SABAR, râu, afluent pe partea stângă a râului Argeş pe teritoriul comunei Hotarele, judeţul Giurgiu; lungimea: 144 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 2 376 km2. Izvorăşte din zona de Sud Est a Piemontului Cândeşti, de la 450 m altitudine, curge mai întâi pe direcţie Nord-Sud, iar pe teritoriul comunei Crângurile, judeţul Dâmboviţa, îşi schimbă direcţia către Sud Est, având, pe tot parcursul său, albia paralelă cu aceea a râului Argeş, cu care formează o luncă comună, folosită cu precădere în legumicultură. Afluenţi principali: Potopul (considerat de unii geografi ca izvor principal al râului Sabar, cu o lungime de 45 km şi o suprafaţă a bazinului hidrografic de 305 km2), Şuţa, Ciorogârla. Cunoscut şi sub numele de Răstoaca (în cursul superior).
SADU, râu, afluent pe partea dreaptă a râului Cibin pe teritoriul oraşului Tălmaciu, judeţul Sibiu; lungimea: 43 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 280 km2. Izvorăşte din zona de Nord Vest a M-ţilor Lotru, de sub vârful Ştefleşti, de la 1 940 m altitudine, şi curge pe direcţie Sud Vest-Nord Est, pe o pantă medie de 35‰ (în zona de confluenţă cu pârâul Sădurel panta fiind de 64‰), separând M-ţii Lotrului de M-ţii Cindrel. Datorită pantelor accentuate şi a debitului constant ridicat, pe cursul superior al râului Sadu au fost construite lacurile de acumulare Sadu II (4 ha; volum: 700 mii m3; barajul are 30 m înălţime) şi Sadu V sau Negovanu (35 ha; volum: 6,3 milioane m3; barajul de 65 m înălţime) care alimentează hidrocentralele Sadu II, construită în anii 1896–1905 şi, respectiv, Sadu V (27,4 MW), dată în folosinţă în 1955. Pe malul lacului Negovanu se află cabana Gâtu Berbecului, la 1 175 m altitudine; zonă de interes turistic.
SAMUS, denumirea antică, geto-dacă, a râului Someş. Preluată de romani, denumirea a fost atribuită unei aşezări militare şi civile Samum (→ Căşeiu).
SÂI, râu, afluent pe partea stângă a fluviului Dunărea în amonte de municipiul Turnu Măgurele, judeţul Teleorman; lungimea: 81 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 352 km2. Izvorăşte din Câmpia Boian şi curge paralel şi în apropiere de cursul inferior al râului Olt. Mulţi geografi consideră râul Sâi ca fiind un vechi curs, părăsit, al râului Olt, fapt pentru care este denumit, sugestiv, Oltu Mic.
SCOCU MARE, denumirea cursului superior al râului Jiu de Vest.
SEBEŞ, râu, afluent pe partea stângă a râului Mureş la 12 km aval de municipiul Sebeş, judeţul Alba; lungimea: 88 km; suprafaţa bazinului hidrograficc: 1 280 km2. Izvorăşte prin pârâul Valea Frumoasă din partea de Sud a M-ţilor Cindrel, de la 2 060 m altitudine, de sub vârful Cindrel (2 244 m altitudine). Curge mai întâi pe direcţie Nord Est-Sud Vest, prin culoarul longitudinal mărginit la Sud de M-ţii Lotrului, dominat de vârful Ştefleşti (2 242 m altitudine), şi la Nord de M-ţii Cindrel, iar după ce primeşte afluentul Tărtărău pe partea stângă, râul capătă o direcţie de curgere predominantă către Nord, făcând o serie de meandre impuse de tectonică şi de eroziunea diferenţială în rocile cristaline, separând M-ţii Şureanu (în Vest) de M-ţii Cindrel (în Est). În zona montană, râul Sebeş are o pantă accentuată de scurgere (în medie 18‰, iar în amonte de comuna Şugag, judeţul Alba, panta ajunge la 29‰), fapt care a permis construirea, în aval de Gâlceag, începând din 1974, a mai multor lacuri de acumulare şi hidrocentrale. Debitul mediu multianual în zona de vărsare este de 12 m3/s. Afluenţi principali: Bistra, Dobra, Secaş. În zona montană, la 1 255 m altitudine au fost construite (1974–1983) barajul (91 m înălţime) şi lacul de acumulare Oaşa (6 km lungime; suprafaţa: 460 ha; volum: 136 milioane m3), iar în aval, la 790 m altitudine, acumularea Tău (suprafaţa: 81 ha; volum: 20 milioane m3; barajul are 70 m înălţime), inundată în 1982. „Constelaţia” hidrocentralelor este formată din centralele de la Gâlceag (150 MW), Şugag (150 MW), Săsciori (42 MW), Petreşti (4 MW) ş.a. Valea râului Sebeş este însoţită, pe aproape întreg parcursul ei, de drumul alpin Novaci – Oaşa – Sebeş.
