Vatra Dornei

Date generale

Municipiul Vatra Dornei se află în partea de Nord a României, în provincia istorică Bucovina, în zona de Sud Vest a jud. Suceava, în Depr. Dornelor, la 808 m alt., la confl. râului Dorna cu Bistriţa, la intersecţia paralelei de 47°20’46” latitudine nordică cu meridianul de 25°21’34” longitudine estică, la 110 km SV de municipiul Suceava; 16 708 loc. (1 ian. 2019), din care 7 971 loc. de sex masc. şi 8 737 fem. Supr.: 32,6 km2, din care 16,3 km2 în intravilan; densitatea: 1 025 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 14 429 loc., 13 386 de persoane erau români (92,8%), 95 rromi (0,7%) şi 948 loc. (6,5%) aparţineau altor etnii (germani, maghiari, ucraineni, poloni, evrei ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 12 836 ortodocşi (88,9%), 317 romano-catolici (2,2%), 106 adventişti de ziua a şaptea (0,7%), 87 penticostali (0,6%) şi 1 083 loc. (7,6%) aparţineau altor confesiuni (creştini de rit vechi, Martorii lui Iehova, reformati, greco-catolici ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Nod feroviar (staţia de cale feratã a fost inauguratã în anul 1902) şi rutier. Expl. forestiere, de turbă şi de minereu de mangan. Termocentrală. Reparaţii de maşini şi utilaje pentru ind. forestieră. Producţie de mobilă pentru birouri, cherestea, furnire şi panouri din lemn, echipamente pentru radiologie şi electroterapie, de articole de blănărie şi de produse alim. (preparate din carne, brânzeturi, unt, lactoză, panificaţie). Centru de îmbuteliere a apelor minerale. Muzeul Dornelor (f. 1952 şi inaugurat în anul 1957) cu secţii de etnografie, cinegetică, de artă şi de ştiinţele naturii; Biblioteca municipală, adăpostită într-o clădire care datează din anul 1901. Parc natural (50 ha), amenajat în 1862, şi declarat rezervaţie dendrologică în anul 1970, renumit pentru prezenţa numeroaselor veveriţe şi pentru concertele de fanfară care se susţin vara în aer liber, într-un chioşc special amenajat. Renumită staţiune balneoclimaterică de interes general, cu funcţionare permanentă, aflată în ambianţa bogatelor păduri de conifere şi de foioase care acoperă dealurile şi masivele muntoase ce o înconjură, conferindu-i un climat plăcut, cu aer curat, lipsit de praf şi alergeni, cu veri răcoroase (în iul. temp. medie este 15,2°C) şi precipitaţii moderate (800 mm anual), mai abundente în lunile mai-aug. Iernile sunt friguroase (în ian. media termică este sub –6°C); temp. minimă absolută a fost de -36,5°C (13 ian. 1990). Factorii naturali de cură sunt climatul de depresiune intramontană, tonic, cu aer bogat în aerosoli răşinoşi, izvoare cu ape minerale carbogazoase, feruginoase, slab bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene, hipotone şi nămolul de turbă (transportat de la Poiana Stampei) bogat în substanţe minerale şi organice (răşini şi uleiuri eterice). Apele minerale de aici sunt cunoscute din 1790, dar în anul 1806, medicul Ignatz Pluschit a făcut primele analize, dovedind calităţile curative ale acestora. În scurt timp, mai precis în 1808, au fost înfiinţate instalaţii balneare, Vatra Dornei devenind o staţiune balneoclimaterică de renume. În 1812 au fost îmbuteliate aici 50 000 de sticle cu apă minerală pentru expedierea lor în diverse oraşe ale Europei. În 1845 au fost construite mai multe instalaţii şi stabilimente balneare, în 1862 au fost efectuate alte analize chimice ale apelor minerale, iar în 1895–1898 a fost construit, în stil baroc, un sanatoriu balnear. După 1918, faima staţiunii a sporit mult, fapt ce a determinat construirea unor noi spaţii de tratament şi de cazare. Profilul pr. al staţiunii îl constituie tratarea afecţiunilor cardiovasculare (stări după infarct miocardic în stadiu de postconvalescenţă, cardiopatie ischemică, insuficienţă mitrală aortică compensată, valvulopatii, hipertensiune arterială, varice, sechele după flebită, arteriopatii periferice prin ateroscleroză, boala Raynaud). La Vatra Dornei se mai pot efectua şi tratamente ale afecţiunilor reumatismale (spondiloze cervicale, dorsale şi lombare, artroze, poliartroze, tendinoze ş.a.), ale celor posttraumatice (stări după entorse, luxaţii şi fracturi), neurologie periferice şi centrale (pareze uşoare, sechele minore după polineuropatii, sechele vechi după hemipareze sau după pareze), endocrine (stări prepuberale la copiii hiperreactivi, hipertiroidie benignă, boala Basedow în stadiu incipient), ginecologice (sindrom ovarian de menopauză), respiratorii (nevroze respiratorii), metabolice şi de nutriţie, digestive etc. În cele două baze de tratament ale staţiunii (Complexul balnear „Dorna” şi Hotel „Căliman”) se pot efectua băi calde cu ape minerale în vane, împachetări calde cu nămol şi parafină, electroterapie (diadinamice, galvanoionizări, ultrasunete, ultraviolete), hidroterapie (afuziuni, duş-masaj, duş subacvatic, băi de plante), masaje, gimnastică medicală, saună etc. Pentru cură internă cu ape minerale sunt amenajate buvete.

