Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Municipiul Salonta se află în extremitatea de Vest a României, în provincia istorică Crişana, în partea de Sud a judeţului Bihor, în Câmpia Crişurilor, la 90 m altitudine, pe canalul Culişer, la intersecţia paralelei de 46°48’00” latitudine nordică, cu meridianul de 21º39’00” longitudine estică, la 40 km Sud Vest de municipiul Oradea şi 14 km Est de graniţa cu Ungaria; 18 957 loc. (1 ian. 2019), din care 9 235 loc. de sex masc. şi 9 722 fem. Suprafaţa: 170 km2, din care 9,5 km2 în intravilan; densitatea: 1 995 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 10 667 loc., 8 937 de persoane erau români (83,8%), 722 maghiari (6,8%), 258 rromi (2,4%) şi 750 loc. (7,0%) aparţineau altor etnii (germani, slovaci, italieni, evrei ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 8 099 ortodocşi (75,9%), 562 reformaţi (5,3%), 375 penticostali (3,5%), 325 greco-catolici (3,0%), 260 baptişti (2,4%), 178 romano-catolici (1,7%) şi 868 loc. (8,2%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, martorii lui Iehova, creştini după evanghelie, evanghelişti ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Salonta este un important nod rutier al judeţului Bihor şi dispune de o staţie de cale ferată. La Salonta există un punct de vamă, rutier, inaugurat la 13 iulie 1996. În arealul municipiului Salonta se exploatează petrol şi gaze de sondă (din 1980). La Salonta se produc confecţii şi tricotaje, încălţăminte, blănuri, mase plastice, 12 sortimente de salam (în principal Salam de Sibiu) ş.a. Abator. Antrepozite frigorifice. Fermă de creştere a păsărilor şi a bovinelor. Muzeul memorial al poetului “Arany János”, inaugurat la 27 august 1889, cu secţii de istorie, arheologie, ştiinţele naturii şi etnografie, adăpostit la etajul superior al Turnului “Ciunt”; Muzeul Ţăranului Român, inaugurat la 28 octombrie 2007; Galerie de Artă; Biblioteca municipală, publică, “Teodor Neş”; Casă de Cultură. Facultatea Agricolă, filială a Universităţii de Vest din Timişoara.
Istoric
Localitatea Salonta apare consemnată documentar, prima oară, într-un registru de dijme papale din anul 1214, cu numele Sacerdos de Villa Zalantha, iar apoi în 1332, 1587 cu denumirea Szalonta, 1606 etc. Aşezarea a fost jefuită şi distrusă de marea invazie mongolă din anul 1241 şi de cea otomană din 1598, după care a rămas nelocuită până în 1606 când principele Bocskay István a reînfiinţat-o prin aducerea aici a 300 de oşteni liberi. Datorită poziţiei sale strategice, în scurt timp Salonta a devenit cea mai importantă localitate din zona Crişurilor, obţinând dreptul de a organiza târguri. În prima jumătate a secolului 17, locuitorii din Salonta au întărit aşezarea cu o fortificaţie (cetate), străjuită de turnuri de apărare (1630) şi înconjurată de şanţuri cu apă. În 1659, sub ameninţarea invadării oştilor otomane, locuitorii din Salonta au incendiat aşezarea lor, din ordinal lui Gheorghe Rákóczi II, şi au părăsit-o. Ulterior, localitatea a fost refăcută şi repopulată rapid, astfel încât, la sfârşitul secolului 17 era o aşezare înfloritoare, fiind ocupată atunci de armata Imperiului Austriac. În 1702, regele Leopold I i-a obligat pe locuitorii Salontei să plătească o răscumpărare de 100 000 de forinţi, dar întrucât aceştia nu au putut s-o plătească, localitatea a fost donată, sub formă de ipotecă, prinţului Esterhazi. Declarată oraş în secolul 19, cu numele Salonta Mare, aceasta a suferit mari pagube materiale de pe urma inundaţiilor din 1816 şi mai ales din cauza incendiului devastator din 17 aprilie 1847. În a doua jumătate a secolului 19, la Salonta au fost executate ample lucrări de desecare a mlaştinilor care înconjurau oraşul şi s-a construit staţia de cale ferată. Tot atunci, o mare parte dintre meşteşugari s-au organizat în bresle care cuprindeau peste 500 de meseriaşi cu brevete de funcţionare. După cel de-al Doilea Război Mondial oraşul Salonta şi-a păstrat caracterul preponderent agrar până prin anii ’70 când s-a pus accent pe dezvoltarea industrială. Oraşul Salonta a fost declarat municipiu la 5 noiembrie 2001.
