Munţi (M)

MARAMUREŞ, Munţii Maramureşului, grup de munţi situat în extremitatea de N a Carpaţilor Orientali, la graniţa cu Ucraina. Sunt alcătuiţi dintr-o culme pr., orientată NV-SE, din care pornesc mai multe culmi secundare, separate de văile râurilor Ţâşla, Vaser, Ruscova ş.a., individualizate în masive montane de sine stătătoare: Pop Ivan (1 937 m), Toroiaga (1 930 m), Mihailec (1 918 m), Pietrosu (1 850 m), Tomnatec (1 618 m) ş.a. Alt. max.: 1 957 m (vf. Farcău). Munţii Maramureşului sunt alcătuiţi din şisturi cristaline (micaşisturi, paragnaisuri, migmatite), roci eruptive (andezite bazaltoide, piroclastite, bazalte, diabaze) şi roci sedimentare (gresii, calcare negre, marne, conglomerate). Pantele sunt acoperite cu păduri de molid şi păduri de fag. Condiţiile climatice specifice din M-ţii Maramureşului determină ca limita superioară a pădurii să fie mai coborâtă (c. 1 600 m alt.) decât în celelalte masive carpatice, iar pajiştile şi tufărişurile subalpine să aibă o extindere mai mare. Jnepenişurile, în care îşi găseşte adăpost cocoşul de mesteacăn (Lyrurus tetrix), sunt ocrotite în rezervaţia Cornedei-Ciungii Bălăsani din apropiere de Borşa. În arealele stâncăriilor calcaroase de sub masivele Sâlhoi şi Piatra Ţibăului se dezvoltă mai multe specii rare de plante saxicole, iar în masivul Pop Ivan se află o întinsă poiană cu narcise – cea de la Capul Groşi. În jurul izvoarelor reci de la Zâmbroslăvii se dezvoltă abundent o specie de plantă (Cochlearia pyrenaica), interesantă din punct de vedere fito-geografic. M-ţii Maramureşului conţin zăcăminte de pirite cuprifere şi de sulfuri complexe. Expl. forestiere.

MATEIAŞ, masiv muntos izolat situat la N de zona Muscelelor Argeşului, la marginea culoarului Rucăr–Bran, dominând Depr. Câmpulung. Alcătuit din  calcare tithonice. Alt. max.: 1 241 m. Vegetaţie saxicolă. Expl. de calcare. Mausoleu închinat eroilor din timpul Primului Război Mondial, ridicat in 1929-1935, arhitect Dumitru Ionescu Berechet.

MĂCIN, Munţii ~, masiv muntos de vârstă hercinică (cea mai veche unitate de relief din România), puternic peneplenizat, situat în NV Dobrogei, la E de braţul Măcin al Dunării, separat de Pod. Niculiţel (din E) de către valea superioară a Taiţei şi de Pod. Babadag (din S-SE), prin înşeuarea Cerna-Horia. Masivul este alcătuit predominant din granite, şisturi filitoase, cuarţite grafitoase şi conglomerate, puternic cutate şi faliate. Are o culme pr., cu direcţie NV-SE, ce se extinde pe o lungime de 65 km şi o lăţime de 24 km, din care se desprind, spre N şi V, o serie de culmi secundare (Bugeac, Pricopan, Iacobdeal, Priopcea) ce închid între ele golfuri depresionare (Jijila, Greci, Cerna, Mircea Vodă). Alt. max.: 467 m (vf. Ţuţuiatu sau Greci). M-ţii Măcin sunt puternic afectaţi de procese de dezagregare. Cunoscuţi şi sub numele de M-ţii Dobrogei. Parcul Naţional „Munţii Măcin” (113,2 km2).

MĂGURA CODLEI, masiv muntos izolat, aparţinând M-ţilor Perşani, situat în partea de S a acestora, între văile râurilor Hămăradia (la N), Bârsa (la E şi S) şi Şercaia (la V). Alcătuit din calcare jurasice. Domină dinspre V Depr. Braşov şi municipiul Codlea. Alt. max.: 1 292 m.

MEHEDINŢI, Munţii ~, grup de munţi în partea de SV a Carpaţilor Meridionali, cu orientare NE-SV, mărginit la V şi SV de Valea Cernei, la NE de Valea Motrului şi la E şi SE de Pod. Mehedinţi. Sunt alcătuiţi, predominant, din calcare, şisturi cristaline şi gresii. Deşi au altitudini mici (1 000–1 400 m), prezintă un relief accidentat, cu un abrupt foarte pronunţat spre Valea Cernei. Sunt fragmentaţi de văi scurte, dar foarte puternic adâncite (Motru Sec, Râmnuţa Vânătă, Râmnuţa Mare, Arşasca). Sunt dominaţi de câteva înălţimi mai proeminente: Piatra Cloşani (1 421 m), Pietrele Albe (1 336 m), Domogled (1 105 m) ş.a. Alt. max.: 1 466 m (Vârfu lui Stan). Munţii Mehedinţi prezintă numeroase forme carstice: lapiezuri, hornuri, doline, polii, văi seci, depresiuni carstice ş.a. Sunt acoperiţi în mare parte cu păduri de fag. În arealul lor se întâlnesc numeroase specii sudice de plante (pinul negru de Banat, abundent pe cleanţurile care străjuiesc Valea Cernei, alunul turcesc, liliacul, care se dezvoltă până pe culmile Domogledului şi a Pietrii Cloşanilor, scumpia, mojdreanul ş.a.) şi de animale (vipera cu corn, specii rare de fluturi). Mai multe sectoare au fost puse sub ocrotire (Domogled, Valea Cernei, Valea Ţesnei, Piatra Cloşani şi peşterile Cloşani şi Cioaca cu Brebenei).

