Date generale
Oraşul Slănic-Moldova se află în partea central-estică a României, în zona de Sud Vest a judeţului Bacău, pe cursul superior al râului Slănic (afluent pe dreapta al râului Trotuş), la poalele de Sud Est ale vârfului Şandru Mare din Munţii Nemira (Carpaţii Orientali), la 530 m altitudine, la intersecţia paralelei de 46º12′24″ latitudine nordică cu meridianul de 26º26′18″ longitudine estică, la 70 km Sud Vest de municipiul Bacău. Din punct de vedere demografic, Slănic-Moldova face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 5 100 loc. (1 ian. 2019), din care 2 553 loc. de sex masc. şi 2 547 fem. Supr.: 118,6 km2, din care 3,8 km2 în intravilan; densitatea: 1 342 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 4 198 loc., 4 031 de persoane erau români (96,0%) şi 167 loc. (4,0%) aparţineau altor etnii (maghiari ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 2 500 de romano-catolici (59,6%), 1 525 ortodocşi (36,3%), 11 creştini după evanghelie (0,3%) şi 162 de loc. (3,8%) aparţineau altor confesiuni (creştini de rit vechi ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Oraşul Slănic-Moldova este un important centru de exploatări forestiere şi de gresii, precum şi de prelucrare a lemnului şi a gresiei. Produse lactate şi din carne. Păstrăvărie. Staţie de îmbuteliere a apelor minerale. Releu de televiziune (din 1964). Casă de Cultură, adapostită în clădirea fostului Cazinou (din 1948); bibliotecă publică, înfiinţată în anul 1960. Pârtie de schi. Oraşul Slănic-Moldova are statut de staţiune balneoclimaterică de interes general, cu funcţionare permanentă, cu climat de depresiune intramontană, cu aer pur, lipsit de praf şi alergeni, bogat în aerosoli şi ioni negativi. Temp. medie anuală este de 7,4°C, iar precipitaţiile atmosferice însumează, în medie, 700 mm anual. Principala bogăţie a staţiunii o constituie numeroasele izvoare cu ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, slab sulfuroase, clorurate, sodice, hipertone, hipotone, unele oligominerale, descoperite la 20 iul. 1800 şi folosite din 1820. Primele analize ale apelor minerale de aici au fost făcute în 1832, iar după anul 1877 au fost inaugurate primele instalaţii balneare. Valoarea terapeutică a apelor minerale de la Slănic-Moldova a fost confirmată de-a lungul timpului de unele medalii obţinute la expoziţiile internaţionale de la Viena (medalie de aur în 1873), Frankfurt am Main (medalie de argint, 1881), Paris (medalie de aur, 1889) ş.a., fiind comparate de către specialişti cu apele minerale de la Karlovy Vary, Vichy, Aix-les-Bains ş.a. Supranumită „Perla Moldovei”, staţiunea Slănic-Moldova oferă posibilitatea efectuării unor tratamente eficace pentru ameliorarea sau vindecarea bolilor tubului digestiv (gastrite cronice hipoacide şi hiperacide, ulcere gastrice şi duodenale la minimum trei luni după perioada dureroasă, stări după stomac operat, colite cronice nespecifice, colon iritabil, constipaţie cronică), ale celor hepato-biliare (dischinezie biliară, stări după ficat operat), metabolice şi de nutriţie (forme uşoare şi medii de diabet zaharat, obezitate), ale afecţiunilor rinichilor şi căilor urinare (stări după infecţii urinare, vindecate prin tratament medicamentos, fără leziuni sau tulburări ale rinichilor). În cură externă, apele minerale de aici sunt recomandate pentru tratarea afecţiunilor reumatismale, ale celor cardiovasculare, endocrine (stări prepuberale la copii hiperreactivi), ginecologice (sindrom ovarian de menopauză) ş.a. Staţiunea dispune de buvete pentru cură internă cu ape minerale (izvoarele 1, 8 şi 8 bis, grupate într-un pavilion, şi 1 bis, 3 şi 10 în altul), precum şi de numeroase instalaţii pentru băi calde cu apă minerală, pentru terapie respiratorie (aerosoli, inhalaţii, cameră barică), pentru electroterapie şi hidroterapie, bazine pentru kinetoterapie, instalaţii pentru mofetă, pentru tratarea unor afecţiuni vasculare periferice, săli de gimnastică medicală etc. Curse speciale de autocare efectuează transportul pacienţilor din Slănic-Moldova la sanatoriul balnear subteran, cu microclimat de salină, de la Târgu Ocna (18 km). Staţiunea dispune de o bună bază de cazare (peste 2 800 de locuri în hoteluri, vile, complex sanatorial, popas turistic, case particulare) şi de variate posibilităţi de distracţie şi agrement. Parc dendrologic (14 ha) în care sunt expuse busturile lui Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, George Enescu ş.a.
