Mănăstirea Strehaia

Situata in centrul orasului Strehaia, mănăstirea cu acelasi nume adaposteste patru calugarite care duc o viata de obste pastorite de stareta Teofana Archindean. Ansamblul monahal este format din biserica, un corp nou de cladire cu chiliile calugaritelor, construit in 1993-1994, fundatiile vechilor chilii, ruinele palatului domnesc, zidul de incinta dominat de un masiv Turn de poarta si alte anexe. Biserica mănăstirii Strehaia, cu hramul “Sfanta Treime”, a fost zidita in anul 1645 din porunca si pe cheltuiala domnului Tarii Romanesti – Matei Basarab si a sotiei sale, Elina, pe locul unei vechi biserici ctitorită in anul 1500 de boierii Craiovesti care aveau si un palat langa biserica. Manastirea Strehaia a fost inzestrata de Matei Basarab cu mai multe sate si mosii si a fost amintita documentar prima oara la 25 octombrie 1650 si apoi la 6 martie 1653. Biserica “Sfanta Treime” are ziduri groase din cărămidă si o singură turlă masivă, de forma patrata, plasata pe pronaos, prevazuta cu cate doua ferestre pe fiecare latura. Fatadele bisericii sunt inconjurate la mijloc de doua braie din cărămidă aparentă, asezate sub forma unor dinti de ferastrau, care impart zidurile in doua registre. Registrul superior este marcat de numeroase firide mici, in acolada, iar cel inferior de firide mai mari prevazute din loc in loc cu ferestre. In 1690-1693 biserica a fost reparată de domnul Constantin Brancoveanu care a adaugat bisericii un pridvor deschis, sprijinit pe zece coloane hexagonale de zid, prevazute cu arcade la partea superioara. Afectată de puternicul cutremur din 14 octombrie 1802, biserica a fost supusa unor reparatii capitale in anii 1821-1826 si pictata in fresca de Barbu zugravul. In interior, biserica are o catapeteasmă din cărămidă, iar pardoseala a fost realizată tot din caramida. Picturile murale interioare se remarca si prin existenta a doua tablouri votive cu chipurile lui Matei Basarab, a sotiei sale, Elina, si a copilului lor Mateias, precum si cu portretele boierilor Craiovesti (Barbu, Danciu, Parvu si Radu). O caracteristica aparte a bisericii “Sfanta Treime” este aceea ca are altarul orientat catre Sud si nu catre Est asa cum au toate celelalte biserici ortodoxe, fiind singura de acest fel din tara. Aceasta abatere de la regula generala se pare ca a fost determinata de faptul ca in timpul construirii bisericii, aceasta a trebuit sa fie legata printr-un culoar de caramida cu palatal domnesc care exista din secolele 15-16, acest lucru putand fi realizat doar prin schimbarea pozitiei altarului catre Sud. In 1657, calatorul sirian Paul de Alep (pe numele sau arab – Bulos ibn az-Za’im), care l-a insotit pe patriarhul Macarie al Antiohiei (tatal sau) intr-o vizita la manastirea Strehaia, facea o descriere amanuntita a acestei manastiri: “…Am intrat in aceasta mănăstire mareata, asezata intr-o campie si cladita de raposatul Matei Voievod. Seamană cu o cetate mare si are ziduri puternice de incinta, cu multe creneluri… Deasupra portii mănăstirii se afla clopotnita, foarte inaltă, clădită intr-un stil maret, avantat… In centrul curtii este asezata pivnita sau incaperile boltite pentru pastrarea vinului, iar deasupra lor sunt camere marete si un divan mare, cu un pridvor in jur, folosit ca loc de ospat… Biserica este foarte frumoasă si este impodobită cu tot felul de ornamente, fiind zugravită atat pe dinăuntru, cat si pe dinafară… Noi n-am intalnit, desigur, nici o alta mănăstire deopotriva cu aceasta. Privelistea larg deschisă asupra locurilor din jur este deosebit de inveselitoare pentru suflet”. Zidul de incintă care inconjură biserica si cladirile anexe a fost construit din cărămidă, in secolul 17, este  foarte gros si inalt de circa 5 m, este prevăzut la partea superioara cu creneluri plasate la o distantă de 2 m unul fata de celălalt si este dominat de un turn de poartă masiv care are rol si de clopotnită. In perioada 1673-1688, la aceasta manastire si-a avut sediul Episcopia Strehaiei si tot in incinta manastirii s-au adapostit in 1821 peste 200 de panduri din armata lui Tudor Vladimirescu care se aflau in marsul lor către Bucuresti. Activitatea monahala de la Strehaia a incetat dupa secularizarea averilor manastiresti in 1863, biserica fiind folosita ca biserica parohială pană in 1990 cand aceasta a fost reactivata ca manastire de calugari. La 7 august 2007, mănăstirea Strehaia a fost transformata in mănăstire pentru calugarite. In anii 1963-1969 biserica si clădirile anexe au fost complet restaurate de Directia monumentelor istorice din cadrul Ministerului Culturii, in 1993-1994 a fost construit un corp de cladire destinat chiliilor, iar in anii 2008-2010 au fost efectuate ample lucrări de restaurare a ruinelor palatului domnesc.