MARAMUREŞ, Munţii Maramureşului, grup de munţi situat în extremitatea de Nord a Carpaţilor Orientali, la graniţa cu Ucraina. Sunt alcătuiţi dintr-o culme principala, orientată Nord Vest-Sud Est, din care pornesc mai multe culmi secundare, separate de văile râurilor Ţâşla, Vaser, Ruscova ş.a., individualizate în masive montane de sine stătătoare: Pop Ivan (1 937 m), Toroiaga (1 930 m), Mihailec (1 918 m), Pietrosu (1 850 m), Tomnatec (1 618 m) ş.a. Altitudinea maximă: 1 957 m (vf. Farcău). Munţii Maramureşului sunt alcătuiţi din şisturi cristaline (micaşisturi, paragnaisuri, migmatite), roci eruptive (andezite bazaltoide, piroclastite, bazalte, diabaze) şi roci sedimentare (gresii, calcare negre, marne, conglomerate). Pantele sunt acoperite cu păduri de molid şi păduri de fag. Condiţiile climatice specifice din M-ţii Maramureşului determină ca limita superioară a pădurii să fie mai coborâtă (circa 1 600 m altitudine) decât în celelalte masive carpatice, iar pajiştile şi tufărişurile subalpine să aibă o extindere mai mare. Jnepenişurile, în care îşi găseşte adăpost cocoşul de mesteacăn (Lyrurus tetrix), sunt ocrotite în rezervaţia Cornedei-Ciungii Bălăsani din apropiere de Borşa. În arealele stâncăriilor calcaroase de sub masivele Sâlhoi şi Piatra Ţibăului se dezvoltă mai multe specii rare de plante saxicole, iar în masivul Pop Ivan se află o întinsă poiană cu narcise – cea de la Capul Groşi. În jurul izvoarelor reci de la Zâmbroslăvii se dezvoltă abundent o specie de plantă (Cochlearia pyrenaica), interesantă din punct de vedere fito-geografic. M-ţii Maramureşului conţin zăcăminte de pirite cuprifere şi de sulfuri complexe. Exploatări forestiere.
MATEIAŞ, masiv muntos izolat situat la Nord de zona Muscelelor Argeşului, la marginea culoarului Rucăr–Bran, dominând Depresiunea Câmpulung. Alcătuit din calcare tithonice. Altitudinea maximă: 1 241 m. Vegetaţie saxicolă. Exploatări de calcare. Mausoleu închinat eroilor din timpul Primului Război Mondial, ridicat în anii 1929-1935, după proiectul arhitectului Dumitru Ionescu Berechet.
MĂCIN, Munţii ~, masiv muntos de vârstă hercinică (cea mai veche unitate de relief din România), puternic peneplenizat, situat în partea de Nord Vest a Dobrogei, la Est de braţul Măcin al Dunării, separat de Podişul Niculiţel (din Est) de către valea superioară a râului Taiţa şi de Podişul Babadag (din Sud-Sud Est), prin înşeuarea Cerna-Horia. Masivul este alcătuit predominant din granite, şisturi filitoase, cuarţite grafitoase şi conglomerate, puternic cutate şi faliate. Are o culme principală, cu direcţie Nord Vest-Sud Est, care se extinde pe o lungime de 65 km şi o lăţime de 24 km, din care se desprind, spre Nord şi Vest, o serie de culmi secundare (Bugeac, Pricopan, Iacobdeal, Priopcea) care închid între ele golfuri depresionare (Jijila, Greci, Cerna, Mircea Vodă). Altitudinea maximă: 467 m (vârful Ţuţuiatu sau Greci), fiind cei mai scunzi munţi din România. M-ţii Măcin sunt puternic afectaţi de procese de dezagregare. Cunoscuţi şi sub numele de M-ţii Dobrogei. Parcul Naţional „Munţii Măcin” (113,2 km2).
