Date generale
Municipiul Târgu Jiu se află în partea de Sud Vest a României, în provincia istorică Oltenia, este reşedinţa judeţului Gorj, situat în Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare, la 205–230 m altitudine, pe ambele maluri ale văii râului Jiu, în apropiere de confluenţa cu râul Amaradia Pietroasă (8 km Sud), la intersecţia paralelei de 45°02’02” latitudine nordică cu meridianul de 23°16’29” longitudine estică, la c. 20 km de ieşirea Jiului din defileul carpatic; 95 351 loc. (1 ian. 2019), din care 44 406 loc. de sex masc. şi 49 945 fem. Suprafaţa: 93,3 km2, din care 38,8 km2 în intravilan; densitatea: 2 458 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 82 504 loc., 74 822 de persoane erau români (90,7%), 2 650 rromi (3,2%) şi 5 032 loc. (6,1%) aparţineau altor etnii (maghiari, germani, italieni, sârbi, ucraineni, greci ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 76 008 ortodocşi (92,1%), 685 penticostali (0,8%), 201 romano-catolici (0,2%) şi 5 610 persoane (6,9%) apartineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, creştini dupã evanghelie, baptişti, Martorii lui Iehova, greco-catolici, reformaţi ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie de c.f. (inaugurată la 1 iul. 1888). Nod feroviar şi rutier. Centrală electrică şi de termoficare. Producţie de utilaje pentru construcţii, de vopsele, lacuri şi cerneluri tipografice, de mobilă, cherestea, placaje, parchete şi de ciment (în localit. componentă Bârseşti), var (Preajba Mare), de produse ceramice refractare, prefabricate din beton, confecţii, sticlărie pentru menaj, de nutreţuri concentrate şi de produse alim. (preparate din carne şi lapte, băuturi alcoolice, ţigarete, bere, dulciuri, panificaţie ş.a.). Morărit. Ferme avicolă şi de creştere a porcinelor. Centru pomicol şi fost centru de ceramică populară roşie (activitatea olarilor a încetat în 1982). Staţiuni de cercetare şi producţie a cartofului şi de cercetare şi producţie pomicolă. Teatrul de Stat „Elvira Godeanu” (f. 1993); Universitatea „Constantin Brâncuşi (f. 1991 şi recunoscută oficial la 19 nov. 1997), cu două facultăţi; Biblioteca judeţeană „Christian Tell” (1934), cu circa 300 000 vol.; Muzeul judeţean „Alexandru Ştefulescu” (f. 16 iul. 1894), cu secţii de istorie şi arheologie (între exponate există o colecţie de documente vechi referitoare la istoria Gorjului, strânse, cercetate şi prelucrate de istoricul Alexandru Ştefulescu), etnografie şi artă; Muzeu municipal de istorie, cu colecţii de arheologie şi istorie din preistoric şi până în 1918; Muzeul de Artă (f. 1984), cu colecţii de icoane, sculpturi în lemn din secolele 17–18 şi picturi din secolele 19–20; casa memorială „Ecaterina Teodoroiu”, construită în 1884, în care s-a amenajat (1938) un muzeu, cu mobilier original, ţărănesc, de la începutul sec. 20, obiecte personale, fotografii ale eroinei ş.a. Parc natural (10 ha), amenajat în 1856 în cadrul unui zăvoi secular. La Târgu Jiu activează ansamblul artistic profesionist „Doina Gorjului”. La Târgu Jiu au loc anual Festivalul de teatru „Elvira Godeanu” (în luna mai), Festivalul internaţional de folclor (în luna aug.) şi Concursul naţional al interpreţilor vocali şi instrumentişti de muzică populară „Maria Lătăreţu”. În arealul municipiului Târgu Jiu se afla lacurile de acumulare Vădeni şi Târgu Jiu (→ Vădeni, capitolul Lacuri, litera V).