MESEŞ, Munţii ~, culme muntoasă în partea de N a M-ţilor Apuseni, cu orientare NE-SV şi alt. de 700–800 m, situată la N de Valea Crişului Repede şi la V de Valea Agrijului. Din punct de vedere structural reprezintă un horst cristalin. Fragmentată de ape în mai multe măguri rotunjite (Vlesin, Mogoş, Osoiu, Măgura Stânii ş.a.) separate prin înşeuări accentuate. Alt. max.: 996 m (Măgura Priei). M-ţii Meseş se intercalează între Depr. Şimleu şi Depr. Almaş-Agrij, venind în contact, la NV, cu unele culmi şi măguri cristaline (Prisnel, Preluca ş.a.) din Pod. Someşan, care formează puntea de legătură între M-ţii Apuseni (Carpaţii Occidentali) şi Carpaţii Orientali – punte cunoscută sub numele de „Jugul intracarpatic”. Culmea este acoperită cu păduri de fag, carpen şi gorun, precum şi cu pajişti secundare.

METALIFERI, Munţii ~, masiv muntos situat în partea de S a M-ţilor Apuseni, la N de Valea Mureşului, între Valea Ampoiului (la E) şi Valea Roşie, afl. dr. al Mureşului (la V), cu alt. ce variază între 500 şi 1 000 m. Alt. max.: 1 170 m (vf. Fericeli). M-ţii Metaliferi au o alcătuire litologică variată: gresii, marne, argile, conglomerate, şisturi cristaline, piroclastite vulcanice, calcare jurasice. Cu toate că rocile calcaroase sunt dispersate, în arealul lor relieful carstic este bine reprezentat (creste, abrupturi, chei spectaculoase, peşteri, podul natural de la Grohot ş.a.). Pe stâncăriile calcaroase se dezvoltă tufărişuri de liliac şi scumpie şi pajişti de stâncărie. Prezintă frecvente forme de relief vulcanic, cu conuri distruse de eroziune. Sunt intens fragmentaţi de afluenţii Mureşului şi Crişului Alb. Au numeroase depresiuni intramontane (Zlatna, Băiţa, Luncoiu, Visca, Ilia ş.a.). Zăcăminte de aur, argint, mercur, pirite şi sulfuri complexe. Pante acoperite cu păduri de foioase.

MONTEORU, masiv muntos în SV M-ţilor Buzăului, delimitat de văile râurilor Siriu Mare (în N), Buzău (în E) şi Bâsca Chiojdului (în V), iar la S, de aliniamentul depresiunilor Chiojdu–Nehoiu. Alcătuit din fliş grezos cu intercalaţii şistoase. Alt. max.: 1 344 m.

MUNTELE MARE, masiv muntos în partea de E a M-ţilor Apuseni, situat între Someşu Rece (la N), aliniamentul văilor Feneş–Iara (la E), Arieş (la S) şi culoarele cursurilor superioare ale râurilor Bistra (afl. stg. al Arieşului) şi Someşu Rece (la V). Alcătuit predominant din şisturi cristaline (cu intruziuni granitice gnaisice), care au generat un relief cu forme greoaie, masive, cu interfluvii largi, separate de văi înguste şi adânci. Geografii au identificat aici extinse supr. de eroziune (Mărişel şi Fărcaş), dominate de vf. Balomireasa (1 632 m) şi vf. Muntele Mare. Alt. max.: 1 826 m (vf. Muntele Mare). Împreună cu M-ţii Gilău, formează o unitate geomorfologică distinctă, cunoscută în literatura de specialitate sub numele de Gilău-Muntele Mare. Nod hidrografic. Acoperit cu păduri de fag în amestec cu molid. Expl. forestiere. Turism; sporturi de iarnă (staţiunea Băişoara).

MUNTELE MIC, masiv muntos în NV M-ţilor Ţarcu, în extremitatea de V a Carpaţilor Meridionali, între văile râurilor Bistra Mărului (la N), Şucu, afl. al Bistrei Mărului (la E) şi Sebeş, afl. dr. al Timişului (la V). Alcătuit din şisturi cristaline, străpunse de granite. Alt. max.: 1 802 m (vf. Muntele Mic). Împădurit cu fag în amestec cu molid şi brad. Aici se află Crucea Eroilor Bănăţeni de 27 m înălţime (monument închinat eroilor din Primul Război Mondial), situată la 1 670 m alt., construită iniţial în 1936 şi refăcută din oţel laminat, în perioada 2001-2004, instalată şi sfinţită la 14 sept. 2004. Tot aici, pe versanul de Sud se află şi Staţiunea climaterică Muntele Mic ( Muntele Mic, Staţiunea ~ ).

MUNTELE ROŞU, masiv muntos în M-ţii Ciucaş (Carpaţii Orientali), alcătuit din conglomerate, aparţinând Cretacicului inferior. Alt. max.: 1 761 m (vf. Muntele Roşu). Forme carstice. Important obiectiv turistic. Staţie seismică. Cabana Muntele Roşu (1 260 m alt.).