SECAŞ, râu, afluent pe partea dreaptă a râului Sebeş, în aval de municipiul Sebeş, judeţul Alba; lungimea: 42 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 560 km2. Izvorăşte din zona de Est a Podişului Secaşelor, din arealul comunei Păuca, judeţul Sibiu.
SERETOS, denumirea antică a râului Siret.
SIRET, râu în partea de Est a României, cu direcţie generală de curgere Nord-Nord Vest – Sud-Sud Est, afluent pe partea stângă a fluviului Dunărea la Sud de municipiul Galaţi; lungimea: 706 km, din care 559 km pe teritoriul României; suprafaţa bazinului hidrografic: 44 835 km2, din care 42 890 km2 pe teritoriul României (cel mai mare bazin hidrografic din ţară, care ocupă 18,8% din suprafaţa României, având o dezvoltare asimetrică pe dreapta). Izvorăşte din Carpaţii Păduroşi (Ucraina), de sub vârful Lungu, de la 1 238 m altitudine şi, după ce îşi croieşte o vale transversală, tipic montană, cu pantă medie de circa 10‰, intră pe teritoriul României în amonte de oraşul Siret, judeţul Suceava, de unde începe să aibă o vale largă, cu aspect de culoar, cu o pantă medie de 0,60‰, colectând majoritatea râurilor care coboară de pe pantele estice ale Carpaţilor Orientali. Drenează mai întâi partea de Est a Podişului Sucevei, în cadrul căruia valea sa (adâncită cu peste 150 m faţă de nivelul general al podişului) separă Podişul Dragomirnei şi Podişul Fălticenilor (situate la Vest de râul Siret) de Culmea Siretului (situată la Est, la contactul cu Câmpia Moldovei). Formează apoi limita dintre Subcarpaţi (la Vest) şi Podişul Central Moldovenesc şi Colinele Tutovei (la Est), printr-o luncă largă, iar la Cosmeşti, judeţul Vrancea, intră în Câmpia Română (mai precis în compartimentul acesteia numit Câmpia Siretului Inferior), unde are un curs leneş, foarte meandrat şi o luncă foarte largă. Debitul mediu multianual în cursul superior este de 12,7 m3/s, în cel mijlociu de 40–70 m3/s, iar la vărsare de 230 m3/s (cel mai mare debit lichid dintre râurile interioare ale ţării). Debitul mediu solid este de circa 21 milioane de tone/an. În perioada 25–27 iulie 2008, râul Siret a provocat inundaţii catastrofale de-a lungul cursului său, din cauza ploilor torenţiale din bazinul superior care au însumat circa 100 litri pe m2. Pe cursul Siretului au fost realizate mai multe lacuri de acumulare, cu scop hidroenergetic, ale căror ape pun în mişcare turbinele hidrocentralelor de la Bucecea (1,2 MW, dată în folosinţă în anul 1981), Galbeni (29,15 MW, 1983), Răcăciuni (45 MW, 1985), Bereşti (43,5 MW, 1986), Călimăneşti (44 MW, 1995), Movileni-Ciuşlea (47,7 MW, 30 octombrie 2008). Pe malurile şi în lunca râului Siret se află oraşele Siret, Paşcani şi Mărăşeşti. Afluenţi principali: Suceava, Moldova, Bistriţa, Trotuş, Putna, Râmnic, Buzău (pe dreapta) şi Bârlad, Geru (pe stânga). În Antichitate era numit Seretos.
SITNA, râu, afluent pe partea dreaptă a râului Jijia pe teritoriul comunei Hlipiceni, judeţul Botoşani; lungimea: 69 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 953 km2. Izvorăşte din Dealul Bour. din zona de Est a Podişului Sucevei, din arealul comunei Văculeşti, judeţul Botoşani, şi drenează părţile de Vest şi se Sud ale Câmpiei Jijiei Superioare. Pe cursul său inferior se află lacul Drăcşani, unul dintre cele mai mari iazuri din judeţul Botoşani (440 ha).
