GĂINA, culme muntoasă în partea de Sud a M-ţilor Bihor, în zona de izvor a râului Arieşu Mic, la Sud de vârful Curcubăta Mare, formată din fliş marno-grezos (Cretacicul superior). Altitudinea maximă: 1 486 m (vârful Găina). Culmea Găina este renumită pentru târgurile anuale care au loc aici anual, la 20 iulie, pe platoul dintre vârful Găina şi înălţimea numită „La Târg”. „Târgul de fete” de pe acest platou este o sărbătoare tradiţională cu numeroase manifestări de etnografie şi folclor românesc, unde se fac şi schimburi de produse locale. Numele vine de la legendara „găină de aur” – vâlva munţilor, care aducea bogăţia filoanelor în minele de aur.
GÂRBOVA, Munţii Gârbovei → Baiului, Munţii ~.
GHIŢU, masiv muntos, în partea de Sud a M-ţilor Făgăraş, între văile superioare ale râurilor Argeş şi Vâlsan. Alcătuit din gnaisuri şi şisturi amfibolice. Altitudinea maximă: 1 632 m. Mărgineşte spre Nord Est Depresiunea Arefu.
GILĂU, Munţii ~ , masiv muntos în partea de Nord Est a M-ţilor Apuseni, delimitat de valea râului Crişu Repede, la Nord, cea a râului Someşu Rece, la Sud, de M-ţii Bihor, la Sud Vest, şi M-ţii Vlădeasa, la Vest şi Nord Vest. Altitudinea maximă: 1 405 m (vârful Măgura Călăţele). Alcătuit dintr-un nucleu de granit, mărginit de şisturi cristaline şi depozite sedimentare vechi, slab metamorfozate. Prezintă suprafeţe netede de nivelare (aici se remarcă bine nivelurile de eroziune Fărcaş şi Mărişel). Împreună cu Muntele Mare formează o unitate geomorfologică distinctă, cunoscută în literatura de specialitate sub numele de Gilău-Muntele Mare.
GIUMALĂU, masiv muntos în M-ţii Bistriţei, în partea de Nord a Carpaţilor Orientali, alcătuit din şisturi cristaline, situat între râurile Bistriţa (la Sud) şi Putna (la Vest şi Nord) şi masivul Rarău (la Est). Are aspect greoi, de bloc uriaş, cu spinări rotunjite, dispuse radiar în jurul vârfului principal. Altitudinea maximă: 1 857 m (vârful Giumalău). Păduri de molid şi pajişti alpine. În poienile situate la 1 000–1 200 m altitudine sunt numeroase „odăi” de fân (unele cu caracter permanent). Prospecţiunile recente au pus în evidenţă unele zăcăminte neferoase, exploatabile. Pe valea superioară a râului Putna (care izvorăşte din zona de Sud Vest a masivului Giumalău, ocolindu-l pe la Vest şi Nord), la 1 856 m altitudine, se află o rezervaţie forestieră de molizi multiseculari (290 ha).
GIURGEU, Munţii ~, masiv muntos în partea centrală a Carpaţilor Orientali, în zona cristalino-mezozoică, situat între M-ţii Căliman, la Nord-Nord Vest, Depresiunile Bilbor şi Borsec, la Nord Est şi Est, M-ţii Hăşmaş, la Sud-Sud Est şi Depresiunea Giurgeu, la Vest. Se prezintă sub forma unei culmi prelungi, cu orientare Nord Vest-Sud Est, cu o lungime de 50 km şi lăţime variabilă (6–25 km), constituită din şisturi cristaline, piroclastite, sienite nefelinice ş.a. Altitudinea maximă: 1 634 m (vârful Tătaru). Culmea este acoperită cu păduri de molid.
