Râuri (M)

MARIS (MARISIA), numele antic al râului Mureş.

MILCOV, râu, afl. dr. al Putnei în Câmpia Siretului Inferior pe terit. com. Milcovul (jud. Vrancea); 68 km; supr. bazinului: 498 km2. Izv. din SV Subcarpaţilor Vrancei, de la 720 m alt., curge mai întâi pe direcţie S-N, despărţind Dealul Tojanu de culmea subcarpatică Gurbăneasa, ocoleşte pe la S şi E Dealul Reghiu (867 m alt.), iar pe terit. com. Reghiu îşi schimbă brusc direcţia către E-SE, străbătând transversal zona subcarpatică. În arealul satului Şindrilari străpunge o zonă de gresii, formând cheile de la Scruntaru, iar apoi intră în Depr. Mera separând Măgura Odobeşti (în N) de Dealul Deleanu (în S). Trece prin oraşul Odobeşti şi pe la S de municipiul Focşani. Din cauza infiltraţiilor puternice de pe cursul inf., M. seacă în timpul verilor secetoase, debitul său ajungând abia la 1,04 m3/s în zona de vărsare. Până la Unirea Principatelor Române (la 24 ian. 1859), M. a format hotarul dintre Moldova şi Ţara Românească. Afl. pr.: Reghiu, Milcovel, Arva, Dâlgov, Mera.

MOLDOVA, râu, afl. dr. al Siretului în aval de municipiul Roman; 216 km; supr. bazinului: 4 326 km2. Izv. din NE Obcinei Mestecăniş, de sub vf. Lucina, de la 1 250 m alt., străbate mai întâi formaţiunile de fliş ale unui culoar larg, pe direcţie N-S, ce separă Obcina Mestecăniş (din V) de Obcina Feredeu (din E), iar în aval de com. Fundu Moldovei face o cotitură spre E, traversând perpendicular flişul paleogen, până la Gura Humorului. În acest sector, panta medie de scurgere este de 10,1‰. În aval de Gura Humorului, râul M. separă zona subcarpatică a Pod. Sucevei, căpătând o direcţie generală de curgere NV-SE, suferind o uşoară ruptură de pantă ce determină formarea unui sector cu mare mobilitate a albiei până la vărsarea în Siret. În acest sector, M. prezintă o vale largă, cu numeroase despletiri şi mici „pieţe” de adunare a apelor. Afl. pr.: Moldoviţa, Suha, Humor, Râşca, Neamţ (sau Ozana), Topoliţa.

MOSTIŞTEA, râu, afl. stg. al Dunării pe terit. com. Chiselet (jud. Călăraşi); 74 km; supr. bazinului: 1 734 km2. Izv. din Câmpia Vlăsiei, din arealul com. Moara Vlăsiei (jud. Ilfov), de la 90 m alt., curge pe direcţie generală NV-SE, străbătând câmpia omonimă şi, după ce traversează Iezerul Mostiştei, se varsă în Dunăre. Valea M. formează un tip hidrologic aparte care-i poartă numele („vale de tip mostişte”), caracterizat prin prezenţa, în timpul secetelor prelungite, a unei albii minore fără apă permanentă, ci doar cu unele „ochiuri” de apă din loc în loc (Lilieci, Hagieşti, Plumbuita, Pârlita, Codreni, Siliştea). În ultimele decenii ale sec. 20, aspectul Văii M. a fost puternic modificat din cauza amenajărilor hidrotehnice. Numeroasele fântâni săpate pe malurile văii asigură alimentarea cu apă potabilă a populaţiei. Afl. pr.: Valea Colgeagului, Belciugatele, Vânăta, Argova.

MOTRU, râu, afl. dr. al Jiului pe terit. com. Butoieşti (jud. Mehedinţi); 120 km; supr. bazinului: 1 900 km2. Izv. din SV M-ţilor Vâlcan, de sub vf. Oslea, de la 1 230 m alt. şi, după ce străbate mai întâi o zonă constituită din şisturi cristaline şi granite, despărţind M-ţii Vâlcan de M-ţii Mehedinţi, pătrunde în reg. calcaroasă a Pod. Mehedinţi, separă apoi Piem. Coşuştei de Dealurile Jiului, trece prin municipiul Motru şi prin oraşul Strehaia şi drenează cel mai mare bazin carbonifer al Olteniei. Are un debit mediu anual de 14,3 m3/s. Afl. pr.: Motru Sec, Coşuştea, Huşniţa.

MUREŞ, râu, cel mai mare afl. (stg.) al Tisei, cu care confluează pe terit. Ungariei, la Seghedin, şi al doilea râu al României, ca lungime, după Dunăre; 803 km, din care 761 km pe terit. României; supr. bazinului: 29 289 km2, din care 27 890 km2 în România. Instalat în mare parte şi adaptat pe un vechi traseu de ruptură tectonică ce asigură legătura hidrografică a Pod. Trasilvaniei cu Depr. Panonică, M. izv. de pe pantele sudice ale M-ţilor Hăşmaş (Carpaţii Orientali), de la 850 m alt., de lângă localit. Izvoru Mureşului. Curge mai întâi pe direcţie SE-NV, drenând Depr. Giurgeu pe o distanţă de c. 75 km, îşi schimbă apoi direcţia de curgere spre V (la Topliţa), traversând lanţul munţilor vulcanici Căliman–Gurghiu, pe care-i separă printr-un spectaculos defileu (Topliţa-Deda), lung de 50 km şi lat de 80–100 m, tăiat în andezite şi piroclastite. Prin acest defileu, care este declarat rezervaţie naturală (60 km2), a fost construită o şosea (în anii 1881-1885) şi o linie de cale ferată (în perioada 18901910). După aceea râul M. se îndreaptă spre S-SV, străbătând partea centrală a Pod. Transilvaniei (despărţind Câmpia Transilvaniei de Pod. Târnavelor), trecând prin Reghin, Târgu Mureş, Iernut, Luduş, Ocna Mureş, Aiud, şi, după ce desparte M-ţii Trascău şi M-ţii Metaliferi (în N) de prelungirile M-ţilor Cindrel, Şureanu şi Poiana Ruscăi (în S) printr-un culoar (Culoarul Mureşului) cu mai multe îngustări şi defilee epigenetice, între care se înşiră o serie de bazinete (Simeria-Deva, Ilia, Căpruş), având, de la Simeria, o direcţie generală de curgere E-V, separă M-ţii Zarand (din N) de Pod. Lipovei (în S), trecând prin Lipova; în aval de Păuliş intră în Câmpia Aradului, unde meandrează puternic, trece prin municipiul Arad şi, la V de oraşul Nădlac, face, pe o mică porţiune (31 km), graniţa între România şi Ungaria, unde are un debit mediu de 165 m3/s. Râul M. pătrunde apoi în Ungaria şi se varsă în Tisa la Seghedin. Traversând forme variate de relief (25% munţi, 55% podiş, 23% câmpie), panta medie de curgere a râului M. oscilează între 2,7‰ (în Depr. Giurgeu), 20–25‰ (în zona munţilor vulcanici), 0,5‰ (în Pod. Transilvaniei) şi 0,3‰ (în câmpia din cursul inf.), transportând c. 2,7 mil. tone aluviuni pe an. Afl. pr.: Comlod, Luduş, Arieş,  Târnava, Ampoi, Sebeş, Cugir, Strei. În Antichitate era numit Maris (sau Marisia).