SLĂNIC, râu, afluent pa partea stângă a râului Buzău pe teritoriul comunei Săpoca, judeţul Buzău. Lungimea: 65 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 432 km2. Izvorăşte din partea de Sud a M-ţilor Vrancei, de sub vârful Furu, curge mai întâi pe direcţie Nord – Sud, intră apoi în zona subcarpatică la Lopătari, unde îşi schimbă direcţia către Est, drenează un areal cu depozite salifere care-i îmbogăţeşte apele în săruri, iar în aval de localitatea Vintilă Vodă, judeţul Buzău, îşi îndreaptă cursul către Sud.
SNAGOV, râu, afluent pe partea dreaptă a râului Ialomiţa pe teritoriul comunei Gruiu, judeţul Ilfov; lungimea: 46 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 203 km2. Izvorăşte din zona de Est a Câmpiei Titu, din arealul comunei Butimanu, judeţul Dâmboviţa, şi străbate regiunea de Nord a Câmpiei Vlăsiei. Pe cursul superior s-a format heleşteul Butimanu, iar în cursul mijlociu şi inferior, limanul fluvial Snagov.
SOMEŞ, râu în regiunea de Nord Vest a României, afluent pa partea stângă a râului Tisa pe teritoriul Ungariei; lungimea: 435 km (din care 376 km pe teritoriul României); suprafaţa bazinului hidrografic: 15 015 km2, din care 14 464 km2 pe teritoriul României. Râul Someş se formează prin unirea, în arealul comunei Mica, judeţul Cluj, la circa 4 km amonte de municipiul Dej, a râului Someşu Mare cu râul Someşu Mic. Între municipiul Dej şi comuna Ileanda, judeţul Sălaj, are un curs întortocheat, pe direcţie Sud Est-Nord Vest, separând Dealurile Ciceului (în Nord Est) de Dealurile Dejului şi Gârboului (în Sud Vest), îşi îndreaptă apoi cursul către Sud Vest, strecurându-se printre Culmea Prisnel (la Nord Vest) şi Dealurile Gârboului (la Sud Est), fiind forţat să ocolească, pe la Sud, Culmea Prisnel, prin îngustarea de la Jibou, făcând un cot foarte strâns, după care valea se lărgeşte uşor, îndreptându-se spre Nord, şerpuind intens printre Dealurile Sălajului (la Vest) şi Culmea Prisnel (la Est), şi drenând apoi partea de Sud Vest a Depresiunii Baia Mare. În aval de comuna Ardusat, judeţul Satu Mare, râul Someş îşi schimbă brusc direcţia de curgere către Vest, printr-o vale extrem de meandrată, traversând Câmpia Someşului şi municipiul Satu Mare, după care părăseşte teritoriul României la limita comunelor Dorolţ şi Vetiş, judeţul Satu Mare. În zona de câmpie, Someşul are o pantă medie de scurgere foarte redusă (0,45‰), o albie majoră întinsă (5–6 km), numeroase meandre şi un debit mediu multianual de 120 m3/s. Pentru prevenirea inundaţiilor, râul Someş este îndiguit în cursul inferior. În primăvara anului 1970, din cauza ploilor abundente, debitul râului Someş a depăşit 3 300 m3/s faţă de media multianuală de 120 m3/s, inundând o parte a municipiului Satu Mare şi câmpia înconjurătoare. Afluenţi principali: Sălătruc, Almaş, Agrij, Sălaj, Lăpuş. În Antichitate era numit Samus.
