Râuri (B)

BAHLUI, râu, afl. dr. al Jijiei în amonte de Chipereşti (jud. Iaşi); 104 km; supr. bazinului: 1 915 km2. Izv. din N Dealului Mare (E Pod. Sucevei), de la 500 m alt., din arealul com. Tudora (jud. Botoşani) şi strãbate, pe direcţia NV-SE, Câmpia Jijiei Inferioare, trecând prin Hârlău şi Iaşi. Debitul mediu multianual este scãzut (2,8 m3/s). Pe cursul sãu au fost amenajate numeroase iazuri pentru pisciculturã şi pentru apãrare împotriva inundaţiilor (ca supape). În 1932, râul Bahlui a provocat mari inundaţii. Afl. pr.: Gurguiata, Duruşca, Hoiseni, Valea Lupului, Ciric ş.a. (pe stg.), Bahlueţ, Voineşti, Valea Locii ş.a. (pe dr.).

BAŞEU, râu, afl. dr. al Prutului, în aval de Ştefãneşti; 106 km; supr. bazinului: 961 km2. Izv. din Dealul Ibãneşti, strãbate Câmpia Jijiei Superioare şi trece prin oraşul Sãveni. Debitul sãu este redus (1,19 m3/s) şi regimul de scurgere torenţial. În bazinul râului B. sunt amenajate mari iazuri folosite în economia piscicolã (Negreni, cel mai mare).

BÂRLAD, Râu, afl. stg. al Siretului, la 4 km aval de com. Lieşti (jud. Galaţi); 207 km; supr. bazinului: 7 220 km2. Izv. din Dealul Bour (Pod. Central Moldo venesc), de la 370 m alt., din amonte de com. Valea Ursului (jud. Neamţ). Are o pantã medie de scurgere de 1,4 m/km şi un debit mediu multianual ce variazã între 0,20 m3/s în cursul superior şi 7 m3/s în zona de vãrsare. Este un râu cu scurgere redusã, meandrare puternicã şi variaţii mari de nivel şi debit. Produce frecvente inundaţii în cursul inf. Prezintã, în cursul superior, o asimetrie accentuatã spre stg., din cauza Colinelor Tutovei de pe partea dr., cãpãtând aspectul unui semn de întrebare, traverseazã podişul cu acelaşi nume şi trece prin oraşele Negreşti, Vaslui, Bârlad şi Tecuci. Afl. pr.: Rebricea, Vaslui, Crasna (pe stg.), Buda, Racova, Tutova (pe dr.).

BÂRSA, Râu pe terit. jud. Braşov, afl. stg. al Oltului la Feldioara; 66 km; supr. bazinului: 530 km2. Izv. din partea de E a M-ţilor Fãgãraş, de sub vf. Comisul (1 883 m), de la 1 600 m alt. În cursul superior prezintã o vale prãpãstioasã, adâncitã în şisturi cristaline, cu pante abrupte de 40–50 m/km.

BÂRZAVA, râu, afl. stg. al Timişului, cu care confl. pe terit. Serbiei; 127 km (pe terit. României); supr. bazinului: 1 020 km2. Izv. din M-ţii Semenic, trece prin Reşiţa (alimenteazã cu apã industrialã combinatul   siderurgic)  şi  Bocşa.  Amenajãri hidrotehnice: lacul de acumulare Gozna (10,2 mil. m3), care constituie sursa de alimentare cu apã a hidrocentralei Crãinicel (22,5 MW), intratã în funcţiune în 1954, şi cu apã potabilã a municipiului Reşiţa; lacul Vãliug (1,2 mil. m3, barajul construit în anii 1907–1909) alimenteazã hidrocentralele Grebla (5 MW) şi Brazova (0,4 MW); lacul Secu (15,1 mil. m3, barajul construit în 1963) alimenteazã cu apã potabilã şi industrialã municipiul Reşiţa. Pentru suplimentarea rezervelor de apã din B. s-au construit mai multe canale de aducţiune (Semenic, Zãnoaga, Crainic, Gropos, Gozna ş.a.). Pe cursul sãu inferior (în parte canalizat) sunt orezãrii.

