MARIS (MARISIA), denumirea antică a râului Mureş.
MILCOV, râu, afluent pe partea dreaptă a râului Putna în Câmpia Siretului Inferior, pe teritoriul comunei Milcovul, judeţul Vrancea; lungimea: 68 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 498 km2. Izvorăşte din zona de Sud Vest a Subcarpaţilor Vrancei, de la 720 m altitudine, curge mai întâi pe direcţie Sud-Nord, despărţind Dealul Tojanu de culmea subcarpatică Gurbăneasa, ocoleşte pe la Sud şi Est Dealul Reghiu (867 m altitudine), iar pe teritoriul comunei Reghiu îşi schimbă brusc direcţia către Est-Sud Est, străbătând transversal zona subcarpatică. În arealul satului Şindrilari, comuna Reghiu, judeţul Vrancea, străpunge o zonă de gresii, formând cheile de la Scruntaru, iar apoi intră în Depresiunea Mera separând Măgura Odobeşti (în Nord) de Dealul Deleanu (în Sud). Trece prin oraşul Odobeşti şi pe la Sud de municipiul Focşani. Din cauza infiltraţiilor puternice de pe cursul inferior, Milcovul seacă în timpul verilor secetoase, debitul său ajungând abia la 1,04 m3/s în zona de vărsare. Până la Unirea Principatelor Române (la 24 ianuarie 1859), Milcovul a format hotarul dintre provinciile istorice Moldova şi Ţara Românească. Afluenţi principali: Reghiu, Milcovel, Arva, Dâlgov, Mera.
MOLDOVA, râu, afluent pe partea dreaptă a râului Siret în aval de municipiul Roman; lungimea: 216 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 4 326 km2. Izvorăşte din zona de Nord Est a Obcinei Mestecăniş, de sub vârful Lucina, de la 1 250 m altitudine, străbate mai întâi formaţiunile de fliş ale unui culoar larg, pe direcţie Nord-Sud, care separă Obcina Mestecăniş (din Vest) de Obcina Feredeu (din Est), iar în aval de comuna Fundu Moldovei, judeţul Suceava, face o cotitură spre Est, traversând perpendicular flişul paleogen, până la oraşul Gura Humorului. În acest sector, panta medie de scurgere este de 10,1‰. În aval de Gura Humorului, râul Moldova separă zona subcarpatică a Podişului Sucevei, căpătând o direcţie generală de curgere Nord Vest-Sud Est, suferind o uşoară ruptură de pantă care determină formarea unui sector cu mare mobilitate a albiei până la vărsarea în Siret. În acest sector, Moldova prezintă o vale largă, cu numeroase despletiri şi mici „pieţe” de adunare a apelor. Afluenţi principali: Moldoviţa, Suha, Humor, Râşca, Neamţ (sau Ozana), Topoliţa.
MOSTIŞTEA, râu, afluent pe partea stângă a fluviului Dunărea, pe teritoriul comunei Chiselet, judeţul Călăraşi; lungimea: 92 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 1 734 km2. Izvorăşte din Câmpia Vlăsiei, din arealul comunei Moara Vlăsiei, judeţul Ilfov, de la 90 m altitudine, curge pe direcţie generală Nord Vest-Sud Est, străbătând Câmpia Mostiştei şi, după ce traversează Iezerul Mostiştei, se varsă în Dunăre. Valea râului Mostiştea formează un tip hidrologic aparte care-i poartă numele („vale de tip mostişte” sau “furcitură”), caracterizat prin prezenţa, în timpul secetelor prelungite, a unei albii minore fără apă permanentă, ci doar cu unele „ochiuri” de apă din loc în loc (Lilieci, Hagieşti, Plumbuita, Pârlita, Codreni, Siliştea). În ultimele decenii ale secolului 20, aspectul Văii Mostiştei a fost puternic modificat din cauza amenajărilor hidrotehnice. Numeroasele fântâni săpate pe malurile văii asigură alimentarea cu apă potabilă a populaţiei. Afluenţi principali: Valea Colgeagului, Belciugatele, Vânăta, Argova. La 24 octombrie 2007, valea râului Mostiştea a fost declarată arie de protecţie specială avifaunistică, extinsă pe teritoriile comunelor Dorobanţu, Frăsinet, Gurbăneşti, Sohatu, Săruleşti, Ulmu, Valea Argovei (toate în judeţul Călăraşi) şi Mânăstirea (judeţul Giurgiu), pentru faptul că ea asigură condiţii de hrană şi cuibărit pentru numeroase specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, ca de pildă pescăruşul argintiu (Larus argentatus), ciocârlia-de-câmp (Alauda arvensis), raţa fluierătoare (Anas penelope), raţa pestriţă (Anas strepera), raţa cârâitoare (Anas qurquedula), stârcul roşu (Ardea purpurea), şorecarul mare (Buteo rufinus), barza neagră (Ciconia nigra), eretele vânăt (Circus cyaneus), egreta mare (Egretta alba), lăstunul de casă (Delichon urbica), şoimul rândunelelor (Falco subbuteo), pelicanul creţ (Pelecanus crispus) ş.a.
