Târgu Mureş

Date generale

Municipiul Târgu Mureş se află în partea central-nordică a României, este reşedinţa jud. Mureş, situat în zona central-estică a Pod. Transilvaniei, în arealul Dealurilor Mureşului, la poalele de SV ale Dealurilor Nirajului şi cele de E ale Colinelor Mădăraşului, la 310–332 m alt., pe ambele maluri ale cursului mijlociu al râului Mureş, la intersecţia paralelei de 46°32’59” latitudine nordică cu meridianul de 24°33’35” longitudine estică; 147 674 loc. (1 ian. 2019), din care 69 658 de sex masc. şi 78 016 fem. Supr.: 67 km2, din care 32,7 km2 în intravilan; densitatea: 4 516 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 134 290 loc., 66 033 de persoane erau români (49,2%), 57 532 maghiari (42,8%), 3 110 rromi (2,3%) şi 7 615 loc. (5,7%) aparţineau altor etnii (germani, evrei, italieni, ucraineni, armeni, turci, ruşi-lipoveni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 60 637 ortodocşi (45,2%), 36 491 reformaţi (27,2%), 16 438 romano-catolici (12,2%), 3 296 unitarieni (2,5%), 1 563 Martorii lui Iehova (1,2%), 1 340 adventişti de ziua a şaptea (1,0%), 1 094 penticostali (0,8%) şi 13 431 loc. (9,9%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, luterani, evanghelişti, creştini după evanghelie, musulmani, mozaici, creştini de rit vechi ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Aeroport situat în satul Vidrasău (oraşul Ungheni), la 13,5 km de Târgu Mureş. Staţie de c.f. Nod rutier. Important centru economic, cultural, ştiinţific, de învăţământ, comercial şi de comunicaţii al ţării. Expl. de gaze naturale. Centrală electrică şi de termoficare. Producţie de echipamnete electrice şi electronice pentru autovehicule, de echipamente de ridicat şi manipulat, de module electronice, de lenjerie de corp, de aparate şi instrumente medicale şi de laborator, de utilaje şi maşini pentru ind. uşoară (războaie automate de ţesut, maşini de bobinat, rotative de tricotat, maşini industriale de cusut ş.a.), utilaje pentru industria materialelor de construcţii, articole electro-calorice (radiatoare şi plite electrice, sobe electrice, fiare de călcat etc.), maşini de calculat, aparate tehnico-medicale, peste 200 de sortimente de cabluri şi cordoane pentru instalaţii şi telecomunicaţii, cabluri şi conductori electrici etc. Combinat chimic (falimentat şi închis la 9 aug. 2005) în cadrul căruia se produceau îngrăşăminte azotoase, amoniac, acid azotic, oxigen tehnic, filme şi substanţe fotografice, hârtie fotosensibilă etc. Fabrici textile (tricotaje, conf., ţesătorie de mătase), de pielărie, încălţăminte şi marochinărie (mănuşi şi haine din piele), de prelucr. a lemnului (mobilă, placaj, furnir), mat. de constr. (cărămizi, prefabricate din beton, ţigle, teracote, blocuri ceramice, var), de sticlărie (borcane pentru conserve, sticlărie ornamentală ş.a.), de produse farmaceutice de bază, de jucării şi de produse alim. (zahăr, preparate din carne şi lapte, conserve din carne, legume şi fructe, băuturi alcoolice, bere, oţet, panificaţie etc.). Morărit. Tipografie. Fermă avicolă. Sere legumicole (10 ha). Municipiul Târgu Mureş, cu vechi tradiţii ştiinţifice şi culturale, dispune în prezent de o filială a Academiei Române, un Teatru Naţional, cu secţii în limbile maghiară (din 1946) şi română (din 1962), cu o clădire modernă având o sală de spectacole cu 600 de locuri (inaugurată la 13 oct. 1973), un Teatru pentru copii şi tineret „Ariel”, Teatrul Studio, o Filarmonică de Stat (înfiinţată în 1950), filiale ale Uniunii Compozitorilor şi ale Uniunii Artiştilor Plastici din România, o Staţiune de cercetare şi producţie a animalelor pentru blană (nutrii, vulpi, lupi), trei instituţii de învăţământ superior de stat (Universitatea de Medicină şi Farmacie, înfiinţată în 1945, Universitatea Tehnică „Petru Maior” (f. 1960), Academia de Artă Teatrală (transferată în 1954 de la Cluj), patru instituţii de învăţământ particulare (o filială a Universităţii ecologice „Dimitrie Cantemir” din Iaşi, inaugurată în 1991, Colegiul de psiho-pedagogie, administraţie, hoteluri şi turism, tehnică dentară, Universitatea „Hyperion” şi Universitatea „Sapientia”, în limba maghiară, din anul 2001), un Institut de cercetări socio-umane „Gheorghe Şincai” (1957), un post local de radio-emisie, intrat în funcţiune la 2 mart. 1958 (întrerupt de autorităţile comuniste în perioada 1 ian. 1985–22 dec. 1989), care emite programe în limbile română şi maghiară (din 1990 emite şi în limba germană), un post local de televiziune (din 15 apr. 1996), care emite programe în limbile română şi maghiară, şase biblioteci (cea mai importantă este Biblioteca judeţeană „Teleki”, f. la sf. sec. 18 şi reorganizată în 1913, cu un fond de carte de peste 900 000 vol., între care 65 de incunabule şi peste 200 de cărţi vechi româneşti şi maghiare, cinci cinematografe, mai multe muzee (Muzeul judeţean Mureş, fondat în 1885 cu colecţii de istorie, arheologie, etnografie, ştiinţele naturii; Muzeul de Artă, f. 1 oct. 1913; Muzeul de Etnografie şi artă populară, înfiinţat în 1934 ş.a.), ansamblul artistic „Mureşul” (din 1956) etc. Festival internaţional „Constantin Silvestri” (din 1990). Grădină zoologică, inaugurată în 1960, extinsă pe 20 ha.