Monumente
Turnul “Ciunt”, socotit în prezent simbol al municipiului, a fost turn de pază al cetăţii şi punct de observaţie, construit în perioada 1620-1635 din porunca principelui Bocskai István. Cetatea (fortificaţia) a fost incendiată în 1659, din porunca principelui Gheorghe Rákóczi II, pentru a nu cădea în mâinile oştilor otomane. Denumirea Turnul “Ciunt” derivă de la faptul că o perioadă îndelungată de timp acest turn nu a avut acoperiş până în 1899 când a fost restaurat după proiectul arhitectului Gyula László, adăugându-i-se un al treilea etaj care a fost acoperit. La terminarea lucrărilor de restaurare, la 27 august 1899, la ultimul etaj al acestui turn a fost amenajat muzeul memorial al poetului Arany János.
Biserica romano-catolică “Sfântul Ştefan”, de mari dimensiuni (22 m lungime şi 10 m lăţime la interior) a fost construită între 15 aprilie 1875 şi 20 august 1876 (alte surse spun că a fost ridicată în perioada 1872-1874) după planurile arhitectului Knapp Ferenc din Oradea. Biserica este dominată de un turn înalt de 28 m în care sunt montate trei clopote. Altarul a fost pictat de Solymassy Elek.
Biserica reformată (52 m lungime şi 18 m lăţime) a fost zidită în anii 1750-1755, fiind străjuită de un turn înalt de 42 m, care a fost afectat de incendiul din 17 aprilie 1847 şi reconstruit în 1853-1854. Ceasul turnului a fost instalat în 1860. Forma actuală a bisericii reformate datează din 1865 când s-au efectuat lucrările de extindere ale acesteia. Biserica dispune de o orgă instalată în 1856.
Biserica ortodoxă cu hramul “Înălţarea Domnului” (24 m lungime şi 9 m lăţime) a fost zidită în perioada 3 mai 1931-30 octombrie 1937 după planurile arhitectului local Kiss Mihály. Biserica are o turlă mare, centrală, pe naos, înaltă de 30 m, luminată de numeroase ferestre înalte şi înguste, acoperită de o cupolă, şi două turle mai mici, gemene, luminate de opt ferestre înalte şi înguste, plasate de o parte şi de alta a intrării principale în biserică. Picturile murale interioare au fost efectuate de profesorul Nicolae Irimie şi elevii săi de la Şcoala de Artă şi Meserii din Oradea, iar mobilierul a fost confecţionat din lemn de stejar de către meşterul local Toth Imre.
Biserica ortodoxă “Pogorârea Duhului Sfânt” (fostă greco-catolică) a fost construită în stil neobrâncovenesc, în perioada 8 octombrie 1933-30 octombrie 1937, când a fost sfinţită (18 m lungime şi 7 m lăţime), după planurile arhitectului Sztarill Francisc. Biserica prezintă o turlă centrală, pe naos, înaltă de 15 m, acoperită de o cupolă, una pe pronaos şi două turle mai mici, terminate prin cupole, care flanchează intrarea principală în biserică. Iconostasul şi frescele murale interioare au fost pictate de Keresztesi Samuel din Tăşnad. Biserica a fost destinată iniţial grupului restrâns de enoriaşi de religie greco-catolică, dar o dată cu desfiinţarea cultului religios greco-catolic în 1948 de către autorităţile comuniste, biserica a fost preluată de cultul ortodox. Până prin anii ’70 în acest lăcaş de cult nu s-au ţinut slujbe, biserica fiind închisă. Restaurată recent; clădirea Primăriei, construită în 1907 după planurile arhitectului Székely László.
About
The municipality of Salonta is located in the extreme west of Romania, in the historical province of Crișana, in the southern part of Bihor County, in the Crișurilor Plain, at 90 m altitude, on the Culișer canal, at the intersection of the parallel of 46°48’00” north latitude with the meridian of 21º39’00” east longitude, 40 km southwest of the municipality of Oradea and 14 km east of the border with Hungary; 18 957 inhabitants (Jan. 1, 2019), of which 9,235 males and 9,722 females. Surface area: 170 km2, of which 9.5 km2 within urban areas; population density: 1 995 inhabitants/km2. At the population census of Oct. 20-31, 2011, out of the 10 667 inhabitants, 8 937 people were Romanian (83.8%), 722 Hungarian (6.8%), 258 Roma (2.4%) and 750 (7.0%) belonged to other ethnic groups (Germans, Slovaks, Italians, Jews, etc.). In terms of religion, the same census recorded 8,099 Orthodox (75.9%), 562 Reformed (5.3%), 375 Pentecostals (3.5%), 325 Greek Catholics (3.0%), 260 Baptists (2.4%), 178 Roman Catholics (1.7%) and 868 inhabitants (8.2%) belonged to other denominations (Seventh-day Adventists, Jehovah’s Witnesses, Evangelical Christians, etc.), were atheists, of no religion or of undeclared religion. Salonta is an important road junction in Bihor County and has a railway station. Salonta has roadside customs point, inaugurated on July 13, 1996. Oil and gas resources have been exploited in Salonta (since 1980). Salonta produces clothing and knitwear, footwear, furs, plastics, 12 types of salami (mainly Salam de Sibiu), etc. Slaughterhouse. Refrigerated warehouses. Poultry and cattle breeding farm. “Arany János” Poet’s Memorial Museum, inaugurated on August 27, 1889, with sections of history, archaeology, natural sciences and ethnography, housed on the upper floor of the “Ciunt” (Truncated) Tower; Museum of the Romanian Peasant, inaugurated on October 28, 2007; Art Gallery; “Teodor Neș” Municipal Public Library; House of Culture. Agricultural Faculty, branch of the West University of Timișoara.