MĂGURA CĂLĂŢELE, formă pozitivă de relief (masiv muntos), bine individualizatã, situatã pe teritoriul judeţului Cluj, la Sud Est de culmea Henţului din zona de Sud Est a M-ţilor Vlădeasa, care străjuieşte lacul de acumulare Fântânele şi comunele Beliş, Mărgău şi Călăţele. Altitudinea maximă: 1 404 m.
MĂGURA CODLEI, masiv muntos izolat, aparţinând M-ţilor Perşani, situat în partea de Sud a acestora, între văile râurilor Hămăradia (la Nord), Bârsa (la Est şi Sud) şi Şercaia (la Vest). Alcătuit din calcare jurasice. Domină dinspre Vest Depresiunea Braşov şi municipiul Codlea. Altitudinea maximă: 1 292 m.
MEHEDINŢI, Munţii ~, grup de munţi în partea de Sud Vest a Carpaţilor Meridionali, cu orientare Nord Est-Sud Vest, mărginit la Vest şi Sud Vest de valea râului Cerna, la Nord Est de valea râului Motru şi la Est şi Sud Est de Podişul Mehedinţi. Sunt alcătuiţi, predominant, din calcare, şisturi cristaline şi gresii. Deşi au altitudini mici (1 000–1 400 m), prezintă un relief accidentat, cu un abrupt foarte pronunţat spre valea râului Cerna. Sunt fragmentaţi de văi scurte, dar foarte puternic adâncite (Motru Sec, Râmnuţa Vânătă, Râmnuţa Mare, Arşasca). Sunt dominaţi de câteva înălţimi mai proeminente: Piatra Cloşani (1 421 m), Pietrele Albe (1 336 m), Domogled (1 105 m) ş.a. Altitudinea maximă: 1 466 m (Vârfu lui Stan). Munţii Mehedinţi prezintă numeroase forme carstice: lapiezuri, hornuri, doline, polii, văi seci, depresiuni carstice ş.a. Sunt acoperiţi în mare parte cu păduri de fag. În arealul lor se întâlnesc numeroase specii sudice de plante (pinul negru de Banat, abundent pe cleanţurile care străjuiesc Valea Cernei, alunul turcesc, liliacul, care se dezvoltă până pe culmile Domogledului şi a Pietrii Cloşanilor, scumpia, mojdreanul ş.a.) şi de animale (vipera cu corn, specii rare de fluturi). Mai multe sectoare au fost puse sub ocrotire (Domogled, Valea Cernei, Valea Ţesnei, Piatra Cloşani şi peşterile Cloşani şi Cioaca cu Brebenei).
MESEŞ, Munţii ~, culme muntoasă în partea de Nord a M-ţilor Apuseni, cu orientare Nord Est-Sud Vest şi altitudini de 700–800 m, situată la Nord de valea râului Crişu Repede şi la Vest de valea râului Agrij. Din punct de vedere structural reprezintă un horst cristalin. Fragmentată de ape în mai multe măguri rotunjite (Vlesin, Mogoş, Osoiu, Măgura Stânii ş.a.) separate prin înşeuări accentuate. Altitudinea maximă: 996 m (Măgura Priei). M-ţii Meseş se intercalează între Depresiunea Şimleu şi Depresiunea Almaş-Agrij, venind în contact, la Nord Vest, cu unele culmi şi măguri cristaline (Prisnel, Preluca ş.a.) din Podişul Someşan, care formează puntea de legătură între M-ţii Apuseni (Carpaţii Occidentali) şi Carpaţii Orientali – punte cunoscută sub numele de „Jugul intracarpatic”. Culmea este acoperită cu păduri de fag, carpen şi gorun, precum şi cu pajişti secundare.
