Târgovişte

Date generale

Municipiul Târgovişte se află în partea central-sudică a Românei, în provincia istorică Muntenia, este reşedinţa jud. Dâmboviţa, situat în Câmpia Târgoviştei, în apropiere de Subcarpaţii Ialomiţei, la 280–292 m alt., pe râul Ialomiţa, la intersecţia paralelei de 44°55’27” latitudine nordică cu meridianul de 25°27’24” longitudine estică, la 72 km NV de capitala ţării (municipiul Bucureşti); 91 884 loc. (1 ian. 2019), din care 43 240 loc. de sex masc. şi 48 644 fem. Supr.: 50,4 km2, din care 24,9 km2 în intravilan; densitatea: 3 690 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 79 610 loc., 70 067 persoane erau români (88,0%), 2 674 rromi (3,4%), 662 bulgari (0,8%) şi 6 207 loc. (7,8%) aparţineau altor etnii (maghiari, germani, greci, turci, italieni, ucraineni, ruşi-lipoveni, sârbi ş.a.). Din  punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 70 671 ortodocşi (88,8%), 580 evanghelici (0,7%), 555 penticostali (0,7%), 487 creştini dupã evanghelie (0,6%), 418 adventişti de ziua a şaptea (0,5%), 396 romano-catolici (0,5%) şi 6 503 de persoane (8,2%) apartineau altor confesiuni (Martorii lui Iehova, baptişti, musulmani, greco-catolici, reformaţi ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Nod feroviar (staţia de c.f. a fost inaugurată la 2 ian. 1884) şi rutier. Important centru industrial al ţării, cu întreprinderi producătoare de oţeluri aliate şi înalt aliate, sârmă şi bare din oţeluri speciale, benzi electrotehnice laminate la rece, strunguri automate, utilaj petrolier, automacarale, material rulant feroviar şi rutier, maşini-unelte (dispozitive de frezat şi găurit), armament şi muniţie, fire, cabluri şi becuri electrice, mobilă, saltele, articole de sport, lacuri şi vopsele, confecţii textile, mat. de constr. (prefabricate din beton), produse alim. (preparate din carne şi lapte, gemuri, sucuri naturale, nectar, drojdie, spirt, panificaţie ş.a.). Sere legumicole. Tipografie. Teatrul „Tony Bulandra” (inaugurat la 30 ian. 2002) şi Teatrul de păpuşi „Neghiniţă” (f. 1983). Universitatea de stat „Valahia” (f. 1992), cu şase facultăţi. Şcoli vechi (în 1640 a fost înfiinţată o şcoală care în perioada 1646–1652 a funcţionat ca „schola graeca e latina”, în 1741 este atestată Şcoala Domnească şi Şcoala grecească de pe lângă biserica Stelea, în 1842 existau trei şcoli particulare în care se predau limbile română, franceză şi greacă, iar în 1874–1875 a fost înfiinţată prima şcoală de tip secundar, transformată în liceu în 1921). Biblioteca judeţeană „Ion Heliade-Rădulescu” (f. 1944), cu 326 204 vol. Numeroase muzee: Complexul muzeal judeţean, cu colecţii de arheologie, istorie, arte plastice, etnografie, documente literare, cărţi vechi, manuscrise ş.a. înfiinţat în 1967; Complexul naţional muzeal „Curtea Domnească”, înfiinţat în 1944, include obiecte de artă bisericească din epoca brâncovenească, veşminte preoţeşti, tipărituri vechi, mobilier, ceramică, podoabe, arme etc.; Muzeul de Artă (picturi religioase, mobilier de epocă, ţesături orientale, podoabe ş.a.), înfiinţat în 1971; Muzeul de Istorie şi Arheologie înfiinţat în 1944 (ceramică şi figurine neolitice, ceramică din Epoca bronzului, tezaurele monetare din argint, macedonene şi thassiene, de la Căprioru, datând din sec. 2 î.Hr., tezaurul de monede dacice de la Adânca ş.a.); Muzeul scriitorilor dâmboviţeni (inaugurat în 1967); Muzeul tiparului şi al cărţii vechi româneşti, înfiinţat la 11 mai 1967 (manuscrise, documente, tipărituri din sec. 17–18, printre care Cazania lui Varlaam, 1643, Noul Testament, 1648, cărţi bisericeşti ş.a.); Casa-atelier „Gheorghe Petraşcu” (picturi, gravuri, desene, obiecte personale ale pictorului) în care a trăit şi creat marele pictor în perioada 1922–1944; casele memoriale „Grigore Alexandrescu”, „Ion Heliade-Rădulescu”, „I. Al. Brătescu-Voineşti”. La Târgovişte are loc anual (din 1967), în luna octombrie, Festivalul naţional de interpretare a romanţelor „Crizantema de aur”, devenit (din 1992) Festivalul internaţional de interpretare a romanţelor, şansonetelor şi canţonetelor „Crizantema de aur”. Post local de televiziune (inaugurat la 3 aug. 2008). Parcul „Chindia” (6 ha), cu grădină zoologică, amenajat în anul 1970 pe locul fostei grădini domneşti care data din anul 1584. Spital municipal, cu vechi tradiţii (1822).

