Date generale
Municipiul Turnu Măgurele se află în extremitatea de Sud a României, în provincia istoricã Muntenia, în zona de Sud Vest a judeţului Teleorman, la marginea de Sud a Câmpiei Boian, la 23–29 m alt., pe stg. Dunării, în aval de confl. cu râul Olt, la graniţa cu Bulgaria, la intersecţia paralelei de 43°45’06” latitudine nordică cu meridianul de 24°52’15” longitudine estică, la 50 km SV de municipiul Alexandria şi 135 km SV de Bucureşti; 28 358 loc. (1 ian. 2019), din care 13 625 loc. de sex masc. şi 14 733 fem. Supr.: 107,2 km2, din care 13,4 km2 în intravilan; densitatea: 2 116 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 24 772 loc., 21 227 de persoane erau români (85,7%), 688 rromi (2,8%) şi 2 857 loc. (11,5%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 21 725 ortodocşi (87,7%), 110 adventişti de ziua a şaptea (0,4%), şi 2 937 loc. (11,9%) aparţineau altor confesiuni (romano-catolici, penticostali, baptişti, musulmani, Martorii lui Iehova ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclarată. Port fluvial cu chei construite în 1906 şi punct de vamă (din 1860). Staţie finală de c.f. (inaugurată la 12 sept. 1887). Nod rutier. Punct de trecere, cu bacul, peste Dunăre la Nicopole (Bulgaria). Expl. de balast. Centrală electrică şi de termoficare. Producţie de utilaj greu şi utilaj chimic, de echipamente electrice, de tricotaje din bumbac, de prefabricate din beton, de cărămidă, de mobilă şi de produse alim. (conserve de legume şi fructe, preparate din carne şi lapte, panificaţie etc.). Combinatul de îngrăşăminte chimice fosfatice şi azotoase, de acid sulfuric ş.a., intrat în productie în anul 1962, a fost falimentat şi închis în anul 2015, dar şi-a reluat producţia la începutul anului 2020. Siloz de cereale (din 1930). La 5 apr. 1978, în zona Turnu Măgurele-Nicopole (Bulgaria) au început negocierile de construcţie a unui complex hidroenergetic şi de navigaţie, în cooperare cu Bulgaria, care nu au fost finalizate. La 18 iul. 2011, guvernele celor două ţări au semnat un memorandum pentru reluarea proiectelor de construire a complexului hidrotehnic în această zonă, conform cărora se vor realiza, în perioada 2021-2030, două hidrocentrale cu câte 810 MW putere fiecare (una pe malul românesc şi alta pe cel bulgăresc), precum şi construirea pe coronamentul barajului a unei autostrăzi cu două benzi pe sens şi o cale ferată dublă. Ferme de creştere a bovinelor şi a păsărilor. Muzeul municipal de artă. Bibliotecă municipală. Parc (2 ha), inaugurat în 1876, cu arbori exotici. În ziua de duminică, 29 mai 2022, asupra municipiului Turnu Măgurele, s-a abătut o puternică furtună, cu viteza vântului de peste 100 km/h, care a doborât numeroşi copaci, iar ploaia torenţială (peste 50 l/m2) a provocat inundaţia municipiului. Miercuri, 18 ianuarie 2023, la Turnu Măgurele s-a înregistrat cea mai caldă zi de ianuarie din istoria României, în care temperatura aerului a atins recordul de 22,5 grade Celsius.