METALIFERI, Munţii ~, masiv muntos situat în partea de Sud a M-ţilor Apuseni, la Nord de valea râului Mureş, între valea râului Ampoi (la Est) şi râul Valea Roşie, afluent drept al râului Mureş (la Vest), cu altitudini care variază între 500 şi 1 000 m. Altitudinea maximă: 1 170 m (vârful Fericeli). M-ţii Metaliferi au o alcătuire litologică variată: gresii, marne, argile, conglomerate, şisturi cristaline, piroclastite vulcanice, calcare jurasice. Cu toate că rocile calcaroase sunt dispersate, în arealul lor relieful carstic este bine reprezentat (creste, abrupturi, chei spectaculoase, peşteri, podul natural de la Grohot ş.a.). Pe stâncăriile calcaroase se dezvoltă tufărişuri de liliac şi scumpie şi pajişti de stâncărie. Prezintă frecvente forme de relief vulcanic, cu conuri distruse de eroziune. Sunt intens fragmentaţi de afluenţii râului Mureş şi Crişului Alb. Au numeroase depresiuni intramontane (Zlatna, Băiţa, Luncoiu, Visca, Ilia ş.a.). Zăcăminte de aur, argint, mercur, pirite şi sulfuri complexe. Pante acoperite cu păduri de foioase.
MONTEORU, masiv muntos în partea de Sud Vest a M-ţilor Buzăului, delimitat de văile râurilor Siriu Mare (în Nord), Buzău (în Est) şi Bâsca Chiojdului (în Vest), iar la Sud, de aliniamentul depresiunilor Chiojdu–Nehoiu. Alcătuit din fliş grezos cu intercalaţii şistoase. Altitudinea maximă: 1 344 m.
MUNTELE MARE, masiv muntos în partea de Est a M-ţilor Apuseni, situat între râul Someşu Rece (la Nord), aliniamentul văilor Feneş–Iara (la Est), Arieş (la Sud) şi culoarele cursurilor superioare ale râurilor Bistra (afluent stâng al râului Arieş) şi Someşu Rece (la Vest). Alcătuit predominant din şisturi cristaline (cu intruziuni granitice gnaisice), care au generat un relief cu forme greoaie, masive, cu interfluvii largi, separate de văi înguste şi adânci. Geografii au identificat aici extinse suprafeţe de eroziune (Mărişel şi Fărcaş), dominate de vârful Balomireasa (1 632 m) şi vârful Muntele Mare. Altitudinea maximă: 1 826 m (vârful Muntele Mare). Împreună cu M-ţii Gilău, formează o unitate geomorfologică distinctă, cunoscută în literatura de specialitate sub numele de Gilău-Muntele Mare. Nod hidrografic. Acoperit cu păduri de fag în amestec cu molid. Exploatări forestiere. Turism; sporturi de iarnă (staţiunea Băişoara).
MUNTELE MIC, masiv muntos în partea de Nord Vest a M-ţilor Ţarcu, în extremitatea de Vest a Carpaţilor Meridionali, între văile râurilor Bistra Mărului (la Nord), Şucu, afluent al râului Bistra Mărului (la Est) şi Sebeş, afluent drept al râului Timiş (la Vest). Alcătuit din şisturi cristaline, străpunse de granite. Altitudinea maximă: 1 802 m (vârful Muntele Mic). Împădurit cu fag în amestec cu molid şi brad. Aici se află Crucea Eroilor Bănăţeni de 27 m înălţime (monument închinat eroilor din Primul Război Mondial), situată la 1 670 m altitudine, construită iniţial în 1936 şi refăcută din oţel laminat, în perioada 2001-2004, instalată şi sfinţită la 14 septembrie 2004. Tot aici, pe versanul de Sud se află şi Staţiunea climaterică Muntele Mic (→ Muntele Mic, Staţiunea ~ ).
MUNTELE ROŞU, masiv muntos în M-ţii Ciucaş (Carpaţii Orientali), alcătuit din conglomerate, aparţinând Cretacicului inferior. Altitudinea maximă: 1 761 m (vârful Muntele Roşu). Forme carstice. Important obiectiv turistic. Staţie seismică. Cabana Muntele Roşu (1 260 m altitudine).
MUNTELE ŞES → Plopiş, M-ţii ~.