Istoric

Săpăturile arheologice efectuate în perimetrul oraşului şi în satele din apropiere au scos la iveală vestigii materiale datând din Neoliticul târziu (fragmente ceramice aparţinând culturii Gumelniţa, milen. 4–3 î.Hr., fusaiole, cuţite, răzuitoare din piatră, vârfuri de lance şi de săgeţi ş.a.), din Epoca bronzului (topoare din bronz, dălţi ş.a.), din perioada geto-dacică, din sec. 1–3, 5–6, 8–10 şi 12–14. Localitatea apare menţionată documentar, prima oară, în 1396, într-o notă de călătorie a cruciatului bavarez Johann Schiltberger (martor ocular al bătăliei de la Nicopole din 25 sept. 1396 dintre armata condusă de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg şi cea otomană aflată sub comanda sultanului Baiazid I (Trăsnetul) care aminteşte că Mircea cel Bătrân, domn al Ţării Româneşti, a mutat în acel an (1396) capitala Ţării Româneşti de la Curtea de Argeş la Târgovişte, construind aici Curtea Domnească şi paraclisul, împrejmuite cu o palisadă şi pământ bătut. La sf. sec. 14, aşezarea avea o structură urbană bine definită, cu o reţea stradală şi locativă armonios închegată pe zone şi întregită (la începutul sec. 15) cu definitivarea ansamblului Curţii Domneşti. Într-un act emis în 1418 de către Mihai, fiul lui Mircea cel Bătrân, este atestată existenţa oraşului Târgovişte. Situat la încrucişarea unor importante drumuri comerciale şi aflat pe drumul comercial continental care asigura legăturile între Europa Centrală şi ţările Orientului Apropiat, oraşul Târgovişte a îndeplinit funcţia de capitală a Ţării Româneşti din 1396 şi până în 1659 (când domnul Gheorghe Ghica a mutat capitala la Bucureşti), timp în care a fost cel mai important centru economic, ad-tiv, cultural şi comercial al ţării (aici ajungeau mărfuri aduse de negustori din Boemia, Italia, Orient ş.a.). Rolul activ de capitală a Ţării Româneşti reiese şi din faptul că în perioada 1459–1545, la Târgovişte au fost emise majoritatea actelor cancelariei domneşti (peste 230). În 1443 (şi, din nou, în 1737) oraşul a fost jefuit şi incendiat de turci, iar în vara anului 1462 a fost teatrul unor lupte crâncene între oastea lui Vlad Ţepeş şi armatele invadatoare, comandate de Mahomed II, din care domnul Ţării Româneşti a ieşit învingător. În timpul domniei lui Radu cel Mare (1495–1508), oraşul Târgovişte ajunsese un însemnat centru cultural al Ţării Româneşti, prin înfiinţarea, la mănăstirea Dealu din apropiere, de către mitropolitul şi tipograful sârb Macarie (adus de domnitor) a primei tipografii, de sub teascurile căreia au apărut (în limba slavonă) trei cărţi de cult: Liturghierul (1508), Octoihul (1510) şi Evangheliarul (1512), acestea fiind primele tipărituri apărute în Ţara Românească. La întărirea rolului de capitală a Ţării Româneşti, o importanţă majoră a avut-o aducerea de către domnul Neagoe Basarab, în 1517, a sediului Mitropoliei Ţării Româneşti de la Curtea de Argeş la Târgovişte, menţinut aici până în 1671, în ciuda frecventelor oscilaţii ale reşedinţei voievodale (de amintit că, în 1520, la Târgovişte a fost inaugurat ansamblul Mitropoliei Ţării Româneşti). În 1532, Francesco della Valle, secretarul aventurierului veneţian Aloisio Gritti (favorit al marelui vizir Ibrahim), consemna într-o notă de călătorie că „Târgovişte