Râuri (B)

BAHLUI, râu, afl. dr. al Jijiei în amonte de Chipereşti (jud. Iaşi); 104 km; supr. bazinului: 1 915 km2. Izv. din N Dealului Mare (E Pod. Sucevei), de la 500 m alt., din arealul com. Tudora (jud. Botoşani) şi străbate, pe direcţia NV-SE, Câmpia Jijiei Inferioare, trecând prin Hârlău şi Iaşi. Debitul mediu multianual este scãzut (2,8 m3/s). Pe cursul sãu au fost amenajate numeroase iazuri pentru pisciculturã şi pentru apãrare împotriva inundaţiilor (ca supape). În 1932, râul Bahlui a provocat mari inundaţii. Afl. pr.: Gurguiata, Duruşca, Hoiseni, Valea Lupului, Ciric ş.a. (pe stg.), Bahlueţ, Voineşti, Valea Locii ş.a. (pe dr.).

BAŞEU, râu, afl. dr. al Prutului, în aval de Ştefăneşti; 106 km; supr. bazinului: 961 km2. Izv. din Dealul Ibăneşti, străbate Câmpia Jijiei Superioare şi trece prin oraşul Săveni. Debitul sãu este redus (1,19 m3/s) şi regimul de scurgere torenţial. În bazinul râului Başeu sunt amenajate mari iazuri folosite în economia piscicolã (Negreni, cel mai mare).

BÂRLAD, râu, afl. stg. al Siretului, la 4 km aval de com. Lieşti (jud. Galaţi); 207 km; supr. bazinului: 7 220 km2. Izv. din Dealul Bour (Pod. Central Moldovenesc), de la 370 m alt., din amonte de com. Valea Ursului (jud. Neamţ). Are o pantã medie de scurgere de 1,4 m/km şi un debit mediu multianual ce variazã între 0,20 m3/s în cursul superior şi 7 m3/s în zona de vãrsare. Este un râu cu scurgere redusã, meandrare puternicã şi variaţii mari de nivel şi debit. Produce frecvente inundaţii în cursul inf. Prezintã, în cursul superior, o asimetrie accentuatã spre stg., din cauza Colinelor Tutovei de pe partea dr., cãpãtând aspectul unui semn de întrebare, traverseazã podişul cu acelaşi nume şi trece prin oraşele Negreşti, Vaslui, Bârlad şi Tecuci. Afl. pr.: Rebricea, Vaslui, Crasna (pe stg.), Buda, Racova, Tutova (pe dr.).

BÂRSA, râu pe terit. jud. Braşov, afl. stg. al Oltului la Feldioara; 66 km; supr. bazinului: 530 km2. Izv. din partea de E a M-ţilor Făgăraş, de sub vf. Comisul (1 883 m), de la 1 600 m alt. În cursul superior prezintă o vale prăpăstioasă, adâncită în şisturi cristaline, cu pante abrupte de 40–50 m/km.

BÂRZAVA, râu, afl. stg. al Timişului, cu care confl. pe terit. Serbiei; 127 km (pe terit. României); supr. bazinului: 1 020 km2. Izv. din M-ţii Semenic, trece prin Reşiţa (alimenteazã cu apã industrialã combinatul   siderurgic)  şi  Bocşa.  Amenajãri hidrotehnice: lacul de acumulare Gozna (10,2 mil. m3), care constituie sursa de alimentare cu apã a hidrocentralei Crăinicel (22,5 MW), intratã în funcţiune în 1954, şi cu apã potabilã a municipiului Reşiţa; lacul Văliug (1,2 mil. m3, barajul construit în anii 1907–1909) alimenteazã hidrocentralele Grebla (5 MW) şi Brazova (0,4 MW); lacul Secu (15,1 mil. m3, barajul construit în 1963) alimenteazã cu apă potabilă şi industrială municipiul Reşiţa. Pentru suplimentarea rezervelor de apă din Bârzava s-au construit mai multe canale de aducţiune (Semenic, Zănoaga, Crainic, Gropos, Gozna ş.a.). Pe cursul sãu inferior (în parte canalizat) sunt orezării.

BÂSCA, râu, afl. stg. al Buzăului, la 3 km amonte de oraşul Nehoiu; 71,4 km; supr. bazinului: 776 km2. Ia naştere prin douã pâraie pr. (Bâsca Mare, 55,2 km şi Bâsca Mică, 44, 3 km) care izv. din M-ţii Vrancei, de sub vf. Goru, de la 1 520 m alt. (respectiv 1 680 m, Bâsca Mică) şi care, dupã ce ocolesc M-ţii Penteleu (Bâsca Mare prin V şi Bâsca Mică prin E), se unesc în aval de satul Varlaam (com. Gura Teghii, jud. Buzău) formând un singur curs cu numele Bâsca.