BÂSCA, râu, afl. stg. al Buzăului, la 3 km amonte de oraşul Nehoiu; 71,4 km; supr. bazinului: 776 km2. Ia naştere prin douã pâraie pr. (Bâsca Mare, 55,2 km şi Bâsca Micã, 44, 3 km) care izv. din M-ţii Vrancei, de sub vf. Goru, de la 1 520 m alt. (respectiv 1 680 m, Bâsca Micã) şi care, dupã ce ocolesc M-ţii Penteleu (Bâsca Mare prin V şi Bâsca Micã prin E), se unesc în aval de satul Varlaam (com. Gura Teghii, jud. Buzãu) formând un singur curs cu numele B.

BEGA, râu, afl. stg. al Tisei pe terit. Serbiei; 255 km; supr. bazinului: 2 362 km2. Izv. din N M-ţilor Poiana Ruscãi, de sub vf. Padeş, de la 1 150 m alt., traverseazã masivele calcaroase cristaline de la Luncani (unde a sãpat chei), apoi câmpiile Lugojului şi Timişoarei şi trece prin Timişoara (de aici, în aval este amenajat pentru navigaţie). Între anii 1727 şi 1760, în aval de Fãget, s-a construit canalul Bega pentru combaterea inundaţiilor şi pentru navigaţie. Printr-un sistem de şase ecluze (dintre care douã pe teritoriul României şi patru pe cel al Serbiei), construite în anii 1900-1916, canalul B. este legat cu Timişul, în zona com. Topolovãţu Mare şi Belinţ pentru reglarea nivelului apelor. În perioada 2008-2010, cursul canalului Bega din arealul municipiului Timişoara a fost supus unor lucrãri de decolmatare, dragare şi ecologizare. În trecut Bega s-a numit Timişel.

BEGA VECHE, râu în SV României, afl. dr. al Begãi pe terit. Serbiei; 88 km; supr. bazinului: 2 048 km2. Reprezintã, de fapt, cursul inferior al vechiului traseu al râului Bega, care s-a individualizat ca râu aparte la începutul sec. 19, în urma lucrãrilor de canalizare şi regularizare a râului Bega. În prezent, B.V. este o continuare a râului Beregsãu, care îşi are obârşia în Pod. Lipovei, în apropiere de satul Sintar al com. Bogda (jud. Timiş). Este canalizat în aval de confl. cu Apa Mare.

BERHECI, râu, afl. dr. al Bârladului, la c. 10 km S de com. Ghidigeni; 89,3 km; supr. bazinului: 1 044 km2. Izv. din Colinele Tutovei, din amonte de com. Izvoru Berheciului, de la 410 m alt. Afl. pr.: Zeletin, Gãiceana, Rãchitoasa.

BICAZ, râu, afl. dr. al Bistriţei în zona oraşului Bicaz; 42 km; supr. bazinului: 562 km2. Izv. din masivul Hãşmaş şi, în aval de staţiunea climatericã Lacu Roşu, şi-a modelat, în calcarele triasic-jurasice, chei impunãtoare de un pitoresc inegalabil. Afl. pr.: Bicãjel, Dãmuc. Importantã zonã turisticã.

BISTRA, râu, afl. dr. al Timişului la c. 10 km aval de Caransebeş; 57 km; supr. bazinului: 908 km2. Izv. din M-ţii Ţarcu, de sub vf. Pietrii (2 192 m), de la 1 900 m alt., strãbate culoarul depresionar omonim şi trece prin oraşul Oţelu Roşu.

