Reghin

Date generale

Municipiul Reghin se aflâ în partea central-nordică a României, într-o mică depresiune din Estul Podişului Transilvaniei, în zona Dealurilor Mureşului, la 350-395 m altitudine, pe ambele maluri ale râului Mureş, la confluenţa cu râul Gurghiu, la intersecţia paralelei de 46°46’33” latitudine nordică cu meridianul de 24°42’30” longitudine estică, la 32 km Nord-Nord Est de municipiul Târgu Mureş; 37 803 loc. (1 ian. 2019), din care 18 341 loc. de sex masc. şi 19 462 fem. Supr.: 72,8 km2, din care 20,6 km2 în intravilan; densitatea: 1 835 loc./km2. Evoluţia numerică a populaţiei din Reghin, în ultimul secol, a fost în continuă creştere, cu excepţia perioadei de după anul 1992 când s-a înregistrat o scădere uşoară a acesteia. Astfel, la recensămintele din anii 1912, 1930, 1948, 1956, 1966, 1977 şi 1992 s-au înregistrat 7 310 loc., 9 290, 9 599, 18 091, 23 295 , 29 846 şi 39 240 loc., pentru ca la cele din 2002 şi 2011 să scadă la 36 126 loc. şi, respectiv, 33 281 loc., iar apoi să crească uşor la 38 223 loc. la 1 ianuarie 2016. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 33 281 loc., 20 823 de persoane erau români (62,6%), 8 252 maghiari (24,8%), 2 070 rromi (6,2%), 183 germani (0,5%) şi 1 953 loc. (5,9%) aparţineau altor etnii (turci, evrei, bulgari ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 19 737 ortodocşi (59,3%), 5 654 reformaţi (17,0%), 2 636 romano-catolici (7,9%), 1 711 greco-catolici (5,1%), 653 adventişti de ziua a şaptea (2,0%), 254 martorii lui Iehova (0,8%) şi 2 636 loc. (7,9%) aparţineau altor confesiuni (evanghelici, penticostali, baptişti, luterani, unitarieni, musulmani ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată.. Municipiul Reghin este un important nod rutier al ţării şi dispune de o staţie de cale ferată pe linia Târgu Mureş – Deda, inaugurată în anul 1885 şi modernizată în 1968. Unităţile industriale din municipiul Reghin produc energie electrică şi de termoficare, instalaţii tehnice de răcire şi ventilaţie, utilaje pentru prelucrarea laptelui, tractoare, role şi benzi transportoare, confecţii metalice, mase plastice, piese de schimb pentru autovehicule (pompe, lanţuri antiderapante, cricuri hidraulice), ambarcaţiuni nautice (caiace, canoe, veliere, schifuri, bărci), încălţăminte, articole sportive (schiuri, săniuţe, aparate de gimnastică, rachete de tenis ş.a.), instrumente muzicale (viori, violoncele contrabasuri, chitare, mandoline, cobze, ţambale) şi accesorii muzicale, mobilă, ambalaje din carton, ciorapi, echipamente pentru protecţia muncii (bocanci, mânuşi, salopete, centuri ş.a.), lapte praf, bere, sucuri naturale, preparate din carne şi lapte etc. Centru pomicol. Fermă zootehnică. Parc dendrologic, extins pe 6 ha, amenajat în 1959. Muzeu municipal (inaugurat în 1959) cu secţii de istorie, etnografie şi ştiinţele naturii. Biblioteca municipală “Petru Maior”, cu peste 6 000 de volume (inaugurată în 1947), în majoritate cărţi vechi (Codices DN Iustiniani Sacratis, 1551, Instructio pro tabula regio judiciaria Transylvaniae, 1737 ş.a.). Colecţia de ouă încondeiate “Kalber Ladislau”. Casa de Cultură găzduită de o clădire construită în 1937-1939.