Istoric

Conform unei legende populare, aşezarea s-ar fi numit iniţial Vatra Dorinei, după numele unei păstoriţe răpusă din greşeală de săgeata voievodului Dragoş Vodă. Documentele atestă, însă, că localit. a luat fiinţă la sf. sec. 16, în timpul domniei lui Aron Tiranul, fiind consemnată (în 1592) ca popas şi punct de vamă, iar apoi ca aşezare rurală (în 1641, 1650, 1770, 1774, 1780 etc.). Conform unor mărturii ale călugărului Rogerius, „prin pădurile dintre Rusia şi Cumania” (adică prin reg. oraşului de azi), un corp de armată tătăresc a trecut, în 1241, în expediţia către Transilvania, pe un drum, azi numit drumul tătarilor. În 1770, la Vatra Dornei au început primele expl. de minereu de mangan, în perioada 1775-1918 Vatra Dornei, împreună cu Bucovina de Nord au făcut parte din Imperiul Habsburgic, iar în 1780 s-a înfiinţat o staţie de poştă. În 1857, localit. apare menţionată documentar ca târg, la 17 dec. 1907 a fost declarată oraş, iar la 11 iul. 2000 a fost trecută în categoria municipiilor. În prezent, municipiul Vatra Dornei are în subordine ad-tivă 3 localit. componente: Argestru, Roşu, Todireni. Vatra Dornei este, totodată, un important centru turistic şi un loc preferat pentru odihnă şi refacerea capacităţii de muncă în timpul vacanţelor, oferind un cadru propice pentru drumeţii montane spre cabanele din masivele Rarău şi Giumalău sau pentru practicarea sporturilor de iarnă (pârtii de bob, de schi şi de săniuş), cele mai importante fiind pârtia de schi de pe Dealu Negru (3 000 m lungime şi 400 m diferenţă de nivel) şi pârtia de schi Parc (900 m lungime şi 150 m diferenţă de nivel). Complex turistic pe Dealul Runc. O linie de telescaun de 3 200 m lungime leagă oraşul Vatra Dornei cu vf. Dealului Negru (1 300 m alt.) unde se află o minunată poiană şi un punct de belvedere (iarna este folosită pentru transportul schiorilor). Agenţia de turism din staţiune organizează excursii, cu autocarul, în Nordul Bucovinei, cu vizitarea mănăstirilor Voroneţ, Humor, Moldoviţa, Suceviţa ş.a., sau în Maramureş. Rezervaţie naturală (Cheile Zugrenilor) din apropiere.