GODEANU, masiv muntos situat în partea de Vest a Carpaţilor Meridionali, la Sud Vest de M-ţii Retezat, între râurile Lăpuşnic la Nord-Nord Est şi Cerna la Est, M-ţii Cernei la Sud-Sud Vest şi aliniamentul văilor Râu Rece şi Râu Şes la Vest. Alcătuit din formaţiuni cristalino-mezozoice (gnaisuri, paragnaisuri, magmatite). Prezintă culmi netede, cu înclinare către Est-Sud Est, fragmentate de văi adânci, cu o largă dezvoltare a platformei de eroziune Borăscu, cu nenumărate forme de relief glaciar (circuri şi văi glaciare). Are 21 de vârfuri cu înalţimi de peste 2 000 m altitudine (Gugu, Godeanu, Borăscu ş.a.). Altitudinea maximă: 2 291 m (vârful Gugu). O caracteristică importantă a acestui masiv o reprezintă existenţa celor trei suprafeţe de eroziune (de denudare), bine individualizate, etajate la diferite altitudini absolute şi studiate prima dată de către geograful francez Emmanuel de Martonne: Suprafaţa Borăscu (numită astfel după vârful Borăscu de 2 158 m altitudine) se află la o altitudine absolută cuprinsă între 1 800 şi 2 000 m, având o extindere redusă, dar se remarcă printr-o netezime evidentă; Suprafaţa Râu Şes (numită astfel după râul omonim) se menţine la nivelul de 1 400–1 600 m altitudine; Suprafaţa Gornoviţa, redusă ca extindere, se prezintă ca o prispă situată la 800–1 300 m altitudine, tivind marginile masivului montan. Pantele masivului Godeanu sunt acoperite cu păduri de molid şi de fag în amestec cu brad (până la 1 700–1 800 m altitudine), iar la peste 1 800 m altitudine există ample spaţii ocupate de păşuni alpine. Important nod hidrografic (de aici izvorăsc râurile Rodocheasa, Ivan, Balmez, Râu Şes, Olanu ş.a.). Păstorit. Obiectiv turistic.
GORU, masiv muntos, cu aspect de măgură, situat în partea centrală a M-ţilor Lăcăuţ (M-ţii Vrancei), alcătuit din fliş paleogen (gresii). Altitudinea maximă: 1 785 m (vârful Goru). Acoperit cu pajişti alpine. Accesibil pe poteci marcate dinspre văile superioare ale râurilor Zăbala şi Putna.
GOŞMANU, Munţii ~, masiv muntos în partea central-estică a Carpaţilor Orientali, inclus în cadrul M-ţilor Trotuşului (→ Trotuş, M-ţii Trotuş), care apare sub forma unei culmi prelungi, cu direcţie Nord Vest-Sud Est, delimitată de valea râului Bistriţa la Nord şi Est, Depresiunea Tazlău, la Sud, şi aliniamentul văilor Asău–Tarcău, la Vest. Constituit predominant din fliş grezos-şistos. Altitudinea maximă: 1 474 m (vârful Geamăna). Important nod hidrografic (de aici izvorăsc râurile Oanţu, Secu, Vaduri, Calu, Iapa, Nechitu ş.a. – toate afluenţi pe dreapta ai râului Bistriţa –, precum şi râul Tazlău). Acoperit cu păduri de brad (Abies alba) şi molid (Picea abies) în amestec cu fag (Fagus sylvatica). O suprafaţă de 171,3 ha de pădure este declarată rezervaţie forestieră, adăpostind numeroşi arbori multiseculari cu dimensiuni impresionante (60 m înălţime şi peste 1,50 m diametrul trunchiului).
GRINŢIEŞ, masiv muntos în partea de Sud a M-ţilor Bistriţei, alcătuit din roci cristaline (filite, şisturi sercito-cloritoase), situat între văile râurilor Borca (la Nord), Bistriţa (Est) şi Bistricioara (Sud). Altitudinea maximă: 1 758 m (vârful Grinţieş). Nod hidrografic (de aici izvorăsc râurile Dreptu, Grinţieş, Seaca ş.a.). Acoperit cu păduri de molid.