MOTRU, râu, afluent pe partea dreaptă a râului Jiu pe teritoriul comunei Butoieşti, judeţul Mehedinţi; lungimea: 120 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 1 900 km2. Izvorăşte din zona de Sud Vest a M-ţilor Vâlcan, de sub vârful Oslea, de la 1 230 m altitudine şi, după ce străbate mai întâi o zonă constituită din şisturi cristaline şi granite, despărţind M-ţii Vâlcan de M-ţii Mehedinţi, pătrunde în regiunea calcaroasă a Podişului Mehedinţi, separă apoi Piemontul Coşuştei de Dealurile Jiului, trece prin municipiul Motru şi prin oraşul Strehaia şi drenează cel mai mare bazin carbonifer al Olteniei. Are un debit mediu anual de 14,3 m3/s. Afluenţi principali: Motru Sec, Coşuştea, Huşniţa.
MOUSAIOS, denumirea antică a râului Buzău.
MUREŞ, râu, cel mai mare afluent stâng al râului Tisa, cu care confluează pe teritoriul Ungariei, la Seghedin, şi al doilea râu al României, ca lungime, după fluviul Dunărea; lungimea: 803 km, din care 761 km pe teritoriul României; suprafaţa bazinului hidrografic: 29 289 km2, din care 27 890 km2 în România. Instalat în mare parte şi adaptat pe un vechi traseu de ruptură tectonică ce asigură legătura hidrografică a Podişului Trasilvaniei cu Depresiunea Pannonică, râul Mureş izvorăşte de pe pantele sudice ale M-ţilor Hăşmaş (Carpaţii Orientali), de la 850 m altitudine, de lângă localitatea Izvoru Mureşului. Curge mai întâi pe direcţie Sud Est-Nord Vest, drenând Depresiunea Giurgeu pe o distanţă de circa 75 km, îşi schimbă apoi direcţia de curgere spre Vest (în zona municipiului Topliţa), traversând lanţul munţilor vulcanici Căliman–Gurghiu, pe care-i separă printr-un spectaculos defileu (Topliţa-Deda), lung de 50 km şi lat de 80–100 m, tăiat în andezite şi piroclastite. Prin acest defileu, care este declarat rezervaţie naturală (60 km2), a fost construită o şosea (în anii 1881-1885) şi o linie de cale ferată (în perioada 1890-1910). După aceea râul Mureş se îndreaptă spre Sud-Sud Vest, străbătând partea centrală a Podişului Transilvaniei (despărţind Câmpia Transilvaniei de Podişul Târnavelor), trecând prin oraşele Reghin, Târgu Mureş, Iernut, Luduş, Ocna Mureş, Aiud, şi, după ce desparte M-ţii Trascău şi M-ţii Metaliferi (în Nord) de prelungirile M-ţilor Cindrel, Şureanu şi Poiana Ruscăi (în Sud) printr-un culoar (Culoarul Mureşului) cu mai multe îngustări şi defilee epigenetice, între care se înşiră o serie de bazinete (Simeria-Deva, Ilia, Căpruş), având, de la Simeria, o direcţie generală de curgere Est-Vest, separă M-ţii Zarand (din Nord) de Podişul Lipovei (în Sud), trecând prin Lipova; în aval de Păuliş intră în Câmpia Aradului, unde meandrează puternic, trece prin municipiul Arad şi pe la Vest de oraşul Nădlac, face, pe o mică porţiune (31 km), graniţa între România şi Ungaria, unde are un debit mediu de 165 m3/s. Râul Mureş pătrunde apoi în Ungaria şi se varsă în râul Tisa la Seghedin. Traversând forme variate de relief (25% munţi, 55% podiş, 23% câmpie), panta medie de curgere a râului Mureş oscilează între 2,7‰ (în Depresiunea Giurgeu), 20–25‰ (în zona munţilor vulcanici), 0,5‰ (în Podişul Transilvaniei) şi 0,3‰ (în câmpia din cursul inferior), transportând circa 2,7 milioane de tone de aluviuni pe an. Afluenţi principali: Comlod, Luduş, Arieş, Târnava, Ampoi, Sebeş, Cugir, Strei. În Antichitate era numit Maris (sau Marisia).