Istoric

Săpăturile arheologice efectuate în arealul oraşului (1906–1907, 1961, 1963–1964) au scos la iveală urmele unei aşezări neolitice de tip „crâng”, aparţinând culturii Criş (milen. 4 î.Hr.), în care s-a găsit o cantitate mare de ceramică tipică acestei culturi. Peste aceasta au fost identificate urmele altor aşezări datând din Epocile bronzului şi fierului (unelte, arme, podoabe etc.), peste care s-au suprapus vestigii materiale romane (ceramică, terra sigilata de producţie locală ş.a.). Întreaga succesiune de aşezări a fost completată de numeroase morminte de înhumaţie, unele din prima Epocă a fierului/Hallsttat, altele de tip scitic, iar altele aparţinând culturii Sântana de Mureş, cu inventare specifice. În apropiere de Târgu Mureş, la Cristeşti, au fost descoperite vestigiile unui centru dacic de olărit (vasele găsite aici prezintă o îmbinare a formelor de tradiţie dacică cu cele din provinciile romane). În perioada migraţiei popoarelor, aşezarea a continuat să se dezvolte în ciuda tuturor vicisitudinilor. În sec. 10–11, triburile maghiarilor au pătruns în Transilvania, în pofida împotrivirii populaţiei băştinaşe organizate în voievodate, ajungând până în aceste ţinuturi, unde s-au şi stabilit. Un document din anul 1300 atestă pentru prima oară existenţa pe aceste locuri a unei aşezări cu numele Forum Syculorum, iar apoi (în 1332), un registru de dijme papale consemnează existenţa unui târg numit Novum Forum Syculorum (Noul târg al secuilor), unde se aduceau, din întreaga secuime, dările către stăpânire. Caracterul de târg pe care l-a avut la începuturi, intrat chiar în denumirea aşezării, a determinat atribuirea unor nume diferite, dar cu acelaşi înţeles, de „târg”. Astfel, românii i-au spus Târgu Mureş, negustorii germani îl numeau Neumarkt (Târgu Nou), cei greci i-au zis Agropolis (Târgul cerealelor), iar ungurii l-au numit Marosvásárhely (Târgul de pe Mureş). La începutul sec. 15, târgul a devenit un important centru comercial şi meşteşugăresc, în care meseriaşii s-au organizat în bresle care au jucat un rol important în istoria oraşului. Prin contribuţia lor au fost construite fortificaţiile (sub forma unei cetăţi-castel), bastioanele care şi astăzi le poartă numele (bastioanele Croitorilor, Olarilor, Măcelarilor, Cizmarilor, Cojocarilor ş.a.), biserica din 1442 ş.a. În prima jumătate a sec. 16, localitatea figura printre „oraşele libere regale”, bine fortificat, cu drept de autoadministrare şi cu multe privilegii, pe care le aveau şi alte oraşe precum Braşov, Sibiu, Cluj, Bistriţa ş.a. Astfel, oraşul Târgu Mureş avea în stăpânire nouă sate, fiind cel mai important centru economic, comercial şi meşteşugăresc de pe Valea Mureşului. În 1538, Petru Rareş, domn al Moldovei, s-a bucurat de ospitalitatea judelui oraşului cu prilejul trecerii sale pe aici, în fruntea armatei moldovene care urma să participe la luptele dintre Ioan Zápolya şi Ferdinand pentru ocuparea tronului Ungariei. În 1599, locuitorii oraşului Târgu Mureş l-au sprijinit pe Mihai Viteazul în lupta de la Şelimbăr, purtată de acesta împotriva lui Andrei Báthori (principe al Transilvaniei), fapt care l-a determinat pe voievodul român să ia oraşul sub ocrotirea sa şi să-i acorde numeroase privilegii (printre altele, Mihai Viteazul a construit la Târgu Mureş o biserică ortodoxă). În anii 1601–1602, oraşul a fost jefuit şi incendiat de trupele generalului Giorgio Basta, precum şi de cetele de otomani şi de tătari, care l-au distrus