GROHOTIŞ, Munţii ~, masiv muntos, situat în extremitatea de Sud-Sud Vest a Carpaţilor Orientali, în Carpaţii de Curbură, între văile superioare ale râurilor Teleajen (la Est) şi Doftana (la Vest), alcătuit din conglomerate de Bucegi, gresii şi fliş-şistos grezos. Masivul Grohotiş prezintă o culme principală, cu direcţie Nord-Nord Est-Sud-Sud Vest, dominată de mai multe vârfuri care depăşesc 1 500 m altitudine (Bobu Mare, 1 757 m, Grohotiş, 1 767 m – altitudinea maximă a masivului, Sfântul Ilie, 1 588 m ş.a.), din care se desprind câteva culmi laterale (culmea Nebunului, între râurile Teleajen şi Crasna, culmea Trifoiu-Şerban Vodă, între râurile Vărbilău şi Crasna, culmea Clăbucet-Păltinetu, între Vărbilău şi Doftana ş.a.). Culmile interfluviale sunt prelungi, cu aspect de platou neted, uneori uşor bombat, acoperite cu păduri sau cu păşuni (la peste 1 600 m altitudine). Versantele văilor care fragmentează culmile montane sunt abrupte şi afectate de intense procese de eroziune şi gravitaţionale care determină acumularea, la poalele pantelor abrupte, a unor îngrămădiri de fragmente de roci. Acest fenomen explică atribuirea acestor munţi a numelui de Grohotiş.
GURGHIU, Munţii ~, masiv muntos în partea central-vestică a Carpaţilor Orientali, în şirul munţilor vulcanici, situat între defileul Topliţa–Deda al râului Mureş, la Nord, Depresiunea Giurgeu, la Est, pasul Sicaş şi râul Sicaşău, la Sud-Sud Est, şi Subcarpaţii Târnavelor şi Dealurile Mureşului, la Vest. Alcătuit din andezite, piroclastite şi aglomerate vulcanice. Cupola centrală, constituită din curgeri de lavă, formează un podiş înalt, de circa 1 000 m altitudine, cu direcţie Nord Vest-Sud Est, de o netezime remarcabilă („Platoul vulcanic”), din care se detaşează mai multe vârfuri conice, resturi ale unor vechi cratere (Fâncelu 1 684 m, Bătrâna 1 634 m, Bucin 1 287 m, Tatarca 1 689 m, Amza 1 694 m ş.a.). Partea vestică a platoului vulcanic, extinsă în pante domoale către Vest, este mult mai bine păstrată, fiind drenată de râurile Fâncel, Gurghiu, Târnava Mică, Târnava Mare, Vărşag ş.a. Altitudinea maximă: 1 777 m (vârful Saca). Acoperit cu păduri de molid, iar la peste 1 600 m altitudine se extind pajişti alpine. Exploatări forestiere. Păstorit. Turism.
GUTÂI sau GUTIN, Munţii ~, masiv muntos în partea de Nord Vest a Carpaţilor Orientali, în cadrul lanţului munţilor vulcanici, situat între Depresiunea Maramureş, la Nord, M-ţii Ţibleş şi Depresiunea Lăpuş, la Est, Depresiunea Copalnic, la Sud, şi Depresiunea Baia Mare, la Vest-Nord Vest. Alcătuit din andezite, piroclastite, andezite bazaltice, aglomerări vulcanice şi revărsări de lavă. Altitudinea maximă: 1 443 m (vârful Gutâi). În cadrul M-ţilor Gutâi se individualizează câteva vârfuri semeţe: Igniş (1 307 m), Pleşca Mare (1 291 m), Rotunzilor (1 241 m), Ţigani (1 224 m) ş.a. Pe vârful Creasta Cocoşului (1 428 m altitudine), numit şi Tifăria Gutâiului, Pana Cocoşului, Ţurana Gutâiului, Piatra Mare, care are o formă bizară, sub forma unor coloane verticale, dispuse pe orizontală cu aspectul unei creste de cocoş, există o rezervaţie mixtă (geologică, botanică şi faunistică, 50 ha), înfiinţată în 1954, în care trăiesc acvila de stâncă (Aquila chrysaëtos), corbul (Corvus corax), uliul păsărelelor (Accipiter nisus), acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), codobatura vânătă (Motacilla cinerea) etc. şi vegetează afinul, merişorul, ienupărul, jneapănul, crinul de pădure, garofiţa ş.a. Masivul Gutâi este acoperit cu păduri de foioase şi de conifere, iar în partea superioară de păşuni. Este traversat de şoseaua modernizată Sighetu Marmaţiei – Baia Mare, peste pasul Gutâi, şi de şoseaua nemodernizată Sighetu Marmaţiei – Ocna Şugatag – Cavnic peste pasul Strâmbului. Exploatări forestiere. Zăcăminte de minereuri neferoase şi polimetalice. Păstorit.