BEGA, râu, afl. stg. al Tisei pe terit. Serbiei; 255 km; supr. bazinului: 2 362 km2. Izv. din N M-ţilor Poiana Ruscăi, de sub vf. Padeş, de la 1 150 m alt., traverseazã masivele calcaroase cristaline de la Luncani (unde a săpat chei), apoi câmpiile Lugojului şi Timişoarei şi trece prin Timişoara (de aici, în aval este amenajat pentru navigaţie). Între anii 1727 şi 1760, în aval de Făget, s-a construit canalul Bega pentru combaterea inundaţiilor şi pentru navigaţie. Printr-un sistem de şase ecluze (dintre care douã pe teritoriul României şi patru pe cel al Serbiei), construite în anii 1900-1916, canalul Bega este legat cu Timişul, în zona com. Topolovăţu Mare şi Belinţ pentru reglarea nivelului apelor. În perioada 2008-2010, cursul canalului Bega din arealul municipiului Timişoara a fost supus unor lucrări de decolmatare, dragare şi ecologizare. În trecut Bega s-a numit Timişel.

BEGA VECHE, râu în SV României, afl. dr. al Begãi pe terit. Serbiei; 88 km; supr. bazinului: 2 048 km2. Reprezintă, de fapt, cursul inferior al vechiului traseu al râului Bega, care s-a individualizat ca râu aparte la începutul sec. 19, în urma lucrãrilor de canalizare şi regularizare a râului Bega. În prezent, Bega Veche este o continuare a râului Beregsău, care îşi are obârşia în Pod. Lipovei, în apropiere de satul Sintar al com. Bogda (jud. Timiş). Este canalizat în aval de confl. cu Apa Mare.

BERHECI, râu, afl. dr. al Bârladului, la c. 10 km S de com. Ghidigeni; 89,3 km; supr. bazinului: 1 044 km2. Izv. din Colinele Tutovei, din amonte de com. Izvoru Berheciului, de la 410 m alt. Afl. pr.: Zeletin, Găiceana, Răchitoasa.

BICAZ, râu, afl. dr. al Bistriţei în zona oraşului Bicaz; 42 km; supr. bazinului: 562 km2. Izv. din masivul Hăşmaş şi, în aval de staţiunea climaterică Lacu Roşu, şi-a modelat, în calcarele triasic-jurasice, chei impunătoare de un pitoresc inegalabil. Afl. pr.: Bicăjel, Dămuc. Importantã zonă turistică.

BISTRA, râu, afl. dr. al Timişului la c. 10 km aval de Caransebeş; 57 km; supr. bazinului: 908 km2. Izv. din M-ţii Ţarcu, de sub vf. Pietrii (2 192 m), de la 1 900 m alt., străbate culoarul depresionar omonim şi trece prin oraşul Oţelu Roşu.

BISTRICIOARA, râu, afl. dr. al Bistriţei moldoveneşti, care se varsă în lacul de acumulare Izvoru Muntelui; 68,5 km; supr. bazinului: 779 km2. Izv. din SE M-ţilor Căliman, de la 1 350 m alt., şi traversează Depr. Bilbor.

BISTRIŢA, râu, afl. dr. al Siretului la 10 km aval de Bacău; 283 km; supr. bazinului: 7 039 km2. Izv. de pe versantul de N al M-ţilor Rodna prin douã pâraie (Bistricioara, 5 km lungime şi Putreda, 7 km), de la 1 930 m alt., strãbate apoi, vijelios, diferite formaţiuni geologice în care formeazã bazinete mai largi (Şesuri, Cârlibaba, Ciocăneşti etc.), în alternanţã cu chei şi îngustări pitoreşti (Zugreni, Toance, Crucea etc.). În cursul sãu superior, pânã la Vatra Dornei, poartã numele de Bistriţa Aurie (datoritã unor sedimente care conţin nisipuri aurifere, exploatate în trecut), parcurgând, mai întâi, un culoar depresionar de c. 10 km lăţime, între Obcina Mestecăniş şi M-ţii Suhard, ce se lãrgeşte apoi în Depr. Dornelor, unde se evidenţiazã o adevãratã piaţã a apelor. În aval de Vatra Dornei, apele râului înving rocile dure ale M-ţilor Bistriţei (calcare cristaline, amfibolite, paragneisuri etc.), săpându-şi cheile de la Zugreni, iar dupã ce se liniştesc, pe o mică porţiune, înfruntã cataractele din zona numitã Toance, învolburându-se din nou în defileul de la Crucea, pentru a se domoli, în cele din urmã, în lacul de acumulare Izvoru Muntelui. De aici şi pânã la confl. cu Siretul, apele Bistriţei se prãvãlesc peste turbinele mai multor hidrocentrale (Stejaru, Pângăraţi, Piatra-Neamţ, Roznov, Buhuşi, Gârleni, Bacãu I şi II), ce formeazã o adevãratã salbã, cu o putere instalatã de 454 MW. Întregul curs al Bistriţei mai poartã denumirea de Bistriţa moldoveneascã, spre a o deosebi de Bistriţa ardeleană, Bistriţa gorjană şi Bistriţa vâlceană. Pânã în 1969, când a început amenajarea hidroenergetică a Bistriţei, pe valea ei se practica un intens plutărit.

