Date generale
Oraşul Bolintin-Vale se aflã în partea de Sud a României, în provincia istoricã Muntenia, în zona de Nord a judeţului Giurgiu, în Câmpia Vlãsiei, pe vãile râurilor Argeş şi Sabar, la intersecţia paralelei de 44°24’49” latitudine nordicã cu meridianul de 25°46’24” longitudine esticã, la 25 km Nord Vest de municipiul Bucureşti (capitala României) şi 90 km Nord Vest de municipiul Giurgiu (reşedinţa judeţului Giurgiu). Din punct de vedere demografic, Bolintin-Vale face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 13 790 loc. (1 ian. 2019), din care 6 781 loc. de sex masc. şi 7 009 fem. Supr.: 40,4 km2, din care 9,2 km2 în intravilan; densitatea: 1 499 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 12 929 loc., 9 412 persoane erau români (72,8%), 2 296 rromi (17,8%) şi 1 221 loc. (9,4%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 11 590 de ortodocşi (89,6%) şi 1 339 loc. (10,4%) aparţineau altor confesiuni (evanghelişti, creştini dupã evanghelie, romano-catolici, baptişti ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Exploatări de ţiţei, de gaze naturale şi de balast. Producţie de tricotaje, de confecţii metalice, de prelucrare a lemnului, de alimente (preparate din lapte şi carne, panificaţie) şi de produse pentru uz gospodăresc. Tăbăcãrie. Complex de industrializare a legumelor şi fructelor. Reparaţii auto. Moarã (1920). Bibliotecă publică, înfiinţată în anul 1956.
Istoric
În arealul satului Malu Spart, în locul numit “La Canton”, au fost descoperite vestigii datând de la începutul Epocii bronzului (secolele 18-16 î.Hr.), iar pe teritoriul satului Suseni au fost scoase la iveală urme de locuire din a doua Epocă a fierului/La Tène (secolele 5 î.Hr. – 1 d.Hr.), precum şi din perioada geto-dacă şi din Evul Mediu/Cultura Dridu (secolele 8-11). Prima menţiune documentarã a localitătii dateazã din perioada 1426-1450, când se aminteşte că Bolintin se afla printre cele 63 de aşezãri rurale consemnate în acest interval în Ţara Românească. În martie 1433, localitatea apare consemnatã într-un hrisov emis de domnul Alexandru Aldea în legãturã cu ajutorul pe care-l acordau locuitorii acestei aşezări, mănãstirii „Buna Vestire” din “Pădurea cea Mare de la Bolintinu”. Aici a poposit Tudor Vladimirescu, la 16 mart. 1821, în drum spre Bucureşti, lansând o proclamaţie cãtre locuitorii Bucureştiului pentru a se solidariza cu mişcarea condusã de el. Comuna Bolintin-Vale a fost declarata oraş la 31 mai 1989. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 Bolintin-Vale a fãcut parte din jud. Ilfov. În prezent, are în subordine ad-tivã 3 sate: Crivina, Malu Spart, Suseni.
Monumente
Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” dateazã din anul 1832, cu refaceri ulterioare, declaratã în prezent monument istoric şi de arhitecturã. La intrarea în curtea bisericii se aflã un turn-clopotniţã de formã circularã, plasat deasupra unei cãsuţe dreptunghiulare; biserica “Acoperãmântul Maicii Domnului”, construitã în perioada 2002-2019 şi sfinţitã la 1 oct. 2019; clãdirea Primãriei (sfârşitul sec. 19), declaratã monument de arhitecturã; clãdirea Poştei vechi (sfârşitul sec. 19), declaratã monument de arhitecturã; clãdirea Şcolii vechi (1899); casa “Manolache” (1910-1920); monumentul funerar şi statuia scriitorului Dimitrie Bolintineanu (nãscut la Bolintin-Vale în 1819 – mort 1872), realizate de sculptorul Carol Storck, declarate monumente istorice. În satul Malu Spart se aflã biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1841-1843). Pe terenul cunoscut sub numele “Mihai Vodã” de lângã Bolintin-Vale, a fost construit (în anii 2004-2007) un schit de cãlugari ca metoc al mãnãstirii Mihai Vodã din Bucureşti, metoc care la 15 febr. 2008 a fost transformat în mãnãstirea Buna Vestire sub jurisdicţia canonicã a Episcopiei Giurgiului. Biserica mãnãstirii Buna Vestire, cu triplu hram – “Sfântul Nectarie”, “Sfântul Mare Mucenic Mina” şi “Sfântul Sava cel Sfinţit” a fost ziditã în anii 2004-2007 şi sfinţitã la 25 martie 2008. Acest lãcaş de cult a fost întemeiat (în anii 2004-2007) pe locul unei vechi mãnãstiri, cu acelaşi nume, care data din prima jumãtate a secolului 14, din vremea domniei lui Mircea cel Bãtrân, aşa dupã cum apare consemnat într-un manuscris grecesc de la o mãnãstire de la Muntele Athos. Aceastã mãnãstire apare menţionatã documentar, prima oarã, la 15 martie 1433 într-un hrisov semnat de domnul Ţãrii Româneşti, Alexandru Aldea, în care se specifica faptul cã “rãposatul Pilea logofatu, din neamul Izvoranilor de lângã Piteşti, cãlugãrit cu numele Filotei, a fãcutu din temelie biserica mãnãstirii Buna Vestire în Pãdurea cea Mare de la Bolintinu”.