Istoric
Localitatea s-a dezvoltat pe vatra unei aşezări geto-dacice care se afla pe drumul roman ce lega municipiul Drobeta (azi municipiul Drobeta-Turnu Severin) de cetatea geto-dacică Buridava (azi oraşul Ocnele Mari), iar peste M-ţii Vâlcan cu Sarmizegetusa. În arealul oraşului a fost descoperit un tezaur dacic din argint, datând din sec. 2 d.Hr., alcătuit dintr-un inel cu pandantiv şi două verigi duble cu pandantiv. Aşezarea apare menţionată cu numele Jiul într-un act emis la 23 nov. 1406 de Mircea cel Bătrân. Numele de Târgu Jiului apare consemnat prima dată la 20 mart. 1429 într-un hrisov al domnului Dan II, prin care acesta întărea stăpânirea mănăstirii Tismana asupra unor proprietăţi din Târgu Jiului, denumirea figurând ulterior în toate documentele. Până în 1597 a fost menţionat ca târg de desfacere a mărfurilor, iar la 22 iun. 1597 este amintit ca oraş. Într-un act din 29 iun. 1604, domnul Radu Şerban confirma autoritatea fraţilor Preda şi Radu Buzescu asupra localit. Târgu Jiu. În sec. 17–19, oraşul a fost vestit pentru târgurile de mărfuri, organizate toamna, iar din sec. 17 îndeplineşte funcţia de reşed. a Gorjului. În 1716, lângă Târgu Jiu, oastea trimisă de Nicolae Mavrocordat, primul domn fanariot, a fost învinsă de gruparea boierească, filo-austriacă, condusă de Staico Bengescu. La 10/21 iul. 1718, Banatul şi Oltenia (inclusiv Târgu Jiu) au fost cedate de către turci acestuia (Tratatul de la Passarowitz), intrând în stăpânirea Imperiului Habsburgic până în sept. 1739. În 1719, un grup de 66 de boieri au adresat o petiţie principelui Eugeniu de Savoia în care se plângeau împotriva boierilor Băleanu şi Ştirbei, partizanii politicii turceşti, pe care îi considerau duşmani ai ţării lor şi vinovaţi de moartea tragică a domnului Constantin Brâncoveanu. Totodată, ei mai cereau să fie conduşi de Gheorghe Cantacuzino, fiul fostului domn Şerban Cantacuzino. În 1739, Târgu Jiu a devenit teatrul luptelor dintre austrieci şi turci, în urma cărora Oltenia a redevenit pământ al Ţării Româneşti, iar în 1788, oraşul Târgu Jiu a suferit de pe urma Războiului turco-austriac. În 1792 a fost înfiinţat primul aşezământ şcolar la Târgu Jiu, iar în anii 1800, 1802 şi 1809, cetele de carjalii ale lui Pasvan-Oğlu (paşă de Vidin în perioada 1797–1807) au prădat şi incendiat oraşul, provocând pagube uriaşe. În 1860 a luat fiinţă Oficiul telegrafic, iar în 1880, o tipografie. După cucerirea independenţei de stat a României (1877), oraşul a cunoscut o oarecare dezvoltare, iar după anul 1900 a înregistrat o stagnare. În timpul Primului Război Mondial, în arealul oraşului şi în împrejurimi s-au desfăşurat două puternice bătălii între armatele române şi cele germano-austro-ungare: la 10/23–16/29 oct. 1916, trupele române, comandate de generalul Ion Dragalina, au respins puternica ofensivă a inamicului (în această luptă a fost rănit şi apoi a murit generalul Ion Dragalina) şi s-a remarcat, prin vitejia ei, Ecaterina Teodoroiu (numită şi „Eroina de la Jiu”), iar la 29 oct./11 nov.-4/17 nov. 1916, armatele române au cedat în faţa celor patru divizii de infanterie şi două divizii de cavalerie germane, oraşul Târgu Jiu fiind ocupat de acestea. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, lângă oraş a existat un lagăr de concentrare (1940–1944). În perioada postbelică oraşul s-a refăcut treptat, cunoscând o intensă dezvoltare economico-socială şi urbanistică după 17 febr. 1968, când a fost declarat municipiu. În prezent, municipiul Târgu Jiu are în subordine ad-tivă opt localit. componente: Bârseşti, Drăgoeni, Iezureni, Polata, Preajba Mare, Romaneşti, Slobozia, Ursaţi.
Monumente
Ansamblul monumental sculptural, în aer liber, creat de sculptorul Constantin Brâncuşi în perioada 1936–1938, format din Coloana infinitului, Poarta sărutului şi Masa tăcerii, declarat bun de utilitate publică de interes naţional prin Hotărârea de guvern din 12 febr. 1996; Coloana infinitului este un monument înalt de 29,35 m, realizat din 15 module romboidale din fontă arămită (asamblate pe un stâlp metalic de susţinere), a căror succesiune aminteşte de arhitectura stâlpilor de susţinere a pridvoarelor caselor ţărăneşti din Oltenia. Coloana infinitului a fost inclusă (la 23 mai 1996, la World Trade Center din New York) pe lista celor mai importante 100 de monumente ale lumii propuse pentru restaurare (restaurarea a început la 14 sept. 1996 şi s-a încheiat în anul 2000).