Istoric
În arealul oraşului a fost descoperit (1880) un tezaur de aur, datând din Epoca târzie a bronzului, alcătuit din 10 cilindri din aur de 5 cm lungime, trei brăţări, 433 de inele şi un colier din paiete inelare. Pe terit. de azi al municipiului a existat cetatea romano-bizantină Turris, cu un turn circular de apărare, datând din sec. 2–6, menţionată în sec. 6 într-una dintre scrierile istoricului bizantin Procopius din Cezareea. Pe ruinele cetăţii (abandonată în sec. 6 d.Hr.), domnul Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân, a construit, în anii 1386–1393, cetatea medievală (de fapt un castel fortificat) pe care a numit-o Turnu sau Nicopolul Mic. Cucerită de oastea otomană de sub comanda lui Baiazid, în anul 1394, cetatea a fost recucerită în 1395 de Mircea cel Bătrân. Localit. a fost ocupată de turci în 1417 şi menţinută sub stăpânire până în 1829 (din 1545 a devenit centrul raialei turceşti Turnu), când, o dată cu părăsirea ei, a fost dărâmată cetatea. La începutul lunii iun. 1462, oastea Ţării Româneşti, comandată de Vlad Ţepeş, a fost înfrântă în lupta de la Turnu de către armata otomană de sub comanda lui Mahomed II, fiind obligată să se retragă, iar turcii au înaintat spre Târgovişte. La 16 iun. 1462, însă, Vlad Ţepeş a executat un atac de noapte asupra taberei turceşti, provocându-i pierderi importante şi o mare derută. După Pacea de la Adrianopol (1829), localit. a fost retrocedată de către turci Ţării Româneşti, devenind ulterior oraş (27 febr. 1836), un însemnat punct de vamă (în 1860) şi centru comercial (la trecerea peste Dunăre) pentru mărfurile ce intrau şi ieşeau din Ţara Românească pe drumul lor dinspre şi către Istanbul. La mijlocul sec. 19, Turnu Măgurele a fost unul dintre centrele revoluţionare ale Ţării Româneşti, iar la sf. sec. 19 şi în prima jumătate a sec. 20 a cunoscut o dezvoltare lentă, cu o industrie care n-a depăşit nivelul meşteşugăresc. În sec. 19 şi 20, Turnu Măgurele a fost reşed. jud. Teleorman, respectiv în perioadele 1839-1950 şi 1952-1968. A avut o dezvoltare accentuată după 1962. Declarat municipiu la 17 febr. 1968.
Monumente
Ruinele cetăţii lui Mircea cel Bătrân (sec. 14); bisericile cu hramurile „Sfânta Vineri” (1862–1864), „Sfântul Gheorghe” (1864-1866, reparată în 1895-1897, 1903 şi renovată în 1907), “Sfânta Cuvioasă Parascheva” (1861-1864, sfinţită în 1865, reparată în 1887, 1907, 1928, renovată în 1932 şi repictată în 1935 de fraţii Dimitrie şi Gheorghe Belizarie), “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1869-1872, reparată în 1902 şi renovată în 1930) şi “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1884, renovată în 1996); catedrala cu dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi „Sfântul Haralambie” (zidită în 1900–1902 după planurile arhitectului francez Émile André Lecomte du Noüy şi ale lui Dimitrie Maimarolu şi pictată de Eugen Voinescu şi Romeo Girolamo. Turla mare a bisericii s-a prăbuşit în timpul cutremurului din seara zilei de vineri, 4 mart. 1977, refăcută în 1985–1991 când s-a consolidat şi biserica; clădirile Prefecturii (1880), Căpităniei portului (1880), Băncii de stat (1891), Gării feroviare (1893), Portului (1910), Tribunalului (1893–1904), Muzeului de artă (1908); Monumentul eroilor căzuţi în timpul Războiului de Independenţă (Statuia Dorobanţului), realizat în bronz de sculptorul italian Raffaello Romanelli şi inaugurat în 1907; statuia lui Mircea cel Bătrân, operă a sculptorului Oscar Han, dezvelită în 1968; Monumentul Independenţei (1985); bustul generalului D. Praporgescu ş.a. La Turnu Magurele s-a născut compozitorul Gherase Dandrino (n. 2 sept. 1901 – m. 4 ian. 1973, Bucureşti). Popas turistic („Hanul Diligenţei”, la 5 km de oraş).