este un oraş nu prea mare, aşezat în şes şi înconjurat de ziduri, iar castelul din el, în care locuieşte domnul ţării, este împrejmuit cu pari din stejar, foarte groşi”. În 1581, călugărul veneţian Geronimo Arsegno afirma că „…la Târgovişte există 1 000 de case”. La 16 oct. 1593, la Târgovişte, oastea lui Mihai Viteazul a înfrânt trupele turceşti comandate de Sinan Paşa, iar la sf. anului 1610, armata lui Gabriel Báthori, venită să-l prindă pe voievodul Radu Şerban, a ocupat timp de trei luni (ian.-mart. 1611) oraşul, jefuindu-l. În 1645, oraşul a fost fortificat cu val de pământ şi şanţuri de apărare, străjuite din loc în loc de bastioane, el transformându-se astfel într-o adevărată cetate, numită Cetatea Târgoviştei. În a doua jumătate a sec. 16 şi prima jumătate a sec. 17, Târgovişte a cunoscut o intensă dezvoltare urbană, comercială şi meşteşugărească, căpătând aspectul unui oraş mare. Astfel, la mijlocul sec. 17, călătorul Pietro Deodato Bakšić  consemna într-o notă de călătorie că oraşul Târgovişte număra c. 20 000 de locuitori, iar Paul de Alep, originar din Siria, făcea o asemănare între oraşul Târgovişte şi oraşele siriene Alep şi Damasc. În sec. 17, la Târgovişte au fost construite multe biserici şi case boiereşti, au fost pavate străzile cu trunchiuri de lemn, au apărut noi ateliere meşteşugăreşti şi prăvălii, iar meşteşugarii şi negustorii s-au organizat în bresle (tăbăcari, cojocari, cavafi, abagii, şelari, croitori, zugravi, săpunari, teslari, cămătari, zarafi etc.). În 1628 şi 1636, oraşul a fost distrus în mare parte de cutremure, în 1655 pustiit de seimeni, iar în 1658 de turci şi de tătari. În 1660, domnul Gheorghe Ghica a distrus Curtea Domnească, din ordinul turcilor, iar în perioada 1668–1671 a fost mutată Mitropolia la Bucureşti. În 1695, Constantin Brâncoveanu a refăcut Curtea Domnească petrecându-şi aici o mare parte din an. În perioada fanariotă, Târgovişte şi-a pierdut definitiv rolul de reşedinţă domnească (domnii rămânând de jure stăpânii Curţii Domneşti părăsite) şi, totodată, aspectul urban. La 14 oct. 1802, oraşul a fost puternic afectat de un cutremur năprasnic. În noaptea de 26 spre 27 mai 1821, la Târgovişte a fost ucis Tudor Vladimirescu, în urma complotului organizat în tabăra de la Goleşti. După o îndelungată perioadă de stagnare şi chiar de decădere (din a doua jumătate a sec. 18 şi până în primele decenii ale sec. 19), oraşul a devenit, în 1832, reşed. jud. Dâmboviţa, cunoscând o dezvoltare permanentă (mai ales în perioada interbelică) şi apoi o nouă perioadă de înflorire în a doua jumătate a sec. 20. În apropiere de Târgovişte au fost prinşi, în seara zilei de vineri, 22 dec. 1989, soţii Elena şi Nicolae Ceauşescu (care fugiseră din Bucureşti cu un helicopter şi apoi cu un autoturism), judecaţi (după trei zile), condamnaţi la moarte şi executaţi prin împuşcare la 25 dec. 1989 în curtea unei cazărmi militare. Trecut în categoria municipiilor la 17 febr. 1968, Târgovişte a fost declarat oraş-martir la 15 dec. 1994, cu ocazia împlinirii a cinci ani de la evenimentele din dec. 1989. La 14 ian. 1995, la Târgovişte a fost inaugurată prima linie de troleibuz, în lungime de 4,2 km. În prezent, municipiul Târgovişte are în subordine ad-tivă localit. componentă Priseaca.

