Date generale
Municipiul Târgu Secuiesc se află în partea central-estică a României, în provincia istorică Transilvania, în zona de Nord Est a judeţul Covasna, în regiunea de Nord a depresiunii omonime, la 560 m altitudine, pe râul Turia, în apropiere de confluenţa cu râul Caşin, la intersecţia paralelei de 46°00’00” latitudine nordică cu meridianul de 26°08’00” longitudine estică, la 40 km Nord Est de municipiul Sfântu Gheorghe; 19 763 loc. (1 ian. 2019), din care 9 428 de sex masc. şi 10 335 fem. Suprafaţa: 55,4 km2, din care 8,5 km2 în intravilan; densitatea: 2 325 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 18 491 loc., 16 292 de persoane erau maghiari (88,1%), 1 293 români (7,0%), 280 rromi (1,5%) şi 626 loc. (3,4%) aparţineau altor etnii (germani, ceangãi ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 12 808 romano-catolici (69,3%), 3 725 reformaţi (20,1%), 1 024 ortodocşi (5,5%), 112 unitarieni (0,6%) şi 822 loc. (4,5%) aparţineau altor confesiuni (Martorii lui Iehova, adventişti de ziua a şaptea, luterani, evanghelişti ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de cale feratã. Nod rutier. Exploatarea şi prelucrarea lemnului (mobilă, cherestea, lăzi pentru ambalaj ş.a.). Producţie de utilaje şi maşini-unelte pentru prelucrare a metalelor, de şuruburi, de piese, accesorii şi subansamble pentru autovehicule, de unelte agricole, articole din material plastic, izolatori electrici de joasă tensiune, produse ceramice de uz casnic, confecţii şi produse alimentare (preparate din carne şi lapte, glucoză, dextroză, amidon, panificaţie). Producţie tradiţională (din 1880), familială, de diferite modele de turtă dulce, ornate cu glazuri variate. Fermă de creştere a bovinelor. Muzeul breslelor “Incze Lázsló” , inaugurat la 3 martie 1972, cu colecţii de artă populară, o colecţie de 200 de păpuşi, majoritatea îmbrăcate în costum popular unguresc, de istorie a Revoluţiei de la 1848, de istorie a breslelor, iar din 1992 posedă o colecţie de echipamente ale pompierilor voluntari. “Casa Colecţiilor” este un muzeu particular, aparţinând lui Beke Ernő, cu peste 600 000 de vederi din diferite locuri şi peste 500 000 de diferite obiecte (fiare de călcat, lămpi cu petrol, vaze de flori confecţionate din obuze, chei, lacăte, zăvoare, nasturi, ceasuri, decoraţii, diferite obiecte de la Revoluţia din 1848-1849 etc.). Atelier fotografic, cu o colecţie de ceasuri de perete, care a funcţionat neîntrerupt din anul 1880 şi până în anul 1999. Biblioteca fostului Cazinou, inaugurată la 25 decembrie 1842, devenită Bibliotecă orăşenească şi apoi municipală cu denumirea “Báró Wesselényi Miklós (din 6 iunie 1993). Teatrul popular „Boér Géza” adăpostit în clădirea Casei de Cultură, construită în anii 1903–1904.
Istoric
În arealul oraşului au fost descoperite (1852) vestigiile unei aşezări romane, cunoscută sub numele de Praetoria Augusta, în care s-au găsit urne funerare, arme, vase ceramice, fragmente de apeducte ş.a. Localitatea apare menţionată documentar, prima oară, la 24 noiembrie 1407, ca aşezare rurală cu numele Toriawasara (Târgul Turiei), apoi cu denumirea de Asserculi Oppidum (Oraşul din scândură), în 1463. În 1532, oraşul figura pe o hartă a lui Honterus, cu numele Neumarkt (Oraşul Nou), iar la 28 iunie 1562 apare consemnat cu numele actual. Orăşelul a început să se dezvolte mai intens de la mijlocul secolului 15, devenind în secolele 16–17 un important centru comercial şi meşteşugăresc din Transilvania, cu strânse relaţii de negoţ cu oraşele din Moldova şi Ţara Românească. Cele zece bresle care s-au înfiinţat de-a lungul timpului, începând cu a doua jumătate a secolului 16 (breslele tăbăcarilor, cizmarilor, cojocarilor, olarilor, măcelarilor, pălărierilor, tâmplarilor, fierarilor, curelarilor şi căldărarilor), au existat, cu mici modificări, până la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Oraşul a fost distrus aproape în întregime (peste 2/3) de un puternic incendiu la 29 iulie 1834. Reconstruit rapid, oraşul a devenit un important centru al Revoluţiei din 1848–1849 din Transilvania, cu rol de seamă în organizarea rezistenţei revoluţionare, sub îndrumarea lui Gábor Áron (aici au fost realizate 64 de tunuri şi muniţia necesară). De-a lungul timpului, în oraş au fost înfiinţate o şcoală catolică (1680), una reformată (1761), o şcoală de subofiţeri (1823), un cazinou (inaugurat la 25 decembrie 1842), un orfelinat de fete (1873), o tipografie (1879) ş.a. În a doua jumătate a secolului 19 şi prima jumătate a secolului 20, oraşul Târgu Secuiesc a fost reşedinţa unui scaun (unitate ad-tivă). Declarat municipiu la 3 noiembrie 2000, Târgu Secuiesc are în subordine ad-tivă satul Lunga (atestat documentar în 1332).
Monumente
Biserica romano-catolică „Sfânta Treime” (1727–1795, sfinţită în 1796 şi renovată în 1996), în stil baroc; biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”, construită în 1781–1783 (pe locul uneia din lemn ce data din 1734) şi reparată în 1937, 1947, 1978, consolidată şi restaurată în 2006; biserica reformată–calvină, de mari dimensiuni, cu o capacitate de 1 000 de locuri, construită în perioada 1770–1782, în stil baroc cu elemente neoclasice, afectată de incendiul din 29 iulie 1834, refăcută în 1834–1838. Are o orgă instalată în 1861, operă a lui Kolonics István; biserica fostei mănăstiri a Minoriţilor (1795); biserica ortodoxă „Pogorârea Duhului Sfânt” (1993-2000); clădirile Gimnaziului (1751), Judecătoriei (1760), Primăriei (1907), azi sediul Administraţiei locale, fostului Cazinou, inaugurată la 25 decembrie 1842; casa lui Turóczi Mozes unde s-au turnat tunurile pentru Revolutia de la 1848-1849; casa în care a locuit Gábor Áron; casacase vechi din secolele 18–19; statuia lui Gábor Áron, operă din 1942 a lui Oláh Sándor; bustul lui Turóczi Mozes, realizat de sculptorul Vetró András şi dezvelit în 1993, aflat în piaţeta din faţa casei lui Turóczi Mozes. În satul Lunga se află o biserică romano-catolică (secolul 15, cu unele refaceri din secolul 19).
