Date generale
Municipiul Zalău se aflã în partea de Nord Vest a României, în provincia istoricã Transilvania, este reşedinţa jud. Sălaj, situat în depresiunea cu acelaşi nume, la 275 m alt., la poalele de NE ale M-ţilor Meseş, pe cursul superior al râului Zalău, la intersecţia paralelei de 47°11’28” latitudine nordică cu meridianul de 23°03’26” longitudine estică; 69 378 loc. (1 ian. 2019), din care 33 580 loc. de sex masc. şi 35 798 fem. Supr.: 90 km2, din care 9,5 km2 în intravilan; densitatea: 7 303 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 56 202 loc., 42 967 de persoane erau români (76,5%), 8 662 maghiari (15,4%), 794 rromi (1,4%) şi 3 779 loc. (6,7%) aparţineau altor etnii (germani, italieni, slovaci, ceangăi, ucraineni, ruşi-lipoveni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 38 413 ortodocşi (68,3%), 7 449 reformaţi (13,3%), 1 670 greco-catolici (3,0%), 964 baptişti (1,7%), 820 romano-catolici (1,5%), 469 Martorii lui Iehova (0,8%), 236 creştini după evanghelie (0,4%) şi 6 181 loc. (11,0%) aparţineau altor confesiuni (evanghelişti, adventişti de ziua a şaptea, unitarieni, creştini de rit vechi, musulmani, luterani ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie finală de c.f. (inaugurată la 23 dec. 1887). Nod rutier. Centrală electrică şi de termoficare, intrată în funcţiune în 1986. Prelucr. cuprului. Producţie de ţevi din oţel, de sârmă din cupru (din iul. 1988), de conductori electrici emailaţi, robineţi, anvelope şi camere de aer pentru autocamioane de tonaj greu, de mobilă, de utilaje pentru metalurgie, de maşini-unelte portabile acţionate electric, de echipamente de ridicat şi manipulat, de articole de îmbrăcăminte, de produse ceramice (cărămidă, ţiglă), textile (ţesături de in, conf., tricotaje – din 1990) şi de produse alim. (preparate din carne şi lapte, bere, sucuri de legume şi fructe, panificaţie, alcool ş.a.). Fabrică particulară care produce obiecte din sticlă pentru uz casnic şi industrial (pahare, vaze de flori, obiecte de laborator etc.). Abator de păsări. Ferme de creştere a bovinelor, ovinelor, porcinelor şi păsărilor. Centru viticol, pomicol, de depozitare şi conservare a fructelor. Muzeu judeţean de istorie şi artă, cu colecţii de arheologie, istorie, etnografie, artă românească modernă, artă populară şi entomologie, inaugurat la 15 mai 1951, cu peste 220 000 de exponate, adăpostit în clădirea fostului cazinou, construită în anii 1895-1899; Biblioteca judeţeană „Ioniţă Scipione Bădescu” (inaugurată în 1951 şi reorganizată în 1954), cu peste 160 000 de volume. Galeria de artă „Ioan Sima”. Casa de cultură a sindicatelor şi Casa de cultură municipală. Festival internaţional coral, anual, şi festival anual internaţional al dansului femeiesc (în luna august).
Istoric
În perimetrul oraşului au fost descoperite vestigii neolitice, din Epoca bronzului, din perioada dacică (monede) şi din timpul ocupaţiei romane. Localitatea apare menţionată documentar, prima oară, în 1210 şi apoi în 1220, cu numele Villa Zyloc, iar ulterior în documentele anilor 1240, 1282, 1318, 1370, 1 aug. 1473 (Oppidum Zylah), 1542 etc. În 1241, aşezarea a fost devastată de invazia mongolă. Printr-un act din 6 mai 1246, localit. Zalău a intrat în posesia episcopatului catolic de Oradea, rămânând sub autoritatea acestuia până în 1542 când a intrat în componenţa Principatului Transilvaniei. La 4 febr. 1600, voievodul Mihai Viteazul a emis un act, la Alba Iulia, prin care întărea privilegiul pe care-l acordase târgului Zalău la 1 mart. 1594 principele Sigismund, privind scutirea de vamă a vinurilor provenite din viile de la Zalău. În 1630 a luat fiinţă la o şcoală cu limba de predare în latină. De-a lungul sec. 17 s-au dezvoltat numeroase meşteşuguri, apărute în sec. 16 şi organizate în bresle (olari, cizmari, măcelari, cojocari ş.a.). În 1793, localit. Zalău a fost ridicată la rang de târg. În timpul ocupaţiei habsburgice au fost înfiinţate o serie de şcoli cu limba de predare (obligatoriu) în maghiară, ca de exemplu Colegiul reformat (1860), o şcoală pedagogică de fete (1870), o şcoală medie de băieţi (1873), numită în 1902 Colegiul “Wesselényi” (azi Liceu teoretic) ş.a. Declarat municipiu la 27 iul. 1979. În prezent, Zalău are în subordine adtivă localitatea componentă Stâna.
Monumente
Biserica romano-catolică „Sfânta Treime” (1878-1882), declarată monument istoric; biserica reformată calvină, în stil baroc, construită în anii 1904–1907 după planurile arhitecţilor Papp Gyula şi Szabolcz Ferenc, pe locul unei biserici romano-catolice care data din 1712; catedrala ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, construită în perioada 1929–1934 de comunitatea greco-catolică, sfinţită la 8 sept. 1934, cu elemente brâncoveneşti; catedrala ortodoxă cu hramul „Înălţarea Domnului”, din cadrul complexului cultural-spiritual „Sfânta Vineri”, a fost construită în perioada 1990-2000 prin osârdia preotului Ioan Ghiurco după planurile arhitecţilor Doina şi Mircea Nejur. Biserica este o construcţie modernă, de mari dimensiuni (36 m lungime, 36 m lăţime, 36 m înălţimea la interior), cu o capacitate de c. 5 000 de credincioşi. La intrare, catedrala este dominată de un arc monumental, înalt de 50 m, închinat eroilor neamului, sub bolta căruia a fost instalat un clopot cu o greutate de 3 000 kg. Catedrala prezintă o cupolă centrală de mari dimensiuni, flancată la cele patru puncte cardinale de câte o cupolă de dimensiuni mai mici. Picturile murale interioare au fost executate după anul 2001, în frescă, în stil bizantin, de o echipă de pictori coordonată de prof. Petru Botezatu. Policandrul de 7 m înălţime, cu un diametru la bază de 4 m, în greutate de 1 780 kg, are 360 de lumini şi a fost executat în bronz aurit de firma „Skiadopoulos Bros Inc.” din Atena. În anul 2008, această construcţie monumentală a devenit Catedrala episcopală a Sălajului ca urmare a înfiinţării în acel an a Episcopiei Sălajului, subordonată Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului; clădirea fostului Tribunal şi Prefecturi (1836-1838), azi sediul Primăriei municipale; clădirea fostului teatru (1895), azi clădirea “Transilvania”; clădirea fostului colegiu reformat „Wesselényi”, construită în 1860 de comercianţii armeni; bustul lui Simion Bărnuţiu, operă a sculptorului Romulus Ladea; grupul statuar cu baronul Wesselényi şi iobagul Pop Samuilă, realizat de sculptorul János Fadrusz, dezvelit la 18 sept. 1902. În localit. componentă Stâna se află o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1778, cu picturi pe pereţii interiori din 1795 şi pe cei exteriori din 1894).