aproape în întregime, majoritatea locuitorilor refugiindu-se în cetatea Braşovului. Aşezarea a fost refăcută imediat din iniţiativa judelui Toma Borsos. În timpul principelui Gabriel Bethlen, oraşul a înregistrat o dezvoltare însemnată, fiind ridicat la rangul de municipiu (29 apr. 1616). În perioada 1430–1707, la Târgu Mureş s-au ţinut 33 de diete ale Principatului Transilvaniei. În 1658, oraşul a fost jefuit şi incendiat din nou de otomani şi de tătari, iar în 1709, populaţia a fost decimată de o epidemie de holeră. În 1757, oraşul a devenit pr. centru judecătoresc al Transilvaniei şi sediul instituţiei juridice „Tabula regia judiciaria” (Tabla regească). În anii 1784–1785, o parte din locuitorii oraşului au participat la Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan. În 1786 a luat fiinţă prima tipografie din oraş. La sf. sec. 18 a fost întemeiată o societate lingvistică (1791–1810), iar Gheorghe Şincai şi Petru Maior, reprezentanţi de frunte ai Şcolii Ardelene, care au trăit şi şi-au desfăşurat activitatea la Târgu Mureş, au militat pentru dezvoltarea şi punerea învăţământului şi culturii în slujba emancipării sociale şi naţionale a poporului român, pentru egalitatea în drepturi a românilor cu maghiarii, secuii şi saşii din Transilvania. Tot la Târgu Mureş au activat şi s-au afirmat Fárkas Bolyai, prof. la Colegiul reformat (1554) şi fiul său János Bolyai, matematician de renume mondial. În anii 1799–1804, Samuel Teleki, cancelar al Transilvaniei, a înfiinţat o bibliotecă de proporţii care astăzi îi poartă numele şi care cuprinde numeroase incunabule, manuscrise şi cărţi rare din sec. 15–18. La Târgu Mureş s-a născut ideea organizării la Blaj, în mai 1848, a unei mari Adunări a românilor transilvăneni, idee pusă în aplicare de către Avram Iancu şi Alexandru Papiu-Ilarian, care în acea perioadă activau la Tabla regească („Tabula regia judiciaria”) din Târgu Mureş. În 1849, oraşul a fost devastat de trupele ruseşti, care au intervenit pentru înfrângerea revoluţiilor din Ungaria şi Transilvania. În a doua jumătate a sec. 19 şi la începutul sec. 20, Târgu Mureş a înregistrat o dezvoltare lentă, accelerată abia după unirea Transilvaniei cu România (1918). La Târgu Mureş a avut loc, în aug. 1934, Conferinţa de constituire a organizaţiei MADOSZ (Magyar Dolgozók Országos Szövetsége/Uniunea Oamenilor Muncii Maghiari din România). În urma Dictatului fascist de la Viena din 30 aug. 1940, impus României de către Germania şi Italia, partea de NV a Transilvaniei (inclusiv oraşul Târgu Mureş) a fost smulsă României şi cedată Ungariei horthyste (1940–1944). La 28 sept. 1944, oraşul Târgu Mureş a fost eliberat de sub ocupaţie de către armatele române. În perioada postbelică, oraşul s-a refăcut înregistrând o dezvoltare semnificativă şi afirmându-se ca un puternic centru industrial, cultural-ştiinţific, de învăţământ, comercial, turistic etc., fapt ce i-a permis includerea lui (la 17 febr. 1968) în categoria municipiilor. La 19–20 mart. 1990, pe fondul unor tensiuni interetnice sociale şi culturale, au avut loc dispute aprige între populaţia română majoritară şi cea maghiară, care au degenerat în acte de violenţă ce au cauzat moartea a cinci persoane şi rănirea a circa 280 (cel mai grav rănit fiind românul Mihăilă Cofariu care a rămas infirm). La 22 febr. 2000, Târgu Mureş a fost declarat oraş-martir. În prezent, municipiul Târgu Mureş are în subordine ad-tivă 2 localit. componente: Mureşeni şi Remetea.

