Munţi (G)

GĂINA, culme muntoasă în S M-ţilor Bihor, în zona de izvor a Arieşului Mic, la S de vf. Curcubăta Mare, formată din fliş marno-grezos (Cretacicul superior). Alt. max.: 1 486 m (vf. Găina). Culmea Găina este renumită pentru târgurile anuale care au loc aici, la 20 iulie, pe platoul dintre vf. Găina şi înălţimea numită „La Târg”. „Târgul de fete” de pe acest platou este o sărbătoare tradiţională cu numeroase manifestări de etnografie şi folclor românesc, unde se fac şi schimburi de produse locale. Numele vine de la legendara „găină de aur” – vâlva munţilor, care aducea bogăţia filoanelor în minele de aur.

GÂRBOVA, Munţii Gârbovei → Baiului, Munţii ~.

GHIŢU, masiv muntos, în S M-ţilor Făgăraş, între văile superioare ale Argeşului şi Vâlsanului. Alcătuit din gnaisuri şi şisturi amfibolice. Alt. max.: 1 632 m. Mărgineşte spre NE Depr. Arefu.

GILĂU, Munţii ~ , masiv muntos în NE M-ţilor Apuseni, delimitat de valea Crişului Repede, la N, cea a Someşului Rece, la S, de M-ţii Bihor, la SV, şi M-ţii Vlădeasa, la V şi NV. Alt. max.: 1 404 m (vf. Măgura Călăţele). Alcătuit dintr-un nucleu de granit, mărginit de şisturi cristaline şi depozite sedimentare vechi, slab metamorfozate. Prezintă supr. netede de nivelare (aici se remarcă bine nivelurile de eroziune Fărcaş şi Mărişel). Împreună cu Muntele Mare formează o unitate geomorfologică distinctă, cunoscută în literatura de specialitate sub numele de Gilău-Muntele Mare.

GIUMALĂU, masiv muntos în M-ţii Bistriţei, în N Carpaţilor Orientali, alcătuit din şisturi cristaline, situat între râurile Bistriţa (la S) şi Putna (la V şi N) şi masivul Rarău (la E). Are aspect greoi, de bloc uriaş, cu spinări rotunjite, dispuse radiar în jurul vf. principal. Alt. max.: 1 857 m (vf. Giumalău). Păduri de molid şi pajişti alpine. În poienile situate la 1 000–1 200 m sunt numeroase „odăi” de fân (unele cu caracter permanent). Prospecţiunile recente au pus în evidenţă unele zăcăminte neferoase, exploatabile. Pe valea superioară a râului Putna (care izv. din SV masivului Giumalău, ocolindu-l pe la V şi N), la 1 856 m alt., se află o rezervaţie forestieră de molizi multiseculari (290 ha).

GIURGEU, Munţii ~, masiv muntos în partea centrală a Carpaţilor Orientali, în zona cristalino-mezozoică, situat între M-ţii Căliman, la N-NV, Depr. Bilbor şi Borsec, la NE şi E, M-ţii Hăşmaş, la S-SE şi Depr. Giurgeu, la V. Se prezintă sub forma unei culmi prelungi, cu orientare NV-SE, cu o lungime de 50 km şi lăţime variabilă (6–25 km), constituită din şisturi cristaline, piroclastite, sienite nefelinice ş.a. Alt. max.: 1 634 m (vf. Tătaru). Acoperită cu păduri de molid.