BISTRIŢA, râu pe terit. jud. Bistriţa-Năsăud, afl. dr. al Şieului (acesta din urmã fiind afl. stg. al Someşului Mare la Beclean) la c. 10 km aval de municipiul Bistriţa, prin care trece; 65,4 km; supr. bazinului: 662 km2. Izv. din N M-ţilor Căliman, de la 1 562 m alt. Numit şi Bistriţa ardeleanã spre a-l deosebi de Bistriţa gorjană, Bistriţa moldovenească şi de Bistriţa vâlceană.

BISTRIŢA, râu pe terit. jud. Gorj, care se varsă în lacul antropic Ceauru-Rovinari, în aval de Teleşti; 40 km; supr. bazinului: 560 km2. Izv. din partea de V a M-ţilor Vâlcan, de sub vf. Oslea (1 946 m), de la 1 780 m alt., strãbate mai întâi pantele de S-SV ale M-ţilor Vâlcan, modelându-şi o vale îngustã în şisturile cristaline şi în calcarele jurasice din aceastã zonã, şi apoi traverseazã reg. de SV a Depr. Subcarpatice oltene. În cursul superior, pânã la Peştişani, Bistriţa are un curs vijelios, datorat pantei mari (65 m/km) şi debit mic (pânã la 3 m3/s), iar în zona de vãrsare panta de curgere a râului scade la 1,50 m/km şi debitul ajunge la c. 10 m3/s. Acest râu mai este numit şi Bistriţa gorjană, pentru a-l deosebi de Bistriţa  ardeleană, Bistriţa moldovenească şi Bistriţa vâlceană.

BISTRIŢA,  râu pe terit. jud. Vâlcea, afl. dr. al Oltului în aval de com. Băbeni; 50 km; supr. bazinului: 416 km2. Izv. din S M-ţilor Cãpãţânii, de la 1 880 m alt. Numit şi Bistriţa vâlceană spre a-l deosebi de Bistriţa ardeleană, Bistriţa gorjană şi Bistriţa moldovenească.

BLAHNIŢA, râu pe terit. jud. Mehedinţi, afl. stg. al Dunării; 55 km; supr. bazinului: 543 km2. Izv. din V Piem. Bălăciţei şi are un debit mediu multianual redus (0,70 m3/sec.).

BRATIA, râu, afl. dr. al Râului Târgului în aval de com. Stâlpeni, jud. Argeş; 53 km; supr. bazinului: 368 km2. Izv. de pe versantul sudic al masivului Iezer, de la 2 020 m alt.

BURDEA, râu, afl. stg. al Vedei pe terit. com. Plosca (jud. Teleorman); 80 km; supr. bazinului: 364 km2. Izv. din S Câmpiei Piteştiului, din arealul com. Stolnici (jud. Argeş) şi strãbate, pe direcţie aproximativ N-S, Câmpia Găvanu-Burdea, unde are un curs foarte meandrat.

BUZĂU, râu, afl. dr. al Siretului în Câmpia Siretului inferior; 302 km; supr. bazinului: 5 264 km2. Izv. din N masivului Ciucaş, de la 1 800 m alt., de sub vf. Ciucaş, curge mai întâi spre N, urmând direcţia longitudinală a structurilor geologice, pentru ca la Întorsura Buzăului să facă o cotitură bruscă, de c. 180°, spre SE. În aval de com. Sita Buzăului, râul se îngusteazã, străbătând un frumos defileu (pânã la Nehoiu) între M-ţii Siriu, la V, şi M-ţii Podu Calului, la E. În aceastã zonă, în arealul com. Siriu, s-a construit un baraj de 100 m înãlţime (finalizat în anul 1985), în spatele căruia s-a format un lac de acumulare de 10 km lungime (supr.: 500 ha; vol.: 155 mil. m3) cu scop hidroenergetic (apele sale pun în mişcare turbinele unei hidrocentrale cu o putere instalată de 210 MW), de alimentare cu apă şi regularizare a debitelor râului. La ieşirea din zona montană (aval de Nehoiu) şi pătrunderea lui în reg. subcarpaticã, aspectul Văii Buzăului se schimbã ca urmare a eroziunii accentuate pe care o manifestă, prin alternanţa unor strangulări (uneori cu aspect de chei), cu bazinete depresionare, erozionale. În aval de com. Berca, valea râului Buzăului se deschide larg spre câmpie, strãbãtând-o în semicerc de la NV la SE şi NE. În zona de câmpie, unde formