Date generale
Municipiul Săcele se află în partea centrală a României, în provincia istorică Transilvania, în zona de Sud Est a judeţului Braşov, în Depresiunea Braşov (Ţara Bârsei), la poalele Munţilor Bârsei, la 620-670 m altitudine, pe valea râului Tărlung, la intersecţia paralelei de 45°37’12” latitudine nordică cu meridianul de 25°42’35” longitudine estică, la 15 km Sud Est de municipiul Braşov; 36 549 loc. (1 ian. 2019), din care 18 018 loc. de sex masc. şi 18 531 fem. Supr. : 321,8 km2, din care 26,3 km2 în intravilan; densitatea: 1 390 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 30 798 loc. ai municipiului Săcele, 20 218 persoane erau români (65,7%), 6 210 maghiari (20,2%), 328 rromi (1,1%) şi 4 042 locuitori (13,0%) aparţineau altor etnii (germani, italieni, ceangăi ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 18 624 ortodocşi (60,5%), 3 867 luterani (12,6%), 1 331 romano-catolici (4,3%), 945 penticostali (3,1%), 853 reformaţi (2,8%), 258 martorii lui Iehova (0,8%), 119 greco-catolici (0,4%) şi 4 801 persoane (15,5%) aparţineau altor confesiuni (creştini după evanghelie, evanghelişti, baptişti, adventşti de ziua a şaptea, creştini de rit vechi, musulmani ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Săcele este un important nod rutier al judeţului Braşov şi unul dintre principalele centre de producţie a produselor electrotehnice (motoare electrice asincrone, monofazate şi trifazate, în carcasă de aluminiu, a motoarelor pentru electropompe şi pentru compresoare, a maşinilor de găurit etc.), a mobilei şi cherestelei, a parfumurilor, a produselor textile (lenjerie) şi alimentare (salamuri, preparate din lapte, panificaţie etc.). La Săcele funcţionează un muzeu de istorie şi etnografie, amenajat în 1964 în Casa Dijmelor – edificiu care datează din 1543 şi restaurat în 1804 după stricăciunile provocate de cutremurul din 14 octombrie 1802, în prezent declarat monument istoric şi de arhitectură. În acest muzeu sunt expuse documente istorice, piese de port popular mocănesc, costume populare care au aparţinut ceangăilor, unelte şi obiecte de uz casnic, ţesături şi costume populare, iar în curtea muzeului se află o moară de apă şi o piuă de apă cu două ciocane acţionate hidraulic. În arealul municipiului Săcele a fost creat, în anii 1971-1975, pe râul Tărlung, un lac de acumulare cu o suprafaţă de 148 ha şi un volum de apă de 18,3 milioane mc pentru necesităţile de alimentare cu apă a municipiului Săcele.
Istoric
Aşezarea Săcele apare menţionată documentar pentru prima oară la 16 mai 1366, într-un act semnat de Ludovic I de Anjou, regele Ungariei (în perioada 1342-1382), prin care acesta oferea pământul dintre râurile Timiş şi Tărlung prietenului său credincios, contele Stanislav. În secolul 14, în această zonă s-au stabilit, alături de români, mai multe familii de maghiari. La 23 iulie 1950, satul Săcele s-a contopit cu încă patru sate ciobăneşti vechi (Baciu, Cernat, Satulung şi Turcheş), atestate documentar între 1482 şi 1496, formând o singură localitate cu rang de oraş numită Săcele (celelalte sate devenind cartiere). Oraşul Săcele a fost trecut în categoria municipiilor la 11 iulie 2000. Oierii (mocanii sau târlaşii cum sunt cunoscuţi în popor) din această zonă, care au practicat transhumanţa în secolele trecute (plecând din Săcele către Dobrogea) au înfiinţat o localitate cu numele Săcele (vezi), judeţul Constanţa.
Monumente
Bisericile ortodoxe cu hramurile “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1794-1799), în cartierul Satulung, “Sfântul Nicolae” din cartierul Baciu, construită în perioada 1776-1808, cu zid de incintă şi turn-clopotniţă, pictată iniţial de Iacob Popp (tatăl pictorului Mişu Popp), restaurată şi repictată în frescă în 1934-1936 de Constantin Niţulescu, declarată monument istoric la 17 decembrie 1958, şi “Adormirea Maicii Domnului” din cartierul Satulung, zidită în anii 1812-1819, cu zid de incintă, pictată pe pereţii interiori de Mişu Popp în 1874, declarată monument istoric; Casa Dijmelor, declarată monument istoric, adăposteşte, din 1964, Muzeul de istorie şi etnografie, este cea mai veche clădire din Săcele, datând din 1543, înfăţişarea ei actuală fiind din anul 1804 când a fost restaurată după stricăciunile provocate de cutremurul din 14 octombrie 1802; numeroase alte case vechi, construite în secolul 19, printre care casa “Poienari” (1818) din strada Horea 34, clădirea Şcolii Vechi (1822-1837), casa din strada Jinga Victor nr. 14 (1846), casa din strada Horea nr. 18 (1856), casa din strada Jinga Victor nr. 4 (1882), casa din strada Horea nr. 1 (1900) ş.a. Săcele este punctul de plecare spre numeroase trasee turistice, printre care canionul “Şapte Scări” (vezi Şapte Scări), vârful Piatra Mare, masivele Renţea, Ciucaş, Susai ş.a. Canionul “Şapte Scări” este un defileu săpat în calcarele jurasice din vestul Munţilor Piatra Mare, lung de 160 de metri, cu o diferenţă de nivel de 58 de metri. Canionul este format din şapte trepte aflate la înălţimi diferite peste care se prăbuşesc apele pârâului Şapte Scări formând cascade impresionante (cea mai înaltă având o cădere de 15 metri).