GODEANU, masiv muntos situat în partea de V a Carpaţilor Meridionali, la SV de M-ţii Retezat, între râurile Lăpuşnic la N-NE şi Cerna la E, M-ţii Cernei la S-SV şi aliniamentul văilor Râu Rece şi Râu Şes la V. Alcătuit din formaţiuni cristalino-mezozoice (gnaisuri, paragnaisuri, magmatite). Prezintă culmi netede, cu înclinare către E-SE, fragmentate de văi adânci, cu o largă dezvoltare a platformei de eroziune Borăscu, cu nenumărate forme de relief glaciar (circuri şi văi glaciare). Are 21 de vârfuri peste 2 000 m alt. (Gugu, Godeanu, Borăscu ş.a.). Alt. max.: 2 291 m (vf. Gugu). O caracteristică importantă a acestui masiv o reprezintă existenţa celor trei suprafeţe de eroziune (de denudare), bine individualizate, etajate la diferite altitudini absolute şi studiate prima dată de către geograful francez Emm. de Martonne: Suprafaţa Borăscu (numită astfel după vf. Borăscu de 2 158 m alt.) se află la o altitudine absolută cuprinsă între 1 800 şi 2 000 m, având o extindere redusă, dar se remarcă printr-o netezime evidentă; Suprafaţa Râu Şes (numită astfel după râul omonim) se menţine la nivelul de 1 400–1 600 m alt.; Suprafaţa Gornoviţa, redusă ca extindere, se prezintă ca o prispă situată la 800–1 300 m alt., tivind marginile masivului montan. Pantele masivului Godeanu sunt acoperite cu păduri de molid şi de fag în amestec cu brad (până la 1 700–1 800 m alt.), iar la peste 1 800 m alt. există ample păşuni alpine. Important nod hidrografic (de aici izv. râurile Rodocheasa, Ivan, Balmez, Râu Şes, Olanu ş.a.). Păstorit. Obiectiv turistic.

GORU, masiv muntos, cu aspect de măgură, situat în partea centrală a M-ţilor Lăcăuţ (M-ţii Vrancei), alcătuit din fliş paleogen (gresii). Alt. max.: 1 785 m (vf. Goru). Acoperit cu pajişti alpine. Accesibil pe poteci marcate dinspre văile superioare ale râurilor Zăbala şi Putna.

GOŞMANU, Munţii ~, masiv muntos în partea central-estică a Carpaţilor Orientali, sub forma unei culmi prelungi, cu direcţie NV-SE, delimitată de Valea Bistriţei la N şi E, Depr. Tazlău, la S, şi aliniamentul văilor Asău–Tarcău, la V. Constituit predominant din fliş grezos-şistos. Alt. max.: 1 474 m (vf. Geamăna). Important nod hidrografic (de aici izv. râurile Oanţu, Secu, Vaduri, Calu, Iapa, Nechitu ş.a. – toate afl. pe dr. ale Bistriţei –, precum şi râul Tazlău). Acoperit cu păduri de brad (Abies alba) şi molid (Picea abies) în amestec cu fag (Fagus sylvatica). O supr. de 171,3 ha de pădure este declarată rezervaţie forestieră, adăpostind numeroşi arbori multiseculari cu dimensiuni impresionante (60 m înălţime şi peste 1,50 m diametrul trunchiului). Expl. forestiere.

GRINŢIEŞ, masiv muntos în S M-ţilor Bistriţei, alcătuit din roci cristaline (filite, şisturi sercito-cloritoase), situat între văile râurilor Borca (la N), Bistriţa (E) şi Bistricioara (S). Alt. max.: 1 758 m (vf. Grinţieş). Nod hidrografic (de aici izv. râurile Dreptu, Grinţieş, Seaca ş.a.). Acoperit cu păduri de molid.