Istoric
Prima menţiune documentară a localităţii datează din 1 ianuarie 1757, fiind consemnată într-un hrisov al domnului Constantin Cehan-Racoviţă, în care se specifică dăruirea întregii văi a Slănicului, Epitropiei spitalului „Sfântul Spiridon” din Iaşi. O dată cu descoperirea (în 1800) unui izvor de apă minerală de către serdarul Mihalache Spiridon (slujitor al domnului Constantin Cehan-Racoviţă), aşezarea a cunoscut o evoluţie ascendentă din punct de vedere balnear. După anul 1816, serdarul Mihalache Spiridon a obţinut permisiunea domnului Scarlat Callimachi să aducă în această zonă 12 ţărani pe care să-i scutească de biruri. În 1827, numărul acestora crescuse la 27, iar în 1836 la 50. În anul 1840, domeniul serdarului a fost confiscat de către domnul Grigore Alexandru Ghica, donându-l Epitropiei “Sfântul Spiridon” din Iaşi pentru ca să-l îngrijească. O dată cu descoperirea mai multor izvoare (în prezent sunt cunoscute peste 20 de izvoare cu ape minerale) aşezarea a cunoscut un proces continuu de dezvoltare, construindu-se hotelurile “Racoviţă” (1891-1894), modernizat după anul 1991, “Cerbu”, “Zimbru”, “Nemira” ş.a. şi numeroase vile particulare, s-a regularizat cursul râului Slănic, prin indiguiri şi construcţii de poduri, s-au construit instalaţii de băi, s-a inaugurat Cazinoul (în 1894), cu saloane de bal, de jocuri şi Săli de teatru şi concert, astfel încât în perioada 1890-1916 aşezarea devenise o renumită staţiune balneoclimaterică. Afectată de distrugerile din timpul Primului Război Mondial, staţiunea a fost refacută în perioada 1922-1927, iar după naţionalizarea din 11 iunie 1948 au fost construite mai multe clădiri şi o policlinică, s-a dezvoltat sanatoriul balnear ş.a. În anul 1950, staţiunea a fost ridicată la rang de oraş, cu numele Băile Slănic, iar din 17 febr. 1968 poartă denumirea Slănic-Moldova. În perioada 1970-1976 au fost construite hoteluile “Perla” (174 de locuri, cel mai mare din staţiune) şi “Flora”, iar în 1987 a fost inaugurat Complexul turistic “Cerdac”. În prezent, oraşul are în subordine ad-tivă localităţile componente Cerdac şi Cireşoaia.
Monumente
Clădirea Primăriei, construită în anii 1909-1912, după planurile arhitectului Petre Antonescu, cu un foişor de observare a incendiilor, declarată monument de arhitectură; clădirea fostului cazino, construită în anii 1892-1894, în stil Art Nouveau, cu influenţe neorenascentiste, după planurile arhitecţilor George Sterian şi H. Rick, restaurată în anii 1986-1989 şi 1994-1995, declarată monument istoric şi de arhitectură, în prezent cu o situaţie juridică incertă, fiind cel mai vechi cazinou din România şi al cincilea din Europa, după cele din Venezia/Italia (1638), Spa/Belgia (1763), Baden-Baden/Germania (1820) şi Monte Carlo (1863); biserica „Sfântul Ilie”, zidită în perioada 1927-1929 (sfinţită la 15 aug. 1929) pe locul uneia din lemn din sec. 19, consolidată şi restaurată în 1994-1996; biserica “Sfântul Ştefan cel Mare şi Sfânt” a mănăstirii de călugari cu acelaşi nume, construită în anii 2003-2006, sfinţită la 2 iul. 2006; biserica ortodoxă cu dublu hram – “Sfântul Gheorghe” şi “Sfânta Cuvioasă Ecaterina” din localitatea componentă Cerdac, sfinţită la 15 aug. 1904, distrusă în timpul Primului Război Mondial şi reconstruită în anii 1931-1932 (sfinţită la 8 sept. 1932); bisericile romano-catolice cu hramurile “Adormirea Maicii Domnului” (1994-1999, sfinţită la 12 iun. 1999) şi “Naşterea Sfintei Fecioare Maria” (2005-2007, renovată în anii 2013-2014, sfinţită la 10 sept. 2016; în localitatea componentă Cireşoaia există biserica romano-catolică “Sfânta Ana”, zidită în anii 1922-1943. În arealul oraşului Slănic-Moldova se află Cascada Slănicului, accesibilă pe un traseu montan ale unei scări cu 300 de trepte.
