Târnăveni

Date generale

Municipiul Târnăveni se află în jud. Mureş, în Pod. Târnavelor, la 300 m alt., pe râul Târnava Mică, la intersecţia paralelei de 46°19’47” latitudine nordică cu meridianul de 24°17’12” longitudine estică, la 45 km SV de municipiul Târgu Mureş; 25 827 loc. (1 ian. 2019), din care 12 632 loc. de sex masc. şi 13 195 fem. Supr.: 60,9 km2, din care 14,3 km2 în intravilan; densitatea: 1 806 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 22 075 loc., 14 831 de persoane erau români (67,2%), 3 157 maghiari (14,3%), 2 350 rromi (10,6%) şi 1 737 loc. (7,9%) aparţineau altor etnii (germani, ruşi-lipoveni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 15 365 ortodocşi (69,6%), 1 709 reformaţi (7,7%), 835 greco-catolici (3,8%), 647 unitarieni (2,9%), 544 romano-catolici (2,5%), 378 penticostali (1,7%), 232 baptisti (1,1%), 213 crestini dupa evanghelie (1,0%) şi 2 152 loc. (9,7%) aparţineau altor confesiuni (Martorii lui Iehova, adventişti de ziua a şpatea, evanghelici, crestini de rit vechi, luterani ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de c.f., inaugurată în anul 1898. Nod rutier. Expl. de gaze naturale (din 1915), în localit. componentă Botorca. Centrală electrică solară (36 MW), în construcţie din 2012, care va fi alimentată de c. 150 000 panouri solare extinse pe 109 ha. Combinat chimic (carbid, sodă caustică, clor, acid clorhidric, insecticide, oxid de zinc, negru de fum, policlorură de vinil), din 1948 (în 2011 a fost dezactivat în totalitate). Producţie de radiatoare şi cazane pentru încălzire centrală, de cărămizi, ţigle, faianţă, de geamuri, de ceşti, căni, servicii de masă etc., de mobilă, de confectii textile, de conserve de carne, spirt ş.a. Centru viticol. Spital (din 1897). Muzeu cu secţii de istorie, de artă (colecţii de icoane pe sticlă şi pe lemn), de etnografie şi de ştiinţele naturii, inaugurat în 1962.

Istoric

Pe terit. fostului sat Dâmbău (azi cartier al oraşului) au fost descoperite (în 1921) vestigii neolitice (topoare din piatră, cuţite din silex, căni de lut, fusaiole), din epocile bronzului (vase ceramice, inele, securi, dălţi din bronz) şi fierului (fragmente de vase ceramice, vârf de lance ş.a.) şi din perioada geto-dacă (sec. 1 î.Hr.-sec. 1 d.Hr.), precum şi un tezaur alcătuit din 135 dinari imperiali şi doi bulgări de argint. Menţionată documentar, prima oară, în 1217, localitatea apare ulterior (în 1278) consemnată cu numele Sent Marton, Dycheu Zenthmarton (sau Terra Dyceu Sent Martun, în 1438), iar în 1502 a fost recunoscută ca târg (oppidum Dychewzenth Marthon). În 1866, Târnăveni a devenit reşed. Comitatului Târnava, prin mutarea aici a administraţiei de la Cetatea de Baltă, la 23 apr. 1912 a fost trecut în categoria oraşelor, iar la 12 nov. 1998 în cea a municipiilor. Între 1920 şi 1926 s-a numit Târnava-Sânmartin, iar până la 3 mai 1941 a purtat numele Diciosânmartin. În anii 1893–1933, Târnăveni a fost reşed. jud. Târnava Mică, iar în anii 1950–1968, reşed. raionului omonim. Municipiul Târnăveni are în subordine ad-tivă localit. componentă Botorca şi satele Bobohalma şi Cuştelnic (acesta din urmă a fost sat component al com. Găneşti până la 28 ian. 2002). Oraşul Târnăveni a fost puternic afectat de inundaţiile provocate de revărsarea râului Târnava Mică în perioada 17–20 iun. 1998.

Monumente

Biserica unitariană, în stil gotic (sf. sec. 13, renovată în 1599, când s-a construit şi Turnul), cu picturi murale interioare executate în 1796 (tavan casetat şi pictat) şi amvon din 1764. Biserica, în prezent declarată monument istoric, posedă un pahar din argint aurit (1636) şi o farfurie din argint (1678), precum şi un clopot din 1678; în satul Cuştelnic se află bisericile din lemn cu hramurile “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil” (1891) şi „Sfântul Nicolae” (1751), adusă în anul 1762 din satul Corneşti, azi declarată monument istoric, păstrează picturi pe pereţii interiori executate de Popa Nicolae sin Iacov şi Ban Vasile; bisericile ortodoxe cu hramurile “Sfântul Gheorghe (1921) şi „Sfânta Treime” (1939–1940); palat (azi sediul Primăriei) construit în 1878–1879; clădirea Prefecturii (1889-1896), azi Colegiu Tehnic; clădirea fostului cazinou, datând din anul 1900, azi sediul cazarmei Pompierilor; conacul „Szilvássy” (1800), declarat monument istoric, azi grădiniţă de copii; casa „Deldy” (1860), azi muzeu.