Monumente

Ansamblul Curţii Domneşti, cu bisericile Domnească Mare, Domnească Mică şi ruinele Palatului Domnesc (sec. 14–17), dominate de masivul Turn al Chindiei spre NV (înalt de 27 m, în formă de cilindru cu diametrul de 9 m), construit ca turn de apărare în a doua jumătate a sec. 15. Înfăţişarea actuală a Turnului Chindiei datează din perioada 1847–1851, când a fost restaurat prin grija domnului Gheorghe Bibescu. Turnul Chindiei şi ansamblul Curţii Domneşti au fost supuse unor ample lucrări de refacere, consolidare şi restaurare după cutremurele din 4 mart. 1977, 30 aug. 1986 şi 30 mai 1990, precum şi în anii 2008-2010, iar din 13 iulie 2020 au fost demarate alte lucrări de acest gen; Biserica Domnească Mare (30 m lungime şi 14 m lăţime), cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, construită în anii 1583–1585, din iniţiativa domnului Petru Cercel, ca paraclis al Curţii Domneşti, a fost reparată şi pictată în anii 1697–1699 prin osârdia domnului Constantin Brâncoveanu, renovată în 1745, în timpul domniei lui Grigore Ghica şi restaurată în anii 1961–1966. Biserica păstrează un remarcabil tablou votiv care înfăţişează pe voievozii Neagoe Basarab, Matei Basarab, Petru Cercel şi Constantin Brâncoveanu în chip de ctitori, precum şi frumoase picturi murale executate de o echipă de meşteri condusă de Constantin Zugravul; Biserica Domnească Mică, având hramul „Sfânta Vineri”, a fost construită în 1517 prin strădania clucerului Manea Perşanu şi a soţiei sale Vlădaia, fortificată cu ziduri de incintă în 1595, ca şi Curtea Domnească, şi restaurată în 1654, apoi după incendiile din 1712 şi 1756, după cutremurul din 14 oct. 1802, şi în anii 1850–1852, 1907–1910 şi 1969–1973. În pronaosul bisericii se află mormântul Doamnei Bălaşa, soţia lui Constantin Şerban; Biserica Arhiepiscopiei, ctitorie din anii 1515–1518 a domnului Neagoe Basarab, terminată de Radu Paisie la jumătatea sec. 16, restaurată în 1708 prin osârdia lui Constatin Brâncoveanu şi dărâmată în 1888, deoarece căzuse în ruină. Pe locul bisericii demolate a fost construită (1890–1923), după planurile arhitectului francez, Émile André Lecomte du Noüy, o biserică nouă, cu hramul „Înălţarea Domnului”, de plan bizantin, pictată în anii 1930–1933 de Dimitrie Belizarie, devenind catedrală arhiepiscopală; biserica mănăstirii „Stelea”, cu hramul „Învierea Domnului”, a fost construită în anii 1636-1637 şi 1644–1645, în stil moldovenesc, de domnul Vasile Lupu, zidită pe locul uneia din 1582. Picturile murale au fost realizate în 1705-1706 şi restaurate în 1943 şi 2009-2011. Turnul-clopotniţă a fost ridicat în 1580, iar zidul de incintă în 1645. Prădată şi jefuită de turci şi de tătari (1658), biserica a fost reparată ulterior, iar în sec. 18–20 a fost supusă unor reparaţii repetate (1715, 1780, 1813, 1865, 1879, 1943–1946, 1970–1980 şi 1991-1999); biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, ctitorie din 1650–1651 a domnului Matei Basarab (cu învelişul refăcut în 1731–1732 şi picturi murale executate în 1753), a fost incendiată de turci în 1821 şi refăcută ulterior; bisericile „Sfântul Gheorghe” (ctitorie din 1512–1517 a lui Neagoe Basarab, reparată