SOMEŞU CALD, râu, unul dintre izvoarele râului Someşu Mic; lungimea: 64 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 534 km2. Izvorăşte din zona de Sud Est a M-ţilor Vlădeasa, de sub vârful Cârligatele (1 694 m altitudine), de la 1 385 m altitudine, dintr-o regiune calcaroasă, cu numeroase fenomene carstice. Imediat după ce izvorăşte, râul dispare printr-un ponor cu peşteră şi, după ce reapare în Peştera Rădesei, pătrunde în regiunea Cetăţilor Rădesei, pe care o traversează printr-o peşteră-tunel de 250 m lungime. După ce străbate o zonă de chei, cu pereţi calcaroşi abrupţi şi cu diferenţă de nivel de peste 100 m, numită „Bazarul Someşului”, râul se îndreaptă spre Est-Nord Est, porţiune unde pe cursul său s-a format lacul de acumulare Fântânele (→), după care străbate defileul de la Mărişel, unde, pe o distanţă de 13 km, are o cădere de peste 300 m, apele lui odihnindu-se apoi în lacul de acumulare Tarniţa (→). La circa 5 km aval de acumularea de la Tarniţa, Someşu Cald îşi uneşte apele cu cele ale râului Someşu Rece în lacul de acumulare Gilău (→), rezultând, la ieşirea din acesta, un singur curs de apă cu numele Someşu Mic.
SOMEŞU MARE, râu în zona de Nord a României, cu cea mai mare extindere a cursului şi bazinului său pe teritoriul judeţului Bistriţa-Năsăud; lungimea: 118 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 4 490 km2. Se formează prin unirea, la Sud de pasul Rodna (1 271 m altitudine), a pârâului Maria, care izvorăşte din partea de Vest a M-ţilor Suhard, de sub vârful Omu, de la 1 558 m altitudine, cu pârâul Valea Smeului, al cărui izvor se află în zona de Est a M-ţilor Rodnei, sub vârful Coşorba (1 547 m altitudine). În aval de confluenţa celor două pâraie, Valea râului Someşu Mare capătă o direcţie de curgere predominantă Nord Est-Sud Vest, separă mai întâi prelungirile M-ţilor Rodnei (în Nord-Nord Vest) de cele ale M-ţilor Bârgău (în Sud-Sud Est), formând în această zonă o serie de repezişuri, traversează apoi regiunea Dealurilor Năsăudului, trecând prin oraşul Năsăud, iar în aval de oraşul Beclean, judeţul Bistriţa-Năsăud, desparte Dealurile Ciceului (în Nord) de Dealurile Jimborului (în Sud) printr-o vale mult lărgită, după care confluează cu apele râului Someşu Mic, pe teritoriul comunei Mica, judeţul Cluj, la circa 4 km amonte de municipiul Dej, formând cursul unic al râului Someş. Între izvor şi confluenţa cu Someşu Mic, panta medie de scurgere a râului Someşu Mare scade de la 42‰ în arealul comunei Rodna, judeţul Bistriţa-Năsăud, la 31‰ în zona oraşului Sângeorz-Băi şi 11,1‰ în zona de confluenţă cu Someşu Mic, iar debitul mediu multianual variază de la 5,40 m3/s în cursul superior (staţia hidrologică Rodna) la 53 m3/s la confluenţa cu Someşu Mic. Afluenţi principali: Anieş, Cormaia, Rebra, Sălăuţa, Ilişua (pe dreapta), Ilva, Şieu (pe stânga).
SOMEŞU MIC, râu în partea de Nord Vest a Podişului Transilvaniei, cu întreg cursul şi bazinul său dezvoltate pe teritoriul judeţului Cluj; lungimea: 178 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 3 773 km2. După contopirea apelor râului Someşu Cald cu cele ale râului Someşu Rece în lacul de acumulare Gilău, de pe teritoriul comunei Gilău, judeţul Cluj, se formează în aval de acesta un curs unic, cu numele Someşu Mic, a cărui direcţie de curgere este Sud-Nord, cu largi ondulări ale văii şi cu numeroase meandre ale talvegului. Drenează mai întâi partea de Nord a Dealurilor Feleacului, trecând prin municipiul Cluj-Napoca, separă apoi Câmpia Fizeşului (în Est) de Dealurile Clujului şi Dejului (în Vest) printr-o vale largă, cu aspect de culoar, însoţită de lunci şi terase bine dezvoltate, trece prin municipiul Gherla şi, la circa 20 km aval de acesta, confluează cu Someşu Mare, pe teritoriul comunei Mica, judeţul Cluj, la circa 4 km amonte de municipiul Dej, formând cursul unic al râului Someş. Afluenţi principali: Feneş, Suatu, Fizeş (pe dreapta), Nadăş, Borşa, Lonea, Valea Mărului (pe stânga).
