Şomcuta Mare

Date generale

Oraşul Şomcuta Mare se află în extremitatea de Nord Vest a României, în provincia istorică Maramureş/Transilvaia, în zona de Sud Vest a judeţului Maramureş, în partea de Sud a Depresiunii Baia Mare, la poalele Dealurilor Chioarului, la 185 m alt., pe râul Bârsău, la intersecţia paralelei de 47°30′39′′ latitudine nordicã cu meridianul de 23°28′30′′ longitudine esticã, la 26 km Sud-Sud Vest de muncicipiul Baia Mare. Din punct de vedere demografic, Şomcuta Mare face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 8 053 loc. (1 ian. 2019), din care 3 914 loc. de sex masc. şi 4 139 fem. Supr.: 120,4 km2, din care 5,2 km2 în intravilan; densitatea: 1 549 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 7 565 loc., 6 103 persoane erau români (80,7%), 1 057 rromi (14,0%), 111 maghiari (1,5%) şi 294 loc. (3,8%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 6 219 ortodocşi (82,2%), 406 greco-catolici (5,4%), 295 penticostali (3,9%), 148 Martorii lui Iehova (2,0%), 75 romano-catolici (1,0%), 75 reformaţi (1,0%) şi 347 loc. (4,5%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, creştini dupã evanghelie ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Producţie de mobilă şi cherestea, de confecţii textile, de prelucrare a marmurei şi a lânii şi de produse alimentare (alcool, panificaţie). Centru pomicol (meri, peri, pruni, piersici). Centre de confecţionare a costumelor de port popular (în localitatea componentă Buciumi) şi a lăzilor de zestre (în localitatea componentă Hovrila). Patru mori de cereale. Cămin cultural. Biblioteca publică „Èlia Pop”, înfiinţată în anul 1952, azi cu peste 22 000 vol. Trei parcuri (3 ha). Zonă de interes cinegetic. În oraşul Şomcuta Mare există corul mixt „Glasul Chioarului”, înfiinţat în anul 1889, în satul Finteuşu Mare un cor bărbătesc (1918), iar în localitatea componentă Buciumi un cor mixt (1938). În perimetrul localitaţii componente Vălenii Şomcutei se află peştera cu acelaşi nume declarată rezervaţie speologică (5 ha). Popas turistic.

Istoric

Aşezarea Şomcuta Mare apare menţionată documentar, prima oară, în anul 1319, ca fiind sub stăpânirea Cetăţii Chioarului ( → comuna Remetea Chioarului), cunoscută şi cu numele Cetatea de Piatră – cetate care în secolul 14 s-a aflat în posesia voievozilor români din Maramureş, iar în anul 1358, localitatea era consemnată cu denumirea Somkuth. În 1566, Domeniul Chioar era împărţit în 12 voievodate, din care cel din Somkuth era condus de voievodul Dan Butean, şi avea în subordine 14 sate, iar în anul 1599, Şomcuta Mare şi Domeniul Chioar au fost cucerite de Mihai Viteazul. În 1718, Cetatea Chioarului (Cetatea de Piatră) a fost distrusă de austrieci, deoarece aceasta devenise un loc de refugiu pentru haiduci. În 1784, la Şomcuta Mare a fost înfiinţată prima şcoală românească, cu sprijinul lui Gheorghe Şincai. La sfârşitul secolului 19, la Şomcuta Mare aveau loc târguri săptămânale. Comuna Şomcuta Marea fost trecută în categoria oraşelor la 7 apr. 2004, având în subordine ad-tivă localitaţile componente Buciumi (atestată documentar în anul 1566), Ciolt (1603), Hovrila (1603) şi Vălenii Şomcutei (1566) şi satele Buteasa (1424), Codru Butesii şi Finteuşu Mare (1231).

Monumente

În oraşul Şomcuta Mare se află o biserică ortodoxă, cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” , construită în anii 1887–1892, de către comunitatea greco-catolică, devenită biserică ortodoxă în anul 1948, o biserică romano-catolică (1895-1896), renovată în 1995, o biserică greco-catolică având hramul “Înălţarea Domnului”, zidită în perioada 8 iun. 1997- 2007, sfinţită la 20 mai 2007, o clădire a fostului cazinou (sfârşitul secolului 19), clădirea fostei Curii Teleki (administraţie pontificală a Bisericii romano-catolice), datând din secolul 19 ş.a. În localitatea componentă Vălenii Şomcutei se află biserica din cărămidă, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, zidită în anii ’40 ai secolului 20 şi sfinţită în 1948, şi o biserică din lemn, cu acelaşi hram, construită în anul 1845 pe locul uneia care data din secolul 18, cu picturi originare pe pereţii interiori, în stare avansată de degradare, declarată monument istoric şi aflată în stare de conservare, iar în satele Buteasa şi Codru Butesii există câte o biserică din lemn, cu acelaşi hram – “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, declarate monumente istorice, prima construită în 1878, pe locul uneia din 1680, renovată în 1898, reparată în 1966 şi pictată în 1967 de I. Karpaty şi restaurată în anul 2009, şi cea de-a doua datând din secolul 19. Bisericile din lemn din Buteasa şi Vălenii Şomcutei figurează pe lista patrimoniului cultural universal UNESCO.