History
Salonta is mentioned first time in a document in a papal tither in 1214, with the name Sacerdos de Villa Zalantha, and then in 1332, 1587 with the name Szalonta, 1606, etc. The settlement was sacked and destroyed by the great Mongol invasion of 1241 and the Ottoman invasion of 1598, after which it remained uninhabited until 1606 when Prince Bocskay István re-established it by bringing 300 free soldiers to live there. Thanks to its strategic position, Salonta soon became the most important town in the Crișurilor area, obtaining the right to hold fairs. In the first half of the 17th century, the inhabitants of Salonta strengthened the settlement with a fortification (fortress), surrounded by defence towers (1630) and water moat. In 1659, under the threat of invasion by Ottoman armies, the inhabitants of Salonta burned down their settlement on the orders of Gheorghe Rákóczi II and abandoned it. Later, the settlement was quickly rebuilt and repopulated, so that by the end of the 17th century it was a flourishing settlement, then occupied by the army of the Austrian Empire. In 1702, King Leopold I forced the inhabitants of Salona to pay a ransom of 100,000 forints, but as they were unable to pay it, the town was donated as a mortgage to Prince Esterhazi. Declared a town in the 19th century under the name Salonta Mare, it suffered great material damage from the floods of 1816 and especially from the devastating fire of April 17, 1847. In the second half of the 19th century, extensive works were carried out in Salonta to drain the marshes surrounding the town and the railway station was built. At the same time, a large number of craftsmen organised themselves into guilds comprising over 500 licensed craftsmen. After the Second World War the town of Salonta retained its predominantly agrarian character until the 1970s, when the focus shifted to industrial development. Salonta was declared a municipality on November 5, 2001.
Monuments
The “Ciunt” (Truncated) Tower, now considered a symbol of the municipality, was a watchtower and observation point built in 1620-1635 by order of Prince Bocskai István. The fortress (fortification) was burned down in 1659 by order of Prince George Rákóczi II to prevent it from falling into the hands of the Ottoman armies. The name “Ciunt” (Truncated) Tower derives from the fact that this tower did not have a roof until 1899 when it was restored according to the design of the architect Gyula László, who added a third floor that had a roof. When the restoration work was completed on August 27, 1899, the memorial museum of the poet Arany János was set up on the top floor of the tower; the large Roman Catholic church of Saint Stephen (22 m long and 10 m wide inside) was built between April 15, 1875 and August 20, 1876 (other sources say it was built between 1872 and 1874) according to the plans of the architect Knapp Ferenc from Oradea. The church is guarded by a 28 m high tower with three bells. The altar was painted by Solymassy Elek; the Reformed church (52 m long and 18 m wide) was built in 1750-1755 and is surrounded by a 42 m high tower, which was damaged by fire on April 17, 1847 and rebuilt in 1853-1854. The tower clock was installed in 1860. The present form of the reformed church dates from 1865 when the church was extended. The church has an organ which was installed in 1856; the Orthodox church dedicated to the Ascension of the Lord (24 m long and 9 m wide) was built between May 3, 1931 and October 30, 1937 according to the plans of the local architect Kiss Mihály. The church has a large, central nave spire, 30 m high, illuminated by numerous tall, narrow windows, covered by a dome, and two smaller, twin spires, illuminated by eight tall, narrow windows, placed on either side of the main entrance to the church. The interior murals were painted by Professor Nicolae Irimie and his students from the School of Arts and Crafts in Oradea, and the furniture was made of oak by the local craftsman Toth Imre; the Orthodox church of the “Holy Spirit” (formerly Greek-Catholic) was built in neo-British style between October 8, 1933 and October 30, 1937, when it was consecrated (18 m long and 7 m wide) according to the plans of the architect Sztarill Francisc. The church has a 15 m high central spire on the nave, covered by a dome, one on the pronaos and two smaller spires ending in cupolas flanking the main entrance to the church. The iconostasis and interior murals were painted by Keresztesi Samuel from Tășnad. The church was originally intended for a small group of Greek-Catholic parishioners, but with the abolition of the Greek-Catholic religious cult in 1948 by the communist authorities, the church was taken over by the Orthodox cult. Until the 1970s no services were held in this place of worship, the church being closed. Recently restored; the Town Hall building, built in 1907 according to the plans of architect Székely László.
Back to Romanian version