Tălmaciu

Date generale

Oraşul Tălmaciu se află în partea centrală a României, în provincia istorică Transilvania, în zona de Sud-Sud Est a judeţului Sibiu, în regiunea de Sud Est a Depresiunii Sibiu, la 350-405 m alt., la poalele de Nord Est ale M-ţilor Lotrului, pe dreapta văii râului Cibin şi pe afluentul său Sadu, în apropiere de pasul Turnu Roşu (de unde începe pitorescul defileu al Oltului), la intersecţia paralelei de 45°40’00” latitudine nordică cu meridianul de 24°15’41” longitudine estică, la 18 km Sud Est de municipiul Sibiu. Din punct de vedere demografic, Tălmaciu face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 8 238 loc. (1 ian. 2019), din care 4 074 loc. de sex masc. şi 4 164 fem. Supr.: 184,5 km2, din are 5,9 km2 în intravilan; densitatea: 1 396 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 6 905 loc., 6 199 de persoane erau români (89,8%), 214 rromi (3,1%) şi 492 loc. (7,1%) aparţineau altor etnii (maghiari, germani, ucraineni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 6 235 de ortodocşi (90,3%), 134 creştini dupã evanghelie (1,9%), 39 romano-catolici (0,6%) şi 497 loc. (7,2%) aparţineau altor confesiuni (evanghelişti, adventişti de ziua a şaptea, reformaţi, greco-catolici, Martorii lui Iehova ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de cale feratã pe linia Sibiu – Şelimbãr – Veştem – Tãlmaciu – Podu Oltului – Mârşa – Avrig, inauguratã la 13 sept. 1892. Exploatãri de pietriş. Microhidrocentrală pe râul Sadu, intrată în funcţiune în 1987. Producţie de utilaje pentru industria hârtiei, de echipamente frigorifice şi de ventilaţie, de piese şi accesorii pentru autovehicule, de motoare şi caroserii pentru autovehicule, de mobilă, de articole de marochinărie şi voiaj, de încălţăminte, de aţă, de huse auto, de corturi, de biscuiţi ş.a. Produse diverse din răchită. Fermă de creştere a porcinelor. Staţie de îmbuteliere a apei plate. Bibliotecă publică, înfiinţată în anul 1953, azi cu peste 15 000 de volume. Casă de Cultură. În arealul oraşului Tălmaciu, pe terasele raului Sadu se află Rezervaţia naturală botanică “Şuvara Saşilor”, situată la 430 m altitudine, extinsă pe o suprafaţă de 20 ha, declarată arie protejată de interes naţional la 6 martie 2000 (publicată în Monitorul Oficial la 12 aprilie 2000), cu scopul protejării şi conservării diferitelor specii de arbori şi de graminee din flora spontană, aflată în împrejurimile M-ţilor Cindrel. În perimetrul acestei rezervaţii există pâlcuri de mesteacăn argintiu (Betula pendula) şi de arin negru (Alnus glutinosa) şi numeroase fâneţe în care vegetează diverse specii floristice rare, unele protejate de lege, printre care şuvara (Molinia caerulea), brânduşele (Crocus banaticus), narcisele (Narcissus stellaris), genţiana (Gentiana lutea), gladiolele (Gladiolus imbricatus), stânjeneii (Iris sybirica), mărarul porcului (Peucedanum rochelianum), iarba neagră (Calluna vulgaris), diferite specii de orhidee, printre care Orchis incarnata, Orchis transylvanica, papucul-doamnei (Cypripedium calceolus) ş.a.