Monumente

Cetatea oraşului, extinsă pe 4,3 ha, a fost construită în 1602–1653 pe locul uneia din 1492, cu o centură de ziduri din cărămidă, în lungime de 900 m, străjuită de 7 bastioane de c. 10 m înălţime, purtând numele vechilor bresle (Bastionul tăbăcarilor, 1620, Bastionul dogarilor, 1633, Bastionul croitorilor, 1640 ş.a.). În incinta cetăţii se află o biserică a cărei construcţie a fost terminată în 1442 (iniţial a fost biserică franciscană, iar din 1556 reformată), având frumoase portale în stil gotic şi un turn-clopotniţă de 66 m înălţime (forma actuală datează din 1885). Incendiată în 1601 de trupele generalului Giorgio Basta, biserica a fost refăcută ulterior şi pictată în 1610 (apoi repictată în 1693). Biserica a fost supusă unor ample lucrări de restaurare în anii 1790–1791 sub conducerea arhitectului Anton Türk. Posedă o orgă din 1788; biserica romano-catolică „Sfânta Treime” a fostei mănăstiri a iezuiţilor, construită în 1717–1720, în stil baroc, şi refăcută în 1933– 1935, în stilul neorenascentist; biserica unitariană, datând de la sf. sec. 13, cu unele transformări şi renovări din anii 1743, 1842, 1891, reconstruită în 1929-1930 în stil neogotic; biserica romano-catolică a fostei mănăstiri a minoriţilor (sec. 18– 19); bisericile „Înălţarea Domnului” (1750, distrusă de un incendiu în 1780 şi refăcută în 1794) şi „Buna Vestire” sau catedrala Mică, zidită în 1925–1936 după modelul bazilicii Sfântul Petru din Roma şi care până în 1948 a aparţinut cultului greco-catolic; Catedrala ortodoxă „Înălţarea Domnului”, construită între 10 mai 1925 şi 2 dec. 1934 după planul arhitectului Victor Vlad, cu iconostas realizat în 1934 de Traian Bobletec şi pictat de Virgil Simionescu din Lugoj; picturi murale interioare din 1970-1986; biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1992–2002); biserica din lemn, „Sfântul Arhanghel Mihail” (1793–1794), cu picturi pe pereţii interiori executate în 1814 de zugravii Popa Nicolae şi Ban Vasile; biserica reformată (1815–1827); Sinagogă (1938); palatul „Tholdalagi”, construit în 1759–1762, în stil baroc cu elemene rococo, după planul arhitectului ungur Schmidt Pál; clădirile fostei Prefecturi (azi Primăria municipală), construită în 1905–1908 în stil secesion după planul arhitecţilor Komor Marcell şi Jacab Dezsö, dominată de un turn de 60 m înălţime, care iniţial a avut rol de foişor de foc, şi fostei Procuraturi (1789, în stil baroc; aici a funcţionat, din 1826, „Tabla regească”); palatul „Apollo”, care adăposteşte azi biblioteca omonimă, a fost construit pentru contele Sámuel Teleki, după planul arhitectului Ugrai László, în stil baroc, cu elemente neoclasice (Empire), în 1797–1803, cu unele modificări din 1821–1822 şi din sec. 20. În acest palat şi-a avut sediul, în 1848,  generalul Józef Bem; palatul „Apollo” a găzduit o serie de personalităţi ale Revoluţiei de la 1848 (Avram Iancu, Alexandru Papiu-Ilarian ş.a.); casa (din sec. 18) în care a locuit un timp Avram Iancu; casa „Kendeffy” (1789); casa „Haller” (sec. 19); casa „Görög” (sec. 19) în care a stat, în noaptea de 29 spre 30 iul. 1849, Petöfi Sándor; Hanul „La calul alb” (sec. 19), în care a poposit, în 1886, poetul Mihai Eminescu; Palatul Culturii, construit în anii 1911–1913 după planurile arhitecţilor Jakab Dezsö şi Komor Marcell, în care îşi au sediile Filarmonica de Stat, Biblioteca judeţeană, Muzeul de Artă şi Gleriile Uniunii Artiştilor Plastici. Numeroase monumente, statui şi busturi: Monumentul secuilor martiri dezvelit în 1875; Monumentul lui Fárkas şi János Bolyai, operă din 1957 a sculptorilor Csorvássy István şi Izsák Márton; statuia ecvestră a lui Avram Iancu, turnată în bronz de Florin Codre, dezvelită în 1978; statuia „Lupa capitolina”, dăruită în 1924 de către municipalitatea Romei oraşului Târgu Mureş. Această statuie a fost adăpostită în oraşul Turda după Dictatul fascist de la Viena din 30 aug. 1940 pentru a nu fi distrusă. Statuia a fost retrocedată municipiului Târgu Mureş la 30 nov. 1991; bustul lui Alexandru Papiu-Ilarian, realizat în 1930 de sculptorul Faur Schmidt ş.a.