Lehliu-Gară

Date generale

Oraşul Lehliu-Gară se află în partea de Sud Est a României, în provincia istorică Muntenia, în zona de Nord-Nord Vest a judeţului Călăraşi, în Câmpia Bărăganului, la 55 m alt., la intersecţia paralelei de 44°26′18′′ latitudine nordicã cu meridianul de 26°51′12′′ longitudine esticã, pe autostrada Bucureşti – Constanţa, la 58 km Nord Vest de municipiul Călăraşi şi 65 km Est de Bucureşti; 6 581 loc. (1 ian. 2019), din care 3 183 loc. de sex masc. şi 3 398 fem. Supr.: 82 km2, din care 5,7 km2 în intravilan; densitatea: 1 155 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 6 502 loc., 5 094 de persoane erau români (78,3%), 932 rromi (14,3%) şi 476 loc. (7,4%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 5 895 de ortodocşi (90,7%), 83 penticostali (1,3%) şi 524 loc. (8,0%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, Martorii lui Iehova, musulmani, romano-catolici, creştini dupã evanghelie ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie de c.f. (inaugurată la 17 nov. 1886) pe magistrala feroviarã Bucureşti – Lehliu-Garã – Ciulniţa – Feteşti – continuatã, dupã construirea podului de la Cernavodã în anii 1890-1895, spre Cernavodã – Medgidia – Constanţa. Nod rutier. Producţie de piese şi accesorii pentru autovehicule şi pentru motoare de autovehicule, de tricotaje, de combustibil biodiesel, de piese de schimb pentru combinatele siderurgice, de garnituri din cauciuc pentru nave fluviale, de ulei vegetal şi de prelucrare a legumelor. Obiecte de artizanat (împletituri din răchită, obiecte din ceramică). Bibliotecă publica, azi cu peste 15 000 de volume. Camin Cultural. Siloz de cereale. Motel („Hanul cu salcâmi”).

Istoric

Localitatea apare consemnată, pentru prima oară, pe o hartă militară în anul 1853, iar după anul 1875 s-a dezvoltat ca centru de negustori de cereale şi de meseriaşi (fierari, tinichigii, potcovari, croitori, cizmari ş.a.) în zona de intersecţie a drumului dinspre Bucureşti spre Feteşti cu cel de la Lehliu-Gară spre portul dunărean Călăraşi, prin care se exportau cerealele. După inaugurarea liniei de cale ferată (în anul 1886) dintre Bucureşti şi Feteşti, comuna Lehliu-Gară a fost centrul polarizator al locuitorilor din zonele înconjurătoare care s-au angajat ca salariaţi la C.F.R, şi la Silozul de cereale . Comuna Lehliu-Gară a fost declarată oraş la 18 apr. 1989, având în subordine ad-tivă satele Buzoeni şi Răzvani (până în 1981, a avut în componenţa sa şi satul Valea Seacă, ulterior a fost dezafectat). Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, comuna Lehliu-Gară a făcut parte din jud. Ialomiţa.

Monumente

Biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” a fost construită din paiantă, în anii 1942-1943 (sfinţită în 1946), reparată în anul 1969, tencuită pe dinafară în 1972, consolidată, extinsă şi renovată în anii 2010-2013 şi pictată în 2015. In satul Răzvani se află biserica “Sfântul Ioan Botezătorul”, ctitorie din anul 1912 a boierului Ivan Mănescu şi a soţiei sale Chiriachiţa, iar în satul Buzoieni se află în construcţie (din 28 aug. 2016) biserica “Sfântul Cuvios Ioan Iacob Românul”.