la sfârşitul secolului 19 şi în prima jumătate a secolului 20 a cunoscut o dezvoltare lentă, cu o industrie care n-a depăşit nivelul meşteşugăresc. În secolele 19 şi 20, Turnu Măgurele a fost reşedinţa judeţului Teleorman, respectiv în perioadele 1839-1950 şi 1952-1968. A avut o dezvoltare accentuată după anul 1962. Declarat municipiu la 17 februarie 1968.
Monumente
Ruinele cetăţii lui Mircea cel Bătrân (sec. 14); bisericile cu hramurile „Sfânta Vineri” (1862–1864), „Sfântul Gheorghe” (1864-1866, reparată în 1895-1897, 1903 şi renovată în 1907), “Sfânta Cuvioasă Parascheva” (1861-1864, sfinţită în 1865, reparată în 1887, 1907, 1928, renovată în 1932 şi repictată în 1935 de fraţii Dimitrie şi Gheorghe Belizarie), “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1869-1872, reparată în 1902 şi renovată în 1930) şi “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1884, renovată în 1996); catedrala cu dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi „Sfântul Haralambie” (zidită în 1900–1902 după planurile arhitectului francez Émile André Lecomte du Noüy şi ale lui Dimitrie Maimarolu şi pictată de Eugen Voinescu şi Romeo Girolamo. Turla mare a bisericii s-a prăbuşit în timpul cutremurului din seara zilei de vineri, 4 martie 1977, care a avut magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter şi replicile acestuia au durat 90 de secunde, refăcută în anii 1985–1991 când s-a consolidat şi biserica; clădirile Prefecturii (1880), Căpităniei portului (1880), Băncii de stat (1891), Gării feroviare (1893), Portului (1910), Tribunalului (1893–1904), Muzeului de artă (1908); Monumentul eroilor căzuţi în timpul Războiului de Independenţă (Statuia Dorobanţului), realizat în bronz de sculptorul italian Raffaello Romanelli şi inaugurat în 1907; statuia lui Mircea cel Bătrân, operă a sculptorului Oscar Han, dezvelită în 1968; Monumentul Independenţei (1985); bustul generalului D. Praporgescu ş.a. La Turnu Magurele s-a născut compozitorul Gherase Dandrino (n. 2 septembrie 1901 – m. 4 ianuarie 1973, Bucureşti). Popas turistic („Hanul Diligenţei”, la 5 km de oraş).