Situat în centrul oraşului Strehaia, judeţul Mehedinţi, ansamblul monahal Strehaia este format din biserică, un corp nou de clădire, construit în 1993-1994, în care se află chiliile călugăriţelor, fundaţiile vechilor chilii, ruinele palatului domnesc, zidul de incintă, dominat de un masiv Turn de poartă şi alte anexe. Biserica mănăstirii Strehaia, cu hramul “Sfânta Treime”, declarată monument istoric la 16 iulie 2004, a fost zidită din temelie, în anii 1640-1645 (sfinţită la 1 august 1645, menţionată documentar, prima oară, la 11 decembrie 1649, apoi la 25 octombrie 1650 şi la 6 martie 1653) din porunca şi pe cheltuiala domnului Ţării Româneşti, Matei Basarab şi a soţiei sale, Elina, pe locul unei vechi biserici ctitorită în anul 1500 de boierii Craioveşti, care aveau şi un palat lângă biserică. La 6 martie 1650, mănăstirea Strehaia a fost înzestrată de către Matei Basarab cu nouă sate şi moşii, aşa după cum însuşi Matei Basarab mărturiseşte:
… satele de cumpărătura domniei mele le-am dat şi le-am închinat …. la sfânta mănăstire a domniei mele de la Strehaia…. ca să fie sfintei mănăstiri de hrană şi călugărilor de trebuinţă, iar domniei mele şi părinţilor domniei mele vecinică pomenire”.
Biserica “Sfânta Treime” are ziduri groase din cărămidă şi o singură turlă masivă, de formă pătrată, plasată pe pronaos, prevazută cu câte două ferestre pe cele trei laturi. Faţadele bisericii sunt înconjurate la mijloc de două brâie din cărămidă aparentă, aşezate sub forma unor dinţi de ferăstrău, care împart zidurile în două registre. Registrul superior este marcat de numeroase firide mici, în acoladă, iar cel inferior de firide mai mari, prevăzute din loc în loc cu ferestre. În perioada 1690-1693, biserica a fost reparată de domnul Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu, care a adăugat bisericii un pridvor deschis, sprijinit pe zece coloane hexagonale de zid, prevăzute cu arcade la partea superioară. Afectată de cutremurul devastator din 14 octombrie 1802, care a avut magnitudinea de 7,9-8,2 grade pe scara Richter (cel mai puternic cutremur din toate timpurile), biserica a fost supusă unor reparaţii capitale în anii 1821-1826, pictată în frescă de Barbu zugravul şi sfinţită la 10 august 1826. În interior, biserica are o catapeteasmă din cărămidă, iar pardoseala a fost realizată tot din cărămidă. Picturile murale interioare se remarcă şi prin existenţa a două tablouri votive cu chipurile lui Matei Basarab, ale soţiei sale, Elina, şi ale fiului lor, Mateiaş, precum şi cu portretele boierilor Craioveşti (Barbu, Danciu, Pârvu şi Radu). O caracteristică aparte a bisericii “Sfânta Treime” este aceea că are altarul orientat către Sud şi nu către Est aşa cum au toate celelalte biserici ortodoxe, fiind singura de acest fel din ţară. Această abatere de la regula generală se pare că a fost determinată de faptul că, în timpul construirii bisericii, aceasta a trebuit să fie legată printr-un culoar de cărămidă cu palatul domnesc, care exista din secolele 15-16, acest lucru putând fi realizat doar prin schimbarea poziţiei altarului către Sud. În anul 1657, călătorul sirian Paul de Alep (pe numele său arab – Bulos ibn az-Za’im), care l-a însoţit pe patriarhul Macarie al Antiohiei (tatăl său) într-o vizită la mănăstirea Strehaia, făcea o descriere amănunţită a acestei mănăstiri:
…Am intrat în această mănăstire măreaţă, aşezată într-o câmpie şi clădită de răposatul Matei Voievod. Seamană cu o cetate mare şi are ziduri puternice de incintă, cu multe creneluri… Deasupra porţii mănăstirii se află clopotniţa, foarte înaltă, clădită într-un stil măreţ, avântat… În centrul curţii este aşezată pivniţa sau încăperile boltite pentru păstrarea vinului, iar deasupra lor sunt camere măreţe şi un divan mare, cu un pridvor în jur, folosit ca loc de ospăţ… Biserica este foarte frumoasă şi este împodobită cu tot felul de ornamente, fiind zugrăvită atât pe dinăuntru, cât şi pe dinafară… Noi n-am întâlnit, desigur, nici o altă mănăstire deopotrivă cu aceasta. Priveliştea larg deschisă asupra locurilor din jur este deosebit de înveselitoare pentru suflet”.
Zidul de incintă care înconjură biserica şi clădirile anexe a fost construit din cărămidă, în secolul 17, este foarte gros şi înalt de circa 5 m, este prevăzut la partea superioară cu creneluri plasate la o distanţă de 2 m unul faţă de celălalt şi este dominat de un turn de poartă masiv, care are rol şi de clopotniţă. În perioada 1673-1688, la această mănăstire şi-a avut sediul Episcopia Strehaiei şi tot în incinta mănăstirii s-au adăpostit în 1821 peste 200 de panduri din armata lui Tudor Vladimirescu, care se aflau în marşul lor către Bucureşti. Activitatea monahală de la Strehaia a încetat după secularizarea averilor mănăstireşti în urma aplicarii Legii din 17/29 decembrie 1863, biserica fiind folosită ulterior ca biserică parohială până în anul 1990, când aceasta a fost reactivată ca mănăstire de călugări. La 7 august 2007, mănăstirea Strehaia a fost transformată în mănăstire pentru călugăriţe. În anii 1963-1969 biserica şi clădirile anexe au fost complet restaurate de Direcţia monumentelor istorice din cadrul Ministerului Culturii, în 1993-1994 a fost construit un corp de clădire destinat chiliilor, iar în anii 2008-2010 au fost efectuate ample lucrări de restaurare a ruinelor palatului domnesc.