Poarta sărutului este un monument sub forma unui Arc de Triumf, înalt de 5,30 m, lung de 6,45 m şi gros de 1,70 m, construit din travertin gălbui de Banpotoc, amintind, prin silueta sa, de porţile monumentale din lemn existente în satele Gorjului. Pe feţele celor două coloane de susţinere sunt sculptate siluetele stilizate ale unui bărbat şi ale unei femei contopite într-o îmbrăţişare (Sărutul), sugerând tema nunţii ţărăneşti.
Masa tăcerii sau Masa dacică, realizată tot din travertin gălbui de Banpotoc, sub forma unei mese rotunde, cu diametrul de 2,18 m şi 43 cm grosime, susţinută de un picior central cu diametrul de 1,50 m, are înfăţişarea unei străvechi mese ţărăneşti, înconjurată de 12 scaune cioplite în piatră de Câmpulung, fiecare dintre ele având înălţimea de 55 cm şi diametrul de 45 cm. Întreg ansamblul monumental sculptural a fost inaugurat în 1938.
Biserica Negustorilor sau Catedrala Domnească, având hramul „Sfinţii Voievozi”, a fost construită în anii 1748–1764 (pe locul unei biserici din lemn din 1717), renovată în 1843 şi pictată în stilul Renaşterii de Mişu Popp în anii 1854–1855. Biserica a fost restaurată în 1933–1940, azi monument istoric; bisericile „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1746–1747, restaurată în 1852–1853, reconstruită în 1927–1938, pictată de Iosif Keber), „Sfântul Nicolae” (construită de la sf. sec. 18 până în 1810 şi pictată în 1812 de preotul Mihai, restaurată în 1927), „Sfânta Treime” (1853-1838), „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1820–1830, cu unele refaceri din 1867–1875, pictată de Mişu Popp); catedrala romano-catolică „Sfântul Ioan de Capistrano” (1928–1929), sfinţită la 26 oct. 1930; ansamblul arhitectural „Cornea Brăiloiu” format din casa banului Cornea Brăiloiu (1699–1710) şi biserica „Adormirea Maicii Domnului”, construită în anii 1694–1700, pictată în frescă în 1732-1733 de zugravii Şcolii de la mănăstirea Hurez, Ranite, Grigore, Vasile şi Ioan, restaurată în perioada 2004-2007 (picturile interioare au fost reabilitate de Romeo Andronic), resfinţită la 19 aug. 2007, declarate monumente istorice, înconjurate de o incintă fortificată cu ziduri; biserica „Înălţarea Domnului” (1992-2002, pictată în 2005-2009), Palatul Prefecturii, construit între 22 aug. 1898 şi 9 mai 1900 după planul arhitectului Petre Antonescu, restaurat în 2007-2009, declarat monument istoric la 16 iul. 2004; Palatul Administrativ (1875), azi sediul Muzeului judeţean; casa pitarului Dimitrie Măldărescu (1710), azi sediul Şcolii de Artă Populară; casa slugerului Barbu Gănescu (sec. 18), unde a locuit (1937–1938) Constantin Brâncuşi, în curtea căreia se află o masă rotundă, 24 de scaune pătrate şi două bănci din piatră; podul din fier de peste Jiu (construit în anii 1894–1895 din piese aduse din Franţa), intrat în istorie prin luptele de apărare care au avut loc aici în oct. 1916; fântâna „Sâmboteanu” (sec. 18); monumentul Ecaterinei Teodoroiu, realizat în piatră de Miliţa Petraşcu, dezvelit la 8 sept. 1935; statuile lui Tudor Vladimirescu (operă din 1898 a lui C. Bălcescu), a Ecaterinei Teodoroiu (dezvelită în 1976, autor Iulia Oniţă) şi Constantin Brâncuşi (operă din 1976 a lui Ion Irimescu); busturile lui Alexandru Ştefulescu (realizat în 1940 de Vasile Blendea) şi generalului Ion Culcer (realizat în bronz de Oscar Severin), dezvelit în 1920; ceasul solar polonez (1940) ş.a. În localit. componentă Polata există biserica „Sfântul Dumitru”, sfinţită la 21 nov. 1898, iar în localit. componentă Bârseşti, biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1908–1912) cu picturi murale interioare originare executate de prof. N. Bran.
