Urziceni

Date generale

Municipiul Urziceni se află în partea de Sud Est a României, în provincia istoricã Muntenia, în zona de Vest-Nord Vest a judeţului Ialomiţa, în regiunea de Sud Est a Câmpiei Săratei, la contactul cu Câmpia Bărăganului, la 60 m alt., pe stg. râului Ialomiţa, în zona de confl. cu râul Sărata, la intersecţia paralelei de 44°43’05” latitudine nordică cu meridianul de 26°38’43” longitudine estică, la 55 km NE de Bucureşti şi 63 km NV de municipiul Slobozia; 16 834 loc. (1 ian. 2019), din care 7 993 loc. de sex masc. şi 8 841 fem. Supr.: 53,6 km2, din care 8,5 km2 în intravilan; densitatea: 1 980 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 15 308 loc., 13 483 de persoane erau români (88,1%), 441 rromi (2,9%) şi 1 384 loc. (9,0%) aparţineau altor etnii (maghiari, ruşi-lipoveni, ucraineni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 13 848 de ortodocşi (90,5%), 52 penticostali (0,3%) şi 1 408 loc. (9,2%) aparţineau altor confesiuni (romano-catolici, Martorii lui Iehova, greco-catolici, adventişti de ziua a şaptea ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie de c.f., inaugurată la 11 sept. 1943. Nod rutier. Expl. de petrol, gaze naturale, argilă şi balast. Producţie de ferite moi şi dure (din 1968), de componente electronice, mase plastice, mobilă, de cărămidă şi ţiglă (din 1914), conf. şi tricotaje (din 1978), articole pentru sport şi turism, nutreţuri combinate (din 1978), fermentare şi prelucr. a tutunului (din 1910) şi de produse alim. (ulei, zahăr, alcool, preparate din lapte, panificaţie ş.a.). Moară (1912); abator (1924); două silozuri (1936, 1978). Spital (inaugurat la 6 dec. 1894). Centru viticol şi de vinificaţie. Pomicultură (meri). Fermă de creştere a bovinelor. Vechi centru de învăţământ primar şi liceal (din 1780). Staţie meteorologică (1944). Centru de protecţie a plantelor şi de selecţie a animalelor.

Istoric

Localitatea apare menţionată ca aşezare rurală, prima oară, la 23 apr. 1596, într-un act emis de Mihai Viteazul, iar în 1700 figura pe o hartă a Stolnicului Constantin Cantacuzino, tipărită la Padova. La începutul sec. 18 a fost ridicată la rang de târg, iar între 1716 şi 1832 a fost reşed. jud. Ialomiţa, cu o staţie de poştă şi un punct de vamă. În 1831 a fost trecută în categoria comunelor urbane (oraş), în 1864 a redevenit comună rurală, în 1894 a fost trecut în categoria oraşelor, iar la 18 ian. 1995 a fost declarat municipiu. De-a lungul sec. 19 şi în prima jumătate a sec. 20, la Urziceni au existat renumitele târguri săptămânale (sâmbăta sau duminica) şi anuale (14 sept.) de vite, cereale şi diferite mărfuri. Între 1910 şi 1950, oraşul Urziceni a fost reşed. plasei cu acelaşi nume din jud. Ialomiţa, între 1950 şi 1952, reşed. raionului Urziceni din regiunea Ialomiţa, apoi din regiunea Ploieşti (1952–1956) şi din regiunea Bucureşti (1956–1968). Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 a făcut parte (ca oraş) din jud. Ilfov.

Monumente

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” , ctitorie din anii 1859-1862 a lui Nicolae Brătianu şi soţia sa, Ecaterina, şi a lui Scarlat Fălcoianu, reparată, restaurată şi pictată în tempera, în anii 1951-1952, de Alexandru Leon Biju din Bucureşti şi renovată în 1994-1995; biserica „Sfânta Treime”, ctitorie din anii 1861–1866 a colonelului Ştefan Hristofor Stoika, cu picturi murale originare executate de Anton Serafim, repictată în altar şi catapeteasma, sfinţită la 29 mai 2011 şi declarată monument istoric; biserica având triplu hram – “Sfânta Mironosiţă Maria Magdalena”, “Sfânta Cuvioasă Parascheva” şi “Sfinţii Martiri Brâncoveni”, târnosită la 11 oct. 2015; catedrala „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, de mari dimensiuni (28 m lungime, 19 m lăţime şi 30 m înălţimea turlei principale), construită în perioada 6 febr. 1996-21 mai 2002 după planurile arhitectului Ioan Augustin; conacele boiereşti „Ion Ionescu” (1905) şi „Gălăteanu” (1931).