Date generale
Municipiul Slobozia se află în partea de Sud Est a României, în provincia istorică Muntenia, este reşedinţa jud. Ialomiţa, situat în Câmpia Bărăganului, la 11–35 m alt., pe stg. râului Ialomiţa, la intersecţia paralelei de 44°33’53” latitudine nordică cu meridianul de 27°21’06” longitudine estică; 51 826 loc. (1 ian. 2019), din care 24 557 loc. de sex masc. şi 27 269 fem. Supr.: 132,9 km2, din care 13 km2 în intravilan; densitatea: 3 987 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 45 891 loc., 41 310 persoane erau români (90,0%), 1 272 rromi (2,8%) şi 3 309 loc. (7,2%) aparţineau altor etnii (turci, italieni, ucraineni, maghiari, armeni, sârbi, ruşi-lipoveni, germani, greci ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 42 300 de ortodocşi (92,2%), 104 adventişti de ziua a şaptea (0,2%) şi 3 487 loc. (7,6%) aparţineau altor confesiuni (romano-catolici, Martorii lui Iehova, baptişti, reformaţi, evanghelişti, creştini după evanghelie ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Nod feroviar (staţie de c.f. inaugurată la 20 sept. 1887) şi rutier. Expl. de gaze naturale şi de balast. Termocentrală. Combinatul de îngrăşăminte azotoase (dat în folosinţă în 1972) a fost supus unor dezbateri în Parlamentul României (la 8 noiembrie 2022) pentru încetarea activităţii din cauza crizei energetice şi a creşterii exagerate a preţurilor la gazele naturale. Fabrici textile (confecţii, tricotaje, filatură de bumbac din 1970), de prelucrare a lemnului (mobilă), a cauciucului şi a maselor plastice, de mat. de constr. (cărămidă şi ţiglă, din 1955, prefabricate din beton), de asamblare a televizoarelor color (din 1994) şi de produse alim. (ulei vegetal, din 1968, brânzeturi, unt, lapte praf, din 1970, biscuiţi şi produse de panificaţie, preparate din carne ş.a.). Tipografie. Moară de cereale. Abator. Silozuri de cereale. Ferme de creştere a porcinelor, bovinelor şi păsărilor. Muzeu judeţean (inaugurat în 1971), cu colecţii de arheologie, istorie, artă şi etnografie; Muzeul Naţional al Agriculturii (inaugurat în 1990), cu exponate care cuprind maşini, utilaje şi unelte agricole; Biblioteca judeţeană „Ştefan Bănulescu” (f. 1933), cu 226 161 vol. (2012); Bibliotecă municipală. Casa de cultură a Sindicatelor (1975). Universităţile „Bioterra” şi „Spiru Haret”. Centru cultural judeţean „Ionel Perlea”, inaugurat la 31 mart. 1992, intrat în circuitul UNESCO în anul 1999. La Slobozia se află (din 6 febr. 1994) sediul Episcopiei Sloboziei şi Călăraşului. Post de radio particular „Radio Campus” (1990). Parc dendrologic (1,7 ha) cu peste 40 de specii de arbori; Parcul Tineretului (15,6 ha). Popasul turistic „Paradis”.
