Mănăstirea Strehaia

Situat în centrul oraşului Strehaia, ansamblul monahal cu acelaşi nume este format din biserică, un corp nou de clădire, construit în 1993-1994, în care se află chiliile călugăriţelor, fundaţiile vechilor chilii, ruinele palatului domnesc, zidul de incintă, dominat de un masiv Turn de poartă şi alte anexe. Biserica mănăstirii Strehaia, cu hramul “Sfânta Treime”, azi declarată monument istoric, a fost zidită din temelie, în anii 1640- 1645 (sfinţită la 1 aug. 1645, menţionată documentar, prima oară, la 11 dec. 1649, apoi la 25 octombrie 1650 şi la 6 martie 1653 ) din porunca şi pe cheltuiala domnului Ţării Româneşti, Matei Basarab şi a soţiei sale, Elina, pe locul unei vechi biserici ctitorită în anul 1500 de boierii Craioveşti, care aveau şi un palat lângă biserică. La 6 martie 1650, mănăstirea Strehaia a fost înzestrată de către Matei Basarab cu nouă sate şi moşii, aşa după cum însuşi Matei Basarab mărturiseşte: … “satele de cumparatura domniei mele le-am dat şi le-am închinat …. la sfânta mănăstire a domniei mele de la Strehaia…. ca sa fie sfintei mănăstiri de hrană şi călugărilor de trebuinţă, iar domniei mele şi părinţilor domniei mele vecinică pomenire”. Biserica “Sfânta Treime” are ziduri groase din cărămidă şi o singură turlă masivă, de formă pătrată, plasată pe pronaos, prevazută cu câte două ferestre pe fiecare latură. Faţadele bisericii sunt înconjurate la mijloc de două brâie din cărămidă aparentă, aşezate sub forma unor dinţi de ferăstrău, care împart zidurile în două registre. Registrul superior este marcat de numeroase firide mici, în acoladă, iar cel inferior de firide mai mari, prevăzute din loc în loc cu ferestre. În perioada 1690-1693, biserica a fost reparată de domnul Constantin Brâncoveanu, care a adăugat bisericii un pridvor deschis, sprijinit pe zece coloane hexagonale de zid, prevăzute cu arcade la partea superioară. Afectată de puternicul cutremur din 14 octombrie 1802, biserica a fost supusă unor reparaţii capitale în anii 1821-1826, pictată în frescă de Barbu zugravul şi sfinţită la 10 aug. 1826. În interior, biserica are o catapeteasmă din cărămidă, iar pardoseala a fost realizată tot din cărămidă. Picturile murale interioare se remarcă şi prin existenţa a două tablouri votive cu chipurile lui Matei Basarab, ale soţiei sale, Elina, şi ale fiului lor, Mateiaş, precum şi cu portretele boierilor Craioveşti (Barbu, Danciu, Pârvu şi Radu). O caracteristică aparte a bisericii “Sfânta Treime” este aceea că are altarul orientat către Sud şi nu către Est asa cum au toate celelalte biserici ortodoxe, fiind singura de acest fel din ţară. Această abatere de la regula generală se pare că a fost determinată de faptul că în timpul construirii bisericii, aceasta a trebuit să fie legată printr-un culoar de cărămidă cu palatal domnesc, care exista din secolele 15-16, acest lucru putând fi realizat doar prin schimbarea poziţiei altarului către Sud. În 1657, călătorul sirian Paul de Alep (pe numele său arab – Bulos ibn az-Za’im), care l-a însoţit pe patriarhul Macarie al Antiohiei (tatăl său) într-o vizită la mănăstirea Strehaia, făcea o descriere amanunţită a acestei mănăstiri: “…Am intrat în această mănăstire măreaţă, aşezată într-o câmpie şi clădită de răposatul Matei Voievod. Seamană cu o cetate mare şi are ziduri puternice de incintă, cu multe creneluri… Deasupra porţii mănăstirii se află clopotniţa, foarte înaltă, clădită într-un stil măreţ, avântat… În centrul curţii este aşezată pivniţa sau încăperile boltite pentru păstrarea vinului, iar deasupra lor sunt camere măreţe şi un divan mare, cu un pridvor în jur, folosit ca loc de ospăţ… Biserica este foarte frumoasă şi este împodobită cu tot felul de ornamente, fiind zugrăvită atat pe dinăuntru, cât şi pe dinafară… Noi n-am întalnit, desigur, nici o altă mănăstire deopotrivă cu aceasta. Priveliştea larg deschisă asupra locurilor din jur este deosebit de înveselitoare pentru suflet”. Zidul de incintă care înconjură biserica şi clădirile anexe a fost construit din cărămidă, în secolul 17, este  foarte gros şi înalt de circa 5 m, este prevăzut la partea superioară cu creneluri plasate la o distanţă de 2 m unul faţă de celălalt şi este dominat de un turn de poartă masiv, care are rol şi de clopotniţă. În perioada 1673-1688, la această mănăstire şi-a avut sediul Episcopia Strehaiei şi tot în incinta mănăstirii s-au adăpostit în 1821 peste 200 de panduri din armata lui Tudor Vladimirescu care se aflau în marşul lor către Bucureşti. Activitatea monahală de la Strehaia a încetat după secularizarea averilor mănăstireşti în 1863, biserica fiind folosită ca biserică parohială până în 1990, când aceasta a fost reactivată ca mănăstire de călugări. La 7 august 2007, mănăstirea Strehaia a fost transformată în mănăstire pentru călugăriţe. În anii 1963-1969 biserica şi clădirile anexe au fost complet restaurate de Direcţia monumentelor istorice din cadrul Ministerului Culturii, în 1993-1994 a fost construit un corp de clădire destinat chiliilor, iar în anii 2008-2010 au fost efectuate ample lucrări de restaurare a ruinelor palatului domnesc.