SOMEŞU RECE, râu, unul dintre izvoarele râului Someşu Mic; lungimea: 45 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 335 km2. Izvorăşte din partea de Nord a masivului Muntele Mare, de la 1 639 m altitudine, drenează partea centrală a masivului Gilău pe direcţie Sud-Nord şi se varsă în lacul de acumulare Gilău, unde îşi amestecă apele cu cele ale râului Someşu Cald, rezultând în aval un singur curs de apă cu numele Someşu Mic.
STREI, râu, afluent pe partea stângă a râului Mureş în amonte de oraşul Simeria, judeţul Hunedoara, al cărui curs şi bazin se află în întregime pe teritoriul judeţului Hunedoara; lungimea: 89 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 1 970 km2. Izvorăşte din M-ţii Şureanu, de sub vârful Bătrâna (1 792 m altitudine), de la 1 600 m altitudine, străbate mai întâi zona montană pe direcţie Nord Est-Sud Vest, unde are căderi de pantă de 25–35‰, apoi, în arealul comunei Baru, judeţul Hunedoara, îşi schimbă brusc direcţia de curgere către Nord Vest, drenând Depresiunea Pui (sectorul de Est al Depresiunii Haţeg), iar din aval de confluenţa cu Râu Alb capătă o direcţie de curgere predominant către Nord, traversând partea de Nord a Depresiunii Haţeg şi regiunea centrală a Depresiunii Hunedoara. Are un curs asimetric, primind majoritatea afluenţilor pe partea stângă (Râu Bărbat, Râu Alb, Râu Mare ş.a.), iar pe dreapta pârâul Ohaba (puternic afectat de fenomene carstice) şi Pârâu Luncanilor. Pe cursul său a fost construită microhidrocentrala de la Plopi (finalizată în anul 2012) şi se află în construcţie microhidrocentralele de la Bretea Română (în curs de finalizare), Băcia, Strei şi Călan.
SUCEAVA, râu în zona de Nord Est a României, pe teritoriul judeţului Suceava, afluent pe partea dreaptă a râului Siret în arealul oraşului Liteni, judeţul Suceava; lungimea: 173 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 2 298 km2. Izvorăşte din regiunea de Nord a Obcinei Mestecăniş, de sub vârful Lucina (1 588 m altitudine), de la 1 250 m altitudine, străbate mai întâi pe direcţie Sud Vest-Nord Est flişul paleogen din zona de Nord Vest a Obcinelor Bucovinei, unde are o pantă medie de scurgere de 16‰, iar după ce curge pe o mică distanţă (circa 8 km) pe teritoriul Ucrainei, formează apoi graniţa dintre România şi Ucraina pe o distanţă de 21 km, între localităţile Şepot (Ucraina) şi Ulma (România). Pe teritoriul comunei Ulma, judeţul Suceava, îşi schimbă brusc direcţia de curgere către Est, traversând partea de Nord a Obcinei Mari în care a sculptat depresiunile Brodina şi Straja, intră apoi (pe teritoriul comunei Straja, judeţul Suceava) în Podişul Sucevei, iar în aval de comuna Frătăuţii Vechi, judeţul Suceava, îşi schimbă din nou direcţia de curgere către Sud Est, drenând partea centrală a Podişului Sucevei, în care îşi croieşte o vale largă, cu aspect de culoar, cu luncă şi terase bine dezvoltate, având o pantă medie de 5,8‰. Debitul mediu multianual al râului Suceava creşte de la 4,11 m3/s în cursul superior, la Brodina, la 16,16 m3/s în cursul mijlociu, la Iţcani şi 17,9 m3/s la vărsare, la Liteni. Cursul superior al râului Suceava este folosit pentru potenţialul său hidromecanic ridicat, pe el fiind instalate numeroase mori de apă, pive şi gatere. Afluenţi principali: Brodina, Putna, Pozen, Suceviţa, Soloneţ ş.a. (pe dreapta), Rud, Horaiţ, Hătnuţa (pe stânga).
SUHU, râu, afluent pe partea stângă a râului Siret în arealul comunei Şendreni, judeţul Galaţi; lungimea: 61 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 378 km2. Izvorăşte din Podişul Covurlui, curge pe direcţie Nord-Sud, drenând partea de Sud a Podişului Covurlui şi partea centrală a Câmpiei Covurlui, iar pe teritoriul comunei Independenţa, judeţul Galaţi, îşi schimbă direcţia de curgere spre Sud Est, având albia paralelă cu cea a râului Siret.