Monumente

Biserica „Naşterea Maicii Domnului”, cunoscută local şi cu denumirea “Biserica de sub Runc”, a fost construită în anii 1900-1905, de comunitatea germană de confesiune evanghelică-luterană, devenită biserică ortodoxă în anul 1948, după repatrierea populaţiei germane în perioada de după 1940, extinsă şi largită în anii 1984-1993, pictată în frescă, în anii 1995-1999, de un colectiv coordonat de pictorul Corneliu Paşcanu din Bucureşti, şi sfinţită la 17 oct. 1999; biserica „Sfântul Ilie” a fost construită la începutul sec. 20 de comunitatea greco-catolică şi sfinţită în anul 1908. Biserica a fost preluată de cultul ortodox în anul 1948, reparată în anii ’70 ai secolului 20 şi sfinţită la 26 oct. 1980. În perioada 2000-2009 au fost efectuate alte lucrări de reparaţii şi modernizare şi resfinţită la 1 nov. 2009; biserica având dublu hram – “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” şi “Sfântul Haralambie” a fost construită la începutul secolului 20, din lemn pe temelie de piatră, restaurată în anii 2017-2018 şi sfinţită la 9 mai 2018; biserica romano-catolică, având hramul “Schimbarea la Faţă”, de mari dimensiuni (25 m lungime, 14 m lăţime şi 35 m înălţimea turlei), a fost construită în anii 1895-1905 pe locul uneia din lemn care data din anul 1850, avariată de proiectilul unui foc de artilerie la 17 iulie 1917 şi reparată ulterior; Catedrala ortodoxă cu hramul „Sfânta Treime” a fost construită în perioada 11 apr. 1991 – 22 sept. 2002, cu picturi murale interioare executate în frescă între 30 mai 1999 şi 1 sept. 2002 de către un colectiv condus de pictorul Mihai Mociulschi (sfinţirea bisericii a avut loc la 22 sept. 2002). Catedrala are 40 m lungime, 11 m lăţime la naos şi 16 m lăţime la abside şi 40,28 m înălţime. Biserica este dominată de şapte turle care simbolizează cele şapte sfinte taine ale bisericii. La demisolul bisericii se află paraclisul cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, sfinţit la 13 sept. 1998; biserica romano-catolică „Schimbarea la Faţă” (1895-1905); Templul evreiesc (1898-1902); edificiile izvoarelor Unirea, construit în anii 1898-1901 şi Santinela, construit în 1896, în stilul castelelor medievale, la iniţiativa contelui Julius Falkenhein, după proiectul lui Faustinus Nobilis Krasusl, numit iniţial izvorul “Falkenheim” (până în anul 1898), apoi izvorul “Santinela” (1898-1948), “23 August” în perioada 1948–1989 şi din nou “Santinela” (după anul 1989), reabilitat în anul 2009; clădirile vechilor băi (1895-1898), Primăriei (1897–1905), Bibliotecii municipale (1901), Gării C.F.R. (1902) şi Poştei (1929), toate declarate monumente istorice. Edificiul vehilor băi, cunoscut şi cu denumirile de Clădirea Cazinoului sau Stabilimentul Balnear, construit în anii 1895-1898 şi inaugurat la 10 iulie 1899, a fost renovat în perioada 1986-1989, după care edificiul a fost abandonat şi a căzut treptat în ruină. În ianuarie 2003, localul a fost retrocedat (în stare de ruină) Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, rămânând în această stare mai mult timp, din cauza lipsei unei sponsorizări care să asigure repararea acestuia. În prezent sunt executate ample lucrări de refacere şi restaurare. În interiorul acestui elegant stabiliment balnear se afla o sală de teatru, un restaurant, o bibliotecă, o cofetărie ş.a.