GROHOTIŞ, Munţii ~, masiv muntos, situat în extremitatea de S-SV a Carpaţilor Orientali, în Carpaţii de Curbură, între văile superioare ale Teleajenului (la E) şi Doftanei (la V), alcătuit din conglomerate de Bucegi, gresii şi fliş-şistos grezos. Masivul Grohotiş prezintă o culme pr., cu direcţie NNE-SSV, dominată de mai multe vârfuri ce depăşesc 1 500 m alt. (Bobu Mare, 1 757 m, Grohotiş, 1 767 m alt. max. a masivului, Sfântul Ilie, 1 588 m ş.a.), din care se desprind câteva culmi laterale (culmea Nebunului, între Teleajen şi Crasna, culmea Trifoiu-Şerban Vodă, între râurile Vărbilău şi Crasna, culmea Clăbucet-Păltinetu, între Vărbilău şi Doftana ş.a.). Culmile interfluviale sunt prelungi, cu aspect de platou neted, uneori uşor bombat, acoperite cu păduri sau cu păşuni (la peste 1 600 m alt.). Versanţii văilor care fragmentează culmile montane sunt abrupţi şi afectaţi de intense procese de eroziune şi gravitaţionale ce determină acumularea, la poalele pantelor abrupte, a unor îngrămădiri de fragmente de roci. Acest fenomen explică atribuirea acestor munţi a numelui de Grohotiş.

GURGHIU, Munţii ~, masiv muntos în partea central-vestică a Carpaţilor Orientali, în şirul munţilor vulcanici, situat între defileul Topliţa–Deda al Mureşului, la N, Depr. Giurgeu, la E, pasul Sicaş şi râul Sicaşău, la S-SE, şi Subcarpaţii Târnavelor şi Dealurile Mureşului, la V. Alcătuit din andezite, piroclastite şi aglomerate vulcanice. Cupola centrală, constituită din curgeri de lavă, formează un podiş înalt, de c. 1 000 m alt., cu direcţie NV-SE, de o netezime remarcabilă („Platoul vulcanic”), din care se detaşează mai multe vârfuri conice, resturi ale unor vechi cratere (Fâncelu 1 684 m, Bătrâna 1 634 m, Bucin 1 287 m, Tatarca 1 689 m, Amza 1 694 m ş.a.). Partea vestică a platoului vulcanic, extinsă în pante domoale către V, este mult mai bine păstrată, fiind drenată de râurile Fâncel, Gurghiu, Târnava Mică, Târnava Mare, Vărşag ş.a. Alt. max.: 1 777 m (vf. Saca). Acoperit cu păduri de molid, iar la peste 1 600 m alt. se extind pajişti alpine. Expl. forestiere. Păstorit. Turism.

GUTÂI sau GUTIN, Munţii ~, masiv muntos în NV Carpaţilor Orientali, în cadrul lanţului munţilor vulcanici, situat între Depr. Maramureş, la N, M-ţii Ţibleş şi Depr. Lăpuş, la E, Depr. Copalnic, la S, şi Depr. Baia Mare, la V-NV. Alcătuit din andezite, piroclastite, andezite bazaltice, aglomerări vulcanice şi revărsări de lavă. Alt. max.: 1 443 m (vf. Gutâi). În cadrul M-ţilor Gutâi se individualizează câteva vârfuri semeţe: Igniş (1 307 m), Pleşca Mare (1 291 m), Rotunzilor (1 241 m), Ţigani (1 224 m) ş.a. Pe vf. Creasta Cocoşului (1 428 m alt.), numit şi Tifăria Gutâiului, Pana Cocoşului, Ţurana Gutâiului, Piatra Mare, care are o formă bizară, există o rezervaţie mixtă (geologică, botanică şi faunistică, 50 ha), înfiinţată în 1954, în care trăiesc acvila de stâncă (Aquila chrysaëtos), corbul (Corvus corax), uliul păsărelelor (Accipiter nisus), acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), codobatura vânătă (Motacilla cinerea) etc. şi vegetează afinul, merişorul, ienupărul, jneapănul, crinul de pădure, garofiţa ş.a. Masivul Gutâi este acoperit cu păduri de foioase şi de conifere, iar în partea superioară de păşuni. Este traversat de şoseaua modernizată Sighetu Marmaţiei– Baia Mare, peste pasul Gutâi, şi de şoseaua nemodernizată Sighetu Marmaţiei–Ocna Şugatag–Cavnic peste pasul Strâmbului. Expl. forestiere. Zăcăminte de min. neferoase şi polimetalice. Păstorit.