Strehaia

Date generale

Oraşul Strehaia se află în partea de Sud Vest a României, în provincia istorică Oltenia, în zona de Est a judeţului Mehedinţi, în regiunea de Nord Est a Piemontului Bălăciţei (sau Platforma Strehaiei), la 140–160 m alt., în apropiere de confluenţa râului Huşniţa cu Motru, la intersecţia paralelei de 44°37’20” latitudine nordică cu meridianul de 23°11’50” longitudine estică, la 48 km Est de municipiul Drobeta-Turnu Severin. Din punct de vedere demografic, Strehaia face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 11 051 loc. (1 ian. 2019), din care 5 490 loc. de sex masc. şi 5 561 fem. Supr.: 103,1 km2, din care 6,8 km2 în intravilan; densitatea: 1 625 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 10 506 loc., 8 502 persoane erau români (80,9%), 1 171 rromi (11,1%) şi 833 loc. (8,0%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 9 577 ortodocşi (91,1%), 58 penticostali (0,6%) şi 871 loc. (8,3%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, romano-catolici, evanghelici ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de c.f. (inaugurată la 5 ian. 1875) pe linia Bucureşti – Roşiori de Vede – Caracal – Craiova – Filiaşi – Strehaia – Drobeta-Turnu Severin – Orşova – Caransebeş – Timişoara. Nod feroviar şi rutier. Producţie de mobilă, de robineţi, de pompe, confecţii, materiale de construcţii (cărămidă, ţiglă) şi de produse alim. Ateliere de reparaţii diverse. Centru viticol. Fermă de creştere a bovinelor. În localit. componentă Lunca Banului se află o pădure de stejar în amestec cu frasin, în care apare şi mărgaritarul (Convallaria majalis), declarată rezervaţie naturală.

Istoric

În perimetrul actualului oraş au fost descoperite urme materiale datând din Neolitic. Aşezarea apare menţionată documentar, prima oară, în 1471, ca moşie în proprietatea boierilor Craioveşti. Între 1479 şi 1492, la Strehaia s-a aflat reşedinţa banilor Olteniei, în 1492, Vlad Călugărul, domn al Ţării Româneşti (1481-1495), a transferat reşedinţa banilor la Craiova, iar la Strehaia a continuat să funcţioneze o bănie de Mehedinţi, subordonată celei de la Craiova. Până pe la mijlocul sec. 16, Strehaia s-a aflat în posesia boierilor Craioveşti. De la începutul anului 1602 şi până la 15 mart. 1602 (când a fost alungat), domnul Radu Mihnea şi-a instalat scaunul domnesc la Strehaia. După aceea, moşia Strehaia a devenit proprietate domnească (până în 1645), iar din 1645 (an în care domnul Matei Basarab a rectitorit biserica mănăstirii Strehaia) şi până în 1863 (când a avut loc secularizarea averilor mănăstireşti), Strehaia a fost proprietate mănăstirească. În 1653 Strehaia apare consemnată ca târg de vite, iar în perioada 1673–1679, la Strehaia şi-a avut sediul o Episcopie. În 1864, Strehaia a fost trecută în categoria comunelor rurale, iar în 1921 a fost declarată oraş . În prezent, oraşul Strehaia are în subordine ad-tivă 6 localităţi componente (Ciochiuţa, Comanda, Hurduceşti, Lunca Banului, Slătinicu Mare, Slătinicu Mic) şi 3 sate (Menţi, Motruleni, Stănceşti).

Monumente

Biserica mănăstirii Strehaia, cu hramul „Sfânta Treime” , azi declarată monument istoric → Mănăstirea Strehaia; biserica ortodoxă cu hramul “Sfânta Cuvioasă Parascheva” (1935-1958, sfinţită la 2 nov. 1958); Ruinele palatului domnesc din cadrul ansamblului monahal Strehaia (→ mănăstirea Strehaia), în prezent reabilitate. Conform legendei, la Strehaia s-a născut Mihai Viteazul, într-un castel construit de tatăl său – Pătraşcu cel Bun. În satul Motruleni se află biserica „Sfinţii Voievozi” , contruită în 1777 de vătaful Constantin Robescu, cu picturi murale interioare din 1817, cu turnu-clopotniţă pe pronaos, iar în localitatea componentă Comanda există biserica „Sfântul Gheorghe” (1886).