BISTRICIOARA, râu, afl. dr. al Bistriţei moldoveneşti, care se varsă în lacul de acumulare Izvoru Muntelui; 68,5 km; supr. bazinului: 779 km2. Izv. din SE M-ţilor Cãliman, de la 1 350 m alt., şi traverseazã Depr. Bilbor.

BISTRIŢA, Râu, afl. dr. al Siretului la 10 km aval de Bacãu; 283 km; supr. bazinului: 7 039 km2. Izv. de pe versantul de N al M-ţilor Rodna prin douã pâraie (Bistricioara, 5 km lungime şi Putreda, 7 km), de la 1 930 m alt., strãbate apoi, vijelios, diferite formaţiuni geologice în care formeazã bazinete mai largi (Şesuri, Cârlibaba, Ciocãneşti etc.), în alternanţã cu chei şi îngustãri pitoreşti (Zugreni, Toance, Crucea etc.). În cursul sãu superior, pânã la Vatra Dornei, poartã numele de Bistriţa Aurie (datoritã unor sedimente care conţin nisipuri aurifere, exploatate în trecut), parcurgând, mai întâi, un culoar depresionar de c. 10 km lãţime, între Obcina Mestecãniş şi M-ţii Suhard, ce se lãrgeşte apoi în Depr. Dornelor, unde se evidenţiazã o adevãratã piaţã a apelor. În aval de Vatra Dornei, apele râului înving rocile dure ale M-ţilor Bistriţei (calcare cristaline, amfibolite, paragneisuri etc.), sãpându-şi cheile de la Zugreni, iar dupã ce se liniştesc, pe o micã porţiune, înfruntã cataractele din zona numitã Toance, învolburându-se din nou în defileul de la Crucea, pentru a se domoli, în cele din urmã, în lacul de acumulare Izvoru Muntelui. De aici şi pânã la confl. cu Siretul, apele B. se prãvãlesc peste turbinele mai multor hidrocentrale (Stejaru, Pângãraţi, Piatra-Neamţ, Roznov, Buhuşi, Gârleni, Bacãu I şi II), ce formeazã o adevãratã salbã, cu o putere instalatã de 454 MW. Întregul curs al B. mai poartã denumirea de Bistriţa moldoveneascã, spre a o deosebi de Bistriţa ardeleanã, Bistriţa gorjanã şi Bistriţa vâlceanã . Pânã în 1969, când a început amenajarea hidroenergeticã a B., pe valea ei se practica un intens plutãrit.

BISTRIŢA, Râu pe terit. jud. Bistriţa-Năsăud, afl. dr. al Şieului (acesta din urmã fiind afl. stg. al Someşului Mare la Beclean) la c. 10 km aval de municipiul Bistriţa, prin care trece; 65,4 km; supr. bazinului: 662 km2. Izv. din N M-ţilor Căliman, de la 1 562 m alt. Numit şi Bistriţa ardeleanã spre a-l deosebi de Bistriţa gorjanã, Bistriţa moldoveneascã şi de Bistriţa vâlceanã.

BISTRIŢA, Râu pe terit. jud. Gorj, care se varsă în lacul antropic Ceauru-Rovinari, în aval de Teleşti; 40 km; supr. bazinului: 560 km2. Izv. din partea de V a M-ţilor Vâlcan, de sub vf. Oslea (1 946 m), de la 1 780 m alt., strãbate mai întâi pantele de S-SV ale M-ţilor Vâlcan, modelându-şi o vale îngustã în şisturile cristaline şi în calcarele jurasice din aceastã zonã, şi apoi traverseazã reg. de SV a Depr. Subcarpatice oltene. În cursul superior, pânã la Peştişani, Bistriţa are un curs vijelios, datorat pantei mari (65 m/km) şi debit mic (pânã la 3 m3/s), iar în zona de vãrsare panta de curgere a râului scade la 1,50 m/km şi debitul ajunge la c. 10 m3/s. Acest râu mai este numit şi Bistriţa gorjanã, pentru a-l deosebi de Bistriţa  ardeleanã, Bistriţa moldoveneascã şi Bistriţa vâlceanã.