Istoric

În perimetrul municipiului Reghin au fost descoperite vestigiile mai multor aşezări suprapuse datând din Neolitic (în care s-au găsit topoare din piatră, fusaiole din lut ars, fragmente de vase ceramice ş.a.), din Epoca bronzului (ceramică decorată prin incizie, fibule, secure din bronz ş.a.) şi din perioada geto-dacică (fragmente de vase ceramice, unelte, morminte de incineraţie ş.a.).Săpăturile arheologice au mai scos la iveală un tezaur monetar roman alcătuit din peste 600 de piese, un vas ceramic, ornamentat cu linii orizontale vălurite, precum şi vestigiile unei cetăţi de pământ din secolele 8-9. În secolul 12, la Reghin şi în zonele înconjurătoare au fost colonizate cu populaţie germană. Localitatea apare menţionată documentar, prima oară, în 1228 cu numele Regun, iar apoi ca reşedinţă a unui decanat monahal, în anul 1300, şi al unui capitlu, în 1332. Prădată şi incendiată în timpul invaziilor mongole din 1241 şi 1285, aşezarea a fost refăcută de fiecare dată şi înconjurată cu ziduri de apărare. Amintit documentar ca târg (Oppidum Regen) , în 1427, şi Castrum Regen , în 1501, Reghin a devenit, în secolul 16, un important centru meşteşugăresc în care activau numeroase bresle (tăbăcari, cizmari, cojocari, croitori ş.a.) şi comercial, cu vestite târguri anuale. La 19 septembrie 1708, aşezarea Reghin a fost incendiată de curuţi, în timpul Răscoalei antihabsburgice din Ungaria şi Transilvania condusă de Francisc Rakóczi al II-lea, dată la care biserica evangelică luterană (săsească), sfinţită în 1330, a fost mistuită de flăcări şi refăcută abia în 1778-1779. În anii 1740 şi 1767, localitatea a fost afectată de mari incendii care i-au provocat pagube uriaşe. La 20 octombrie/1 noiembrie 1848, Reghinul a fost incendiat de gărzile secuieşti, flăcările mistuind biserici, şcoli, primaria şi numeroase case. După refacerea sa, localitatea Reghin a cunoscut ulterior o nouă dezvolatre, fiind ridicată la rangul de oraş liber în 1863, cu drept de a trimite deputaţi în Dieta Transilvaniei. În 1857, la Reghin îşi desfăşurau activitatea peste 20 de bresle, cu peste 600 de meşteşugari. În 1870, la Reghin a fost instalată o tipografie, în 1874 a luat fiinţă o secţie a Societăţii “ASTRA”, care a jucat un rol cultural important, iar în 1885 oraşul Reghin a fost legat printr-o linie de cale ferată cu oraşul Târgu Mureş. După unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918, Reghin a cunoscut o însemnată dezvoltare, mai ales în domeniul industriei de prelucrare a lemnului şi în cea a industriei alimentare. În urma Dictatului fascist de la Viena din 30 august 1940, oraşul Reghin, împreună cu o mare parte din Nord-Vestul Transilvaniei, a intrat sub administraţia maghiară horthysto-fascistă, fiind eliberat de armatele române în august 1944. În luna mai 1970, oraşul Reghin a suferit mari pagube materiale de pe urma inundaţiilor catastrofale provocate de revărsările râurilor Mureş şi Gurghiu. Oraşul Reghin a fost declarat municipiu la 24 noiembrie 1994, având în subordine administrativă localitaţile componente Apalina şi Iernuţeni, ambele menţionate documentar în 1332.

Monumente

Biserica evanghelică-luterană, numită şi biserica săsească, azi declarată monument istoric, a fost concepută ca bazilică romanică, a cărei construcţie a început înainte de anul 1300 şi s-a terminat în anul 1330. În secolul 16 a fost supusă unor transformări gotice, iar în 1630 a fost extinsă. Incendiată la 19 septembrie 1708 de curuţi, în timpul Răscoalei antihabsburgice, biserica a fost refăcută în 1778-1779 când au fost introduse elemente ale arhitecturii baroce. Incendiată din nou în timpul Revoluţiei de la 1848, biserica a fost renovată în 1851-1857. În anii 1927-1930 şi 1959-1961 biserica a fost supusă unor importante restaurări, iar după anul 2000 a fost renovată şi resfinţită la 20 octombrie 2014. Biserica evanghelică, înconjurată de un zid de incintă, construit în 1555, este dominată de un turn, înalt de 47 m, prevăzut cu un ceas instalat în secolul 19; biserica din lemn cu hramul “Sfântul Nicolae”, de dimensiuni modeste (15 m lungime şi 6 m lăţime), dominată de un turn înalt de 14 m, azi declarată monument istorc, a fost construită în anul 1725 (după alte surse în anii 1744-1748), renovată în 1760, 1857, 1957 şi restaurată în 1982. Biserica posedă picturi pe pereţii interiori de factură populară, realizate în 1760 de Toader zugravul. La această biseică a slujit ca protopop şi apoi ca preot cărturarul Petru Maior în anii 1784-1809, iar în 1791 acesta a adăugat pridvorul bisericii şi a construit clopotniţa, situată în turnul acesteia; biserica romano-catolică, având hramul “Naşterea Maicii Domnului”, a fost construită în perioada 1736-1781 (sfinţită în 1784) în stilul barocului târziu şi repictată în 1968; biserica reformată-calvină, reconstruită din temelie în 1910 pe locul unei vechi biserici catolice care data din anul 1246; biserica ortodoxă cu hramul “Sfânta Treime”, ctitorie din anul 1807 a cărturarului Petru Maior, a fost terminată în 1811, reparată după anul 2010 şi resfinţită la 19 octombrie 2014; biserica ortodoxă “Adormirea Maicii Domnului” (1985-1995); Monumentul viorilor, dezvelit în anul 2001; Bustul lui Petru Maior, operă a sculptorului Ion Vlasiu,  dezvelit în 1969, a fost închinat cărturarului Petru Maior, care a trăit la Reghin între anii 1784 şi 1809; statuia “Lupa capitolina”, operă a sculptorului Simion Moldovan, dezvelită la 17 decembrie 1994; bustul poetului Mihai Eminescu, operă a sculptorului Ion Vlasiu, dezvelit la 4 iunie anul 2000; Clădirea Muzeului etnografic, datând din anul 1892, transformată în muzeu în 1959; casa “Roester” (1807); casa din Piaţa Petru Maior nr. 35, datând din 1856 ş.a. În localitatea componentă Apalina, situată la 4 km de municipiul Reghin, se află castelul “Huszár”, construit în secolul 15 şi refăcut în secolul 19, azi declarat monument istoric. Castelul, situat în mijlocul unui parc cu o suprafaţă de 15 ha, cu specii rare de frasin, salcâm, pin, tisă ş.a., se află în stare avansată de degradare.