Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Oraşul Lehliu-Gară se află în partea de Sud Est a României, în provincia istorică Muntenia, în zona de Nord-Nord Vest a judeţului Călăraşi, în Câmpia Bărăganului, la 55 m altitudine, la intersecţia paralelei de 44°26′18′′ latitudine nordicã cu meridianul de 26°51′12′′ longitudine esticã, pe autostrada Bucureşti – Constanţa, la 58 km Nord Vest de municipiul Călăraşi şi 65 km Est de Bucureşti. Din punct de vedere demografic, Lehliu-Gară face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 6 581 loc. (1 ian. 2019), din care 3 183 loc. de sex masc. şi 3 398 fem. Supr.: 82 km2, din care 5,7 km2 în intravilan; densitatea: 1 155 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 6 502 loc., 5 094 de persoane erau români (78,3%), 932 rromi (14,3%) şi 476 loc. (7,4%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 5 895 de ortodocşi (90,7%), 83 penticostali (1,3%) şi 524 loc. (8,0%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, Martorii lui Iehova, musulmani, romano-catolici, creştini dupã evanghelie ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie de c.f. (inaugurată la 17 nov. 1886) pe magistrala feroviarã Bucureşti – Lehliu-Garã – Ciulniţa – Feteşti – continuatã, după construirea podului de la Cernavodã în anii 1890-1895, spre Cernavodã – Medgidia – Constanţa. Nod rutier. Producţie de piese şi accesorii pentru autovehicule şi pentru motoare de autovehicule, de tricotaje, de combustibil biodiesel, de piese de schimb pentru combinatele siderurgice, de garnituri din cauciuc pentru nave fluviale, de ulei vegetal şi de prelucrare a legumelor. Obiecte de artizanat (împletituri din răchită, obiecte din ceramică). Bibliotecă publica, azi cu peste 15 000 de volume. Camin Cultural. Siloz de cereale. Motel („Hanul cu salcâmi”).
Istoric
Localitatea apare consemnată, pentru prima oară, pe o hartă militară în anul 1853, iar după anul 1875 s-a dezvoltat ca centru de negustori de cereale şi de meseriaşi (fierari, tinichigii, potcovari, croitori, cizmari ş.a.) în zona de intersecţie a drumului dinspre Bucureşti spre Feteşti cu cel de la Lehliu-Gară spre portul dunărean Călăraşi, prin care se exportau cerealele. După inaugurarea liniei de cale ferată (în anul 1886) dintre Bucureşti şi Feteşti, comuna Lehliu-Gară a fost centrul polarizator al locuitorilor din zonele înconjurătoare care s-au angajat ca salariaţi la C.F.R, şi la Silozul de cereale . Comuna Lehliu-Gară a fost declarată oraş la 18 apr. 1989, având în subordine ad-tivă satele Buzoeni şi Răzvani (până în 1981, a avut în componenţa sa şi satul Valea Seacă, ulterior a fost dezafectat). Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, comuna Lehliu-Gară a făcut parte din jud. Ialomiţa.
Monumente
Biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” a fost construită din paiantă, în anii 1942-1943 (sfinţită în 1946), reparată în anul 1969, tencuită pe dinafară în 1972, consolidată, extinsă şi renovată în anii 2010-2013 şi pictată în 2015. In satul Răzvani se află biserica “Sfântul Ioan Botezătorul”, ctitorie din anul 1912 a boierului Ivan Mănescu şi a soţiei sale Chiriachiţa, iar în satul Buzoieni se află în construcţie (din 28 aug. 2016) biserica “Sfântul Cuvios Ioan Iacob Românul”.
About
The town of Lehliu-Gară is located in the south-eastern part of Romania, in the historical province of Muntenia, in the north-north-western part of Călăraşi county, in the Bărăgan Plain, 55 m above sea level, at the intersection of the parallel of 44°26′18′′′ north latitude with the meridian of 26°51′12′′ east longitude, on the Bucharest – Constanța highway, 58 km north-west of Călăraşi municipality and 65 km east of Bucharest. From a demographic point of view, Lehliu-Gară belongs to the category of small towns, with a population of 6 581 inhabitants (January 1, 2019), of which 3 183 inhabitants are males and 3 398 females. Surface area: 82 km2, of which 5.7 km2 is in urban area; population density: 1155 inhabitants/km2. At the population census of October 20-31, 2011, out of the total of 6 502 inhabitants, 5 094 people were Romanian (78.3%), 932 Roma (14.3%) and 476 (7.4%) belonged to other ethnic groups. In terms of religion, the same census registered 5 895 Orthodox (90.7%), 83 Pentecostals (1.3%) and 524 loc. (8.0%) belonged to other denominations (Seventh-day Adventists, Jehovah’s Witnesses, Muslims, Roman Catholics, Evangelical Christians, etc.), were atheists, of no religion or of undeclared religion. Railway station (inaugurated on November 17, 1886) on the Bucharest – Lehliu-Gară – Ciulnița – Fetești railway line – continued, after the construction of the Cernavodă bridge in 1890-1895, to Cernavodă – Medgidia – Constanța. Road junction. Production of motor vehicles and engines parts and accessories, knitwear, biodiesel fuel, spare parts for steel mills, rubber seals for river vessels, vegetable oil and vegetable processing. Craft (wickerwork, ceramics). Public library, today with over 15 000 volumes. Cultural Centre. Grain silo. Motel (“The Acacia Inn”).
History
The locality is displayed for the first time on a military map in 1853; after 1875, it developed as a trade settlement for grain merchants and craftsmen (blacksmiths, tinners, shoemakers, tailors, shoemakers, etc.) in the area where the Bucharest- Fetești road crossed the Lehliu-Gară – Călăraşi (Danube port) road, where grains were exported. After the inauguration (in 1886) of the Bucharest – Fetești railway, Lehliu-Gară commune became a very animated centre, due to the fact that the inhabitants of the surrounding areas became employees of the Romanian Railways, and of the grain silo. Lehliu-Gară commune was declared a town on April 18, 1989, with the sub-ordinated villages of Buzoeni and Răzvani (until 1981, it also included the village of Valea Seacă, which was later dismantled). Between Feb. 17, 1968 and Jan. 23, 1981, Lehliu-Gară commune was part of the county of Ialomița county.
Monuments
The Church of “Holy Great-Martyr Demetrius”, was built of timber during 1942-1943 and consecrated in 1946, repaired in 1969, plastered on the outside in 1972, consolidated, extended and renovated in 2010-2013 and painted in 2015. The church “Saint John the Baptist” in the Răzvani village is a 1912 foundation of the nobleman Ivan Mănescu and his wife Chiriachița. As of August 28, 2016, the construction work of the church “Saint John Jacob the Romanian” was started in the village of Buzoieni.
Back to Romanian version