Istoric

În perimetrul oraşului Tălmaciu au fost descoperite vestigii materiale datând din Paleolitic (un toporaş din silex), din Neolitic (două topoare din piatră), din Epoca bronzului (o secure), din perioadele dacică (brăzdar de plug) şi romană (o fibulă din bronz) etc. În perioada 1140-1200 au fost colonizate mai multe familii de germani (saşi) care au întemeiat o aşezare, atestată documentar, prima oară, în anul 1265, cu numele Tholmach, menţionată apoi în anul 1318, în 1369, consemnată cu toponimul Civitas Tholmasch, iar în 1854 saşii o numeau Gross Talmatsch. În anii 1369-1371, saşii au construit cetatea Landeskrone, demantelată în 1489 din porunca lui Matia Corvin. În anul 1412, localitatea apare consemnată cu numele Oppidum Tolmats. Până în 1453, Tălmaciu a fost reşedinţa unui scaun românesc, dată după care a fost încorporat, alături de alte 7 scaune, în scaunul Sibiului (cu numele de Scaunul filial al Tălmaciului), ca subunitate administrativ-teritorială subordonată acestuia, rămânând în această stare până în anul 1867, când a fost instaurat regimul dualist austro-ungar (cu excepţia perioadei 1535–1539, când a fost anexat la Ţara Oltului). În Evul Mediu, Tălmaciu a apărut în documente cu diferite grafii: Tolmach, Tolmacz, Tholmatsch, Thalmaez, Talmesch ş.a. La 16/26 oct. 1599, oastea comandată de Mihai Viteazul, venind dinspre Făgăraş spre Şelimbăr pentru a face joncţiunea cu oştile comandate de Radu Buzescu şi banul Udrea, a trecut prin Tălmaciu. În anii 1660-1661, o epidemie de ciumă a decimat populaţia localităţii, cu toate că în zona de vărsare a pârâului Lotrioara în râul Olt a fost construit un lazaret (spital izolat, în care sunt ţinute în carantină persoanele care suferă de boli contagioase). La 20 iul. 1849, trupele ţariste venite pentru a înfrânge Revoluţia din Transilvania, prin Valea Oltului, au înfrânt aici trupele maghiare comandate de Ihasz Daniel, în timpul Primului Război Mondial, perimetrul Tălmaciu a intrat în zona de operaţiuni militare în care s-au purtat lupte crâncene, iar la 7 sept. 1944, comuna Tălmaciu a fost supusă mai multor bombardamente (7) ale aviaţiei germane, deoarece aici se afla cantonată Divizia a 8-a a armatei române. Comuna Tălmaciu a fost declarată oraş la 18 apr. 1989, având în subordine ad-tivă 2 sate: Colonia Tălmaciu şi Tălmăcel. Până la 7 apr. 2004, oraşul Tălmaciu a avut în subordine ad-tivă satele Boiţa, Lazaret, Lotrioara şi Paltin, care la acea dată au format com. Boiţa, jud. Sibiu.

Monumente

În oraşul Tălmaciu se află o biserica evanghelică, iniţial o bazilică romanică, datând din secolul 13, reparată în anul 1713, cu transformări radicale efectuate în anii 1829-1831 şi reparaţii în anii 1942 şi 1965. Turnul-clopotniţă a fost construit în perioada 1818-1825, amvonul datează din 1831, iar orga a fost construită în 1810 de Melchior Achxs şi reparată în anul 1926. În prezent, biserica este declarată monument istoric; casa parohială a bisericii evanghelice dateazÎ din anul 1719; biserica „Sfântul Nicolae” (1938–1942), cu picturi murale interioare originare, executate de Ioan Cazila din Sibiu, iar în satul Tălmăcel, atestat documentar în 1453 cu numele Plopii, iar cu numele actual după anul 1488, există biserica ortodoxă cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, construita in perioada 1777-1779, pictata in fresca in anul 1786 de zugravii Oprea din Poplaca si Pantelimon. Biserica a fost reparata in anul 1972, azi fiind declarata monument istoric. În sec. 13–14, turnul de pază numit Turnu Roşu (sau Turnu Spart), situată în prezent în arealul com. Boiţa, împreună cu Cetatea Tălmaciului, numită Landeskrone, construită în 1369–1371 cu contribuţia coloniştilor germani, având ziduri de 10 m înălţime care închideau un perimetru de 600 de paşi, făceau parte dintr-un vast sistem defensiv, organizat de oraşul Sibiu. Această cetate a fost demantelată în 1453 din ordinul lui Iancu de Hunedoara, azi în ruină.