Istoric
În perimetrul actual al oraşului au fost descoperite vestigii neolitice (vase ceramice, lucrate la roată din pastă cenuşie, lustruită) aparţinând culturii Boian (milen. 4 î.Hr.). În localit. componentă Bora a fost scos la iveală (1960) un tezaur monetar alcătuit din 22 de monede (emise în perioada 1522–1602), din care 18 taleri din argint şi 4 ducaţi din aur. Cunoscută ca sat de clăcaşi în prima jumătate a sec. 14, localitatea apare menţionată documentar, prima oară, la 20 martie 1594, cu numele Vaideei, într-un hrisov emis de domnul Mihai Viteazul, iar apoi în anul 1614, într-un act emis la Târgovişte de domnul Radu Mihnea, prin care acesta întărea marelui postelnic Ianache Caragea „seliştea satului ce se cheamă Vaideei” din jud. Ialomiţa, aşezare mai veche ce fusese pustiită de invazia turco-tătară cu 20 de ani în urmă (în 1594 – n.n.), în timpul domniei lui Mihai Viteazul. Ulterior, satul Vaideei s-a contopit cu aşezarea Slobozia lui Ianache (nume derivat de la postelnicul Ianache Caragea), rezultând localitatea cu acelaşi nume, care s-a dezvoltat (în sec. 17–18) ca centru pentru negoţul cu vite (cu trei târguri anuale) şi ca centru meşteşugăresc, subordonat domnului Ţării Româneşti. În cursul sec. 17, localit. Slobozia lui Ianache apare frecvent menţionată în documente (12 ian. 1630, 12 iul. 1633, 10 ian. 1635, 10 nov. 1636, 9 ian. 1679, 24 febr. 1682, 4 dec. 1688 ş.a.), iar în 1772 a apărut pentru prima oară cu toponimul Slobozia, întrucât numeroşii oameni care veneau la mănăstirea şi la târgul de aici au renunţat să mai adauge şi apelativul …lui Ianache. Totodată, un document emis de domnul Matei Basarab la 12 iul. 1633 specifica faptul că acesta face o danie „mănăstirii ce se cheamă Vaideei, cu hramul Arhanghelilor Mihail şi Gavriil, făcută de Ianache postelnicul”. La sf. sec. 18, Slobozia era un centru important de desfacere a cerealelor şi produselor animaliere, iar după Pacea de la Adrianopol din 1829 (când monopolul turcesc a slăbit) a devenit un activ centru agricol şi însemnat târg pentru cereale. În perioada 1832–1925, Slobozia a fost reşed. plasei Ialomiţa, iar între 1925 şi 1950 a plasei Slobozia. Construirea căii ferate (1887–1912) spre Bucureşti şi spre Ţăndărei a stimulat începutul urbanizării Sloboziei (în 1895 s-a construit spitalul, în 1905 a fost introdus iluminatul electric etc.), astfel că la 19 mai 1912 a fost declarată oraş. La sf. celui de-al Doilea Război Mondial, respectiv la 26 aug. 1944, trupele române au lichidat, în zona Sloboziei, o formaţiune a armatei germane. În 1952, oraşul Slobozia a devenit reşedinţa raionului cu acelaşi nume, iar la 17 febr. 1968, reşed. jud. Ialomiţa. Declarată municipiu la 27 iul. 1979, Slobozia are în subordine ad-tivă localităţile componente Bora (atestată documentar la 20 mart. 1571) şi Slobozia Nouă.
Monumente
Biserica „Sfinţii Voievozi” a fostei mănăstiri Slobozia (sau Vaideei) este ctitoria din 1618 a postelnicului Ianache Caragea şi a fost amplificată de domnul Matei Basarab în 1634. Distrusă de cutremurul din 11 ian. 1838, biserica a fost refăcută din temelii şi pictată în 1842–1848 prin strădania egumenului Gavriil din Smirna. Turnul-clopotniţă datează din 1836. După secularizarea averilor mănăstireşti (1863), ansamblul monahal a decăzut treptat, deoarece averea mănăstirii (200,5 ha pământ arabil) a fost împărţită la 245 de familii de ţărani, iar lăcaşul de cult a devenit biserică de mir. În 1994, mănăstirea a fost reactivată cu obşte de maici, iar în 2009 transformată în mănăstire de călugări; biserica „Adormirea Maicii Domnului” din cartierul Bora, sfinţită la 15 aug. 1863, cu picturi murale interioare originare executate de Costache Dumitrescu-Buzău, refăcute în 1902 de pictorul Sava Henţia şi restaurate în 1965 de Stela Ionescu; catedrala episcopală cu dublu hram – „Înălţarea Domnului” şi „Sfântul Alexandru” construită în perioada 15 iul. 1992–25 mart. 2004; biserica romano-catolică (iulie-octombrie 2001). Pânã în anul 2000, în satul Poiana din comuna Ciulniţa, judeţul Ialomiţa a existat biserica din lemn cu hramul “Sfântul Nicolae”, ctitorie din anul 1746-1747 a boierului Rãducanu Târcã, având un pridvor şi picturi interioare originare, reparatã în anul 1804, scoasã din uz în anul 1900, refacutã în anul 1979 şi mutatã în municipiul Slobozia în anul 2000, sfinţitã la 17 decembrie 2000 şi declaratã monument istoric. Monumentul eroilor Primului Război Mondial; bustul domnului Matei Basarab (dezvelit în 1932). La 9 km NV de municipiul Slobozia se află staţiunea balneoclimaterică Amara (vezi), iar la marginea oraşului există satul de vacanţă „Hermes”.