Strehaia

Date generale

Oraşul Strehaia se află în jud. Mehedinţi, situat în partea de NE a Piem. Bălăciţei (sau Platforma Strehaiei), la 140–160 m alt., în apropiere de confl. râului Huşniţa cu Motru, la 46 km E de municipiul Drobeta-Turnu Severin; 11 468 loc. (1 ian. 2011): 5 676 de sex masc. şi 5 792 fem. Supr.: 108,6 km2, din care 4,7 km2 în intravilan; densitatea: 2 440 loc./km2. Staţie de c.f. (inaugurată la 5 ian. 1875). Nod feroviar şi rutier. Producţie de mobilă, de robineţi, de pompe, conf., mat. de constr. (cărămidă, ţiglă) şi de produse alim. Ateliere de reparaţii diverse. Centru viticol. Fermă de creştere a bovinelor. În localit. componentă Lunca Banului se află o pădure de stejar în amestec cu frasin, în care apare şi mărgaritarul (Convallaria majalis), declarată rezervaţie naturală.

Istoric

În perimetrul actualului oraş au fost descoperite urme materiale datând din Neolitic. Aşezarea apare menţionată documentar, prima oară, în 1471, ca moşie în proprietatea boierilor Craioveşti. Între 1479 şi 1492, la Strehaia s-a aflat reşedinţa banilor Olteniei; în 1492, Vlad Călugărul, domn al Ţării Româneşti, a transferat reşedinţa la Craiova, iar la Strehaia a continuat să funcţioneze o bănie de Mehedinţi, subordonată celei de la Craiova. Până pe la mijlocul sec. 16, Strehaia s-a aflat în posesia boierilor Craioveşti. De la începutul anului 1602 şi până la 15 mart. 1602 (când a fost alungat), domnul Radu Mihnea şi-a instalat scaunul domnesc la Strehaia. După aceea, moşia Strehaia a devenit proprietate domnească (până în 1645), iar din 1645 (an în care domnul Matei Basarab a rectitorit biserica mănăstirii Strehaia) şi până în 1863 (când a avut loc secularizarea averilor mănăstireşti), Strehaia a fost proprietate mănăstirească. În 1653 Strehaia apare consemnată ca târg, iar în perioada 1673–1679, la Strehaia şi-a avut sediul o Episcopie. În 1864, Strehaia a fost trecută în categoria comunelor rurale. Declarat oraş în 1921. În prezent, oraşul Strehaia are în subordine ad-tivă 6 localit. componente (Ciochiuţa, Comanda, Hurduceşti, Lunca Banului, Slătinicu Mare, Slătinicu Mic) şi 3 sate (Menţi, Motruleni, Stănceşti).

Monumente

Biserica mănăstirii Strehaia, cu hramul „Sfânta Treime”, ctitorie din anul 1500 a familiei boierilor Craioveşti, a fost rezidită în 1645 prin osârdia domnului Matei Basarab, restaurată şi mărită (i s-a adăugat pridvorul) de către Constantin Brâncoveanu în anii 1690– 1693. În perioada 1821–1826 biserica a fost repictată de zugravul Barbu, iar chiliile reparate. Restaurat în 1963-1969 şi 2007–2008, ansamblul monahal a fost reactivat în 1992. Zidul de incintă este străjuit de un puternic turn de poartă, foarte înalt, construit în 1645, care are şi funcţia de clopotniţă. Biserica „Sfânta Treime” are altarul orientat către Sud şi nu către Est, fiind o excepţie de la regula generală. Conform legendei, la Strehaia s-a născut Mihai Viteazul, într-un castel construit de tatăl său – Pătraşcu cel Bun. În satul Motruleni se află biserica „Sfinţii Voievozi” (contruită în 1777 de vătaful Constantin Robescu, cu picturi murale interioare din 1817, cu turnu-clopotniţă pe pronaos), iar în localit. componentă Comanda există biserica „Sfântul Gheorghe” (1886).