BISTRIŢA,  Râu pe terit. jud. Vâlcea, afl. dr. al Oltului în aval de com. Bãbeni; 50 km; supr. bazinului: 416 km2. Izv. din S M-ţilor Cãpãţânii, de la 1 880 m alt. Numit şi Bistriţa vâlceanã spre a-l deosebi de Bistriţa ardeleanã, Bistriţa gorjanã şi Bistriţa moldoveneascã.

BLAHNIŢA, Râu pe terit. jud. Mehedinţi, afl. stg. al Dunãrii; 55 km; supr. bazinului: 543 km2. Izv. din V Piem. Bãlãciţeişi are un debit mediu multianual redus (0,70 m3/sec.).

BRATIA, râu, afl. dr. al Râului Târgului în aval de com. Stâlpeni, jud. Argeş; 53 km; supr. bazinului: 368 km2. Izv. de pe versantul sudic al masivului Iezer, de la 2 020 m alt.

BURDEA, râu, afl. stg. al Vedei pe terit. com. Plosca (jud. Teleorman); 80 km; supr. bazinului: 364 km2. Izv. din S Câmpiei Piteştiului, din arealul com. Stolnici (jud. Argeş) şi strãbate, pe direcţie aproximativ N-S, Câmpia Găvanu-Burdea, unde are un curs foarte meandrat.

BUZĂU, Râu, afl. dr. al Siretului în Câmpia Siretului inferior; 302 km; supr. bazinului: 5 264 km2. Izv. din N masivului Ciucaş, de la 1 800 m alt., de sub vf. Ciucaş, curge mai întâi spre N, urmând direcţia longitudinalã a structurilor geologice, pentru ca la Întorsura Buzăului sã facã o cotiturã bruscã, de c. 180°, spre SE. În aval de com. Sita Buzăului, râul se îngusteazã, strãbãtând un frumos defileu (pânã la Nehoiu) între M-ţii Siriu, la V, şi M-ţii Podu Calului, la E. În aceastã zonă, în arealul com. Siriu, s-a construit un baraj de 100 m înãlţime (finalizat în anul 1985), în spatele cãruia s-a format un lac de acumulare de 10 km lungime (supr.: 500 ha; vol.: 155 mil. m3) cu scop hidroenergetic (apele sale pun în mişcare turbinele unei hidrocentrale cu o putere instalatã de 210 MW), de alimentare cu apã şi regularizare a debitelor râului. La ieşirea din zona montanã (aval de Nehoiu) şi pãtrunderea lui în reg. subcarpaticã, aspectul Văii Buzăului se schimbã ca urmare a eroziunii accentuate pe care o manifestã, prin alternanţa unor strangulãri (uneori cu aspect de chei), cu bazinete depresionare, erozionale. În aval de com. Berca, valea râului Buzăului se deschide larg spre câmpie, strãbãtând-o în semicerc de la NV la SE şi NE. În zona de câmpie, unde formeazã numeroase meandre, are tendinţa de despletire şi de  pãrãsire a cursului pr. şi este însoţit, pe partea stg., de unele limane fluviatile (Coşteiu, Jirlău, Balta Amarã, Balta Albă ş.a.), cu mineralizare ridicatã (3–42 g/l). Debitul mediu multianual al râului Buzăului oscileazã între 20 şi 26 m3/sec. Buzăului strãbate terit. a trei jud. (Covasna, Buzãu, Brãila) şi trece prin oraşele Întorsura Buzãului, Nehoiu şi prin apropiere de municipiul Buzãu. Afl. pr.: Bâsca, Bâsca Chiojdului, Slãnic, Câlnãu. În zona de câmpie apele Buzăului sunt intens utilizate pentru irigaţii (c. 60 000 ha). Denumirea anticã: Mousaios.