Târgu Secuiesc

Date generale

Municipiul Târgu Secuiesc se află în jud. Covasna, în partea de N a depresiunii omonime, la 560 m alt., pe râul Turia, în apropiere de confl. cu râul Caşin, la intersecţia paralelei de 46°00’00” latitudine nordică cu meridianul de 26°08’00” longitudine estică, la 40 km NE de municipiul Sfântu Gheorghe; 19 763 loc. (1 ian. 2019), din care 9 428 de sex masc. şi 10 335 fem. Supr.: 55,4 km2, din care 8,5 km2 în intravilan; densitatea: 2 325 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 18 491 loc., 16 292 de persoane erau maghiari (88,1%), 1 293 români (7,0%), 280 rromi (1,5%) şi 626 loc. (3,4%) aparţineau altor etnii (germani, ceangãi ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 12 808 romano-catolici (69,3%), 3 725 reformaţi (20,1%), 1 024 ortodocşi (5,5%), 112 unitarieni (0,6%) şi 822 loc. (4,5%) aparţineau altor confesiuni (Martorii lui Iehova, adventişti de ziua a şaptea, luterani, evanghelişti ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de c.f. Nod rutier. Expl. şi prelucr. lemnului (mobilă, cherestea, lăzi pentru ambalaj ş.a.). Producţie de utilaje şi maşini-unelte pentru prelucr. metalelor, de şuruburi, de piese, accesorii şi subansamble pentru autovehicule, de unelte agricole, articole din material plastic, izolatori electrici de joasă tensiune, produse ceramice de uz casnic, conf. şi produse alim. (preparate din carne şi lapte, glucoză, dextroză, amidon, panificaţie). Fermă de creştere a bovinelor. Muzeul breslelor “Incze Lázsló” , inaugurat la 3 martie 1972, cu colecţii de artă populară, o colecţie de 200 de păpuşi, majoritatea îmbrăcate în costum popular unguresc, de istorie a Revoluţiei de la 1848, de istorie a breslelor, iar din 1992 posedă o colecţie de echipamente ale pompierilor voluntari. Biblioteca fostului Cazinou, inaugurată la 25 dec. 1842, devenită Bibliotecă orăşenească şi apoi municipală cu denumirea “Báró Wesselényi Miklós (din 6 iunie 1993). Teatrul popular „Boér Géza” adăpostit în clădirea Casei de Cultură, construită în anii 1903–1904.

Istoric

În arealul oraşului au fost descoperite (1852) vestigiile unei aşezări romane, cunoscută sub numele de Praetoria Augusta, în care s-au găsit urne funerare, arme, vase ceramice, fragmente de apeducte ş.a. Localitatea apare menţionată documentar, prima oară, la 24 nov. 1407, ca aşezare rurală cu numele Toriawasara (Târgul Turiei), apoi cu denumirea de Asserculi Oppidum (Oraşul din scândură), în 1463. În 1532, oraşul figura pe o hartă a lui Honterus, cu numele Neumarkt (Oraşul Nou), iar la 28 iun. 1562 apare consemnat cu numele actual. Orăşelul a început să se dezvolte mai intens de la mijlocul sec. 15, devenind în sec. 16–17 un important centru comercial şi meşteşugăresc din Transilvania, cu strânse relaţii de negoţ cu oraşele din Moldova şi Ţara Românească. Cele zece bresle care s-au înfiinţat de-a lungul timpului, începând cu a doua jumătate a sec. 16 (breslele tăbăcarilor, cizmarilor, cojocarilor, olarilor, măcelarilor, pălărierilor, tâmplarilor, fierarilor, curelarilor şi căldărarilor), au existat, cu mici modificări, până la sf. celui de-al Doilea Război Mondial. Oraşul a fost distrus aproape în întregime (peste 2/3) de un puternic incendiu la 29 iul. 1834. Reconstruit rapid, oraşul a devenit un important centru al Revoluţiei din 1848–1849 din Transilvania, cu rol de seamă în organizarea rezistenţei revoluţionare, sub îndrumarea lui Gábor Áron (aici au fost realizate 64 de tunuri şi muniţia necesară). De-a lungul timpului, în oraş au fost înfiinţate o şcoală catolică (1680), una reformată (1761), o şcoală de subofiţeri (1823), un cazinou (inaugurat la 25 dec. 1842), un orfelinat de fete (1873), o tipografie (1879) ş.a. În a doua jumătate a sec. 19 şi prima jumătate a sec. 20, oraşul Târgu Secuiesc a fost reşed. unui scaun (unitate ad-tivă). Declarat municipiu la 3 nov. 2000, Târgu Secuiesc are în subordine ad-tivă satul Lunga (atestat documentar în 1332).

Monumente

Biserica romano-catolică „Sfânta Treime” (1727–1795, sfinţită în 1796 şi renovată în 1996), în stil baroc; biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”, construită în 1781–1783 (pe locul uneia din lemn ce data din 1734) şi reparată în 1937, 1947, 1978, consolidată şi restaurată în 2006; biserica reformată–calvină, de mari dimensiuni, cu o capacitate de 1 000 de locuri, construită în perioada 1770–1782, în stil baroc cu elemente neoclasice, afectată de incendiul din 29 iul. 1834, refăcută în 1834–1838. Are o orgă instalată în 1861, operă a lui Kolonics István; biserica fostei mănăstiri a Minoriţilor (1795); biserica ortodoxă „Pogorârea Duhului Sfânt” (1993-2000); clădirile Gimnaziului (1751), Judecătoriei (1760), Primăriei (1907), azi sediul Administraţiei locale, fostului Cazinou, inaugurată la 25 dec. 1842; casa lui Turóczi Mozes unde s-au turnat tunurile pentru Revolutia de la 1848-1849; casa în care a locuit Gábor Áron; casacase vechi din sec. 18–19; statuia lui Gábor Áron, operă din 1942 a lui Oláh Sándor; bustul lui Turóczi Mozes, realizat de sculptorul Vetró András şi dezvelit în 1993, aflat în piaţeta din faţa casei lui Turóczi Mozes. În satul Lunga se află o biserică romano-catolică (sec. 15, cu unele refaceri din sec. 19).