Tălmaciu

Date generale

Oraşul Tălmaciu se află în jud. Sibiu, în partea de SE a Depr. Sibiu, la 350 m alt., la poalele de NE ale M-ţilor Lotrului, în zona de confl. a râului Sadu cu Cibin, în apropiere de pasul Turnu Roşu (de unde începe pitorescul defileu al Oltului), la 18 km SE de municipiul Sibiu; 7 627 loc. (1 ian. 2011): 3 781 de sex masc. şi 3 846 fem. Supr.: 132,2 km2, din care 3,3 km2 în intravilan; densitatea: 2 311 loc./km2. Staţie de c.f. Expl. de pietriş. Microhidrocentrală pe râul Sadu, intrată în funcţiune în 1987. Producţie de utilaje pentru ind. hârtiei, de echipamente frigorifice şi de ventilaţie, de piese şi accesorii pentru autovehicule, de motoare şi caroserii pentru autovehicule, de mobilă, de articole de marochinărie şi voiaj, de încălţăminte, aţă, de huse auto, de biscuiţi ş.a. Produse diverse din  răchită. Fermă de creştere a porcinelor. Staţie de îmbuteliere a apei plate. Bibliotecă publică (1952), cu 13 825 vol.

Istoric

În perimetrul oraşului Tălmaciu au fost descoperite vestigii materiale datând din Neolitic (două topoare din piatră), din perioadele dacică (brăzdar de plug) şi romană (o fibulă din bronz) etc. Localit. Tălmaciu a fost întemeiată de coloniştii germani la începutul sec. 13 şi apare menţionată documentar, prima oară, în 1265, cu numele Tholmach; în 1369 apare consemnată cu toponimul Civitas Tholmasch, iar în 1854 saşii o numeau GrossTalmatsch. Până în 1453, Tălmaciu a fost reşed. unui scaun românesc, dată după care a fost încorporat în scaunul Sibiului (cu numele de Scaunul filial al Tălmaciului), rămânând în această stare până în 1863 (cu excepţia perioadei 1535–1539, când a fost anexat la Ţara Oltului). La 16/26 oct. 1599, oastea comandată de Mihai Viteazul, venind dinspre Făgăraş spre Şelimbăr pentru a face joncţiunea cu oştile comandate de Radu Buzescu şi banul Udrea, a trecut prin Tălmaciu. La 20 iul. 1849, trupele ţariste venite pentru a înfrânge revoluţia din Transilvania, prin Valea Oltului, au înfrânt aici trupele maghiare comandate de Ihasz Daniel, iar în timpul Primului Război Mondial, perimetrul Tălmaciu a intrat în zona de operaţiuni militare în care s-au purtat lupte crâncene. A fost declarat oraş la 18 apr. 1989, având în subordine ad-tivă 2 sate: Colonia Tălmaciu şi Tălmăcel.

Monumente

în oraşul Tălmaciu se află casa parohială a bisericii evanghelice (1719) şi biserica „Sfântul Nicolae” (1938–1942), cu picturi murale interioare originare, executate de Ioan Cazila din Sibiu, iar în satul Tălmăcel, atestat documentar în 1453 cu numele Plopii, iar cu numele actual după anul 1488, există biserica ortodoxă „Cuvioasa Parascheva” (1784, cu fresce din 1786). În sec. 13–14, turnul de pază numit Turnu Roşu (sau Turnu Spart), situată în prezent în arealul com. Boiţa, împreună cu Cetatea Tălmaciului, numită Landeskrone, construită în 1370– 1371 cu contribuţia coloniştilor germani, având ziduri de 10 m înălţime ce închideau un perimetru de 600 de paşi făceau parte dintr-un vast sistem defensiv, organizat de oraşul Sibiu. Această cetate a fost demantelată în 1453 din ordinul lui Iancu de Hunedoara, azi în ruină. În arealul oraşului Tălmaciu, pe terasa râului Sadu, se află o rezervaţie botanică, extinsă pe 20 ha, în cadrul căreia vegetează gladiola (Gladiolus imbricatus), stânjenelul (Iris sibirica), narcisa (Narcissus stellaris), mărarul porcului (Peucedanum rochelianum), iarba neagră (Calluna vulgaris) ş.a. Până la 7 apr. 2004, oraşul Tălmaciu a avut în subordine ad-tivă satele Boiţa, Lazaret, Lotrioara şi Paltin, care la acea dată au format com. Boiţa, jud. Sibiu.