în anii 1730, 1794, 1812, 1862, 1941, 2009-2010), „Sfântul Nicolae”-Androneşti (ctitorie din 1527-1528 a marelui vornic Manea Perşanu, pustiită de turci în 1595, reparată apoi de preotul Goncea, avariată de cutremurul din 1636 şi reparată din nou în anii 1653–1655 de doamna Elina, soţia lui Matei Basarab) şi pictată în 1813, „Adormirea Maicii Domnului”-Creţulescu (zidită din cărămidă aparentă în anii 1638–1640, prin strădania lui Dragomir Creţulescu, reparată în perioada 1765–1780 şi pictată în 1863 de Gheorghe Tattarescu), „Sfântul Dumitru” (ctitorie din 1639 a marelui sluger Dumitru Buzinca, reparată şi zugrăvită în 1697–1698, consolidată după cutremurele din 14 oct. 1802 şi 10 nov. 1940 şi repictată în 1865), „Sfântul Nicolae”-Simuleasa (1636), „Sfântul Nicolae”-Geartoglu (sec. 14–15, refăcută în 1638, 1777-1787), „Sfinţii Voievozi” (menţionată documentar în 1615, refăcută în 1767, renovată în 1823, reparată şi pictată în 1849 de zugravii Avram, Sache şi Pârvu din Târgovişte şi restaurată în 1910), „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”-Sfântul Ionică (sec. 16, reparată în 1780, 1809 şi 1860 şi restaurată în 1972), „Sfântul Ştefan”-Stolnicu (ctitorie din 1704–1705 a Stolnicului Constantin Cantacuzino), „Sfinţii Trei Ierarhi”-Albă sau Biserica judeţului, având 20 m lungime şi 7 m lăţime, construită înainte de anul 1632 şi reparată în 1777, „Sfânta Cuvioasă Parascheva” (1800), „Izvorul Tămăduirii”-Oborul Vechi (1832–1833, restaurată în 1870, 1936 şi 1983 – când a fost şi pictată), „Sfântul Haralambie” (1864-1865), „Sfântul Nifon”-Sârbi (1852– 1854), „Sfinţii Atanasie şi Chiril” (ctitorie din 1768 a lui Badea şi Iordache Văcărescu, cu picturi murale originare), „Sfântul Francisc” (sec. 16, reparată în anii 1897–1898, catolică), având 28,50 m lungime şi 8,25 m lăţime; Biserica „Adormirea Maicii Domnului” sau Biserica Târgului, ctitorie din 1653–1654 a cărturarului Udrişte Năsturel, reparată în 1825, 1942 şi restaurată în 1974–1976; Sinagogă (1880). Printre clădirile monumentale laice se evidenţiază casa Stolnicului Constantin Cantacuzino (sf. sec. 18, refăcută la sf. sec. 19), Arsenalul Armatei (1869), Gara de Sud (1883, renovată în anii 2000–2004), casa „Poenaru Bordea” (1885–1890), liceul „Ienăchiţă Văcărescu” (1892), construit după planurile arhitectului Dumitru Maimarolu, Primăria veche (1897, arhitect Giovanni Baltasare Vignossa), fosta Prefectură judeţeană (1895), Tribunalul vechi (1910, azi Muzeul de Istorie), Poşta veche (1906, arhitect Al. Clavel), clădirea Muzeului de Arheologie (1938, arhitect Nicolae Ghika-Budeşti) ş.a. Numeroase statui şi busturi: statuia domnului Mircea cel Bătrân (dezvelită la 1 dec. 1993) şi busturile lui Grigore Alexandrescu, dezvelit în 1920 (sculptor Ion Pavelescu Dima), Ienăchiţă Văcărescu (1936, autor Vasile Blendea), domnului Dan II (1967, autor Vasile Blendea), poetului Vasile Cârlova (1932, sculptor Vasile Blendea), Ion Heliade-Rădulescu (1902, autor Frederic Storck) ş.a. În apropiere de Târgovişte (la c. 4 km N), în satul Viforâta din com. Aninoasa, se află mănăstirea Dealu şi mănăstirea Viforâta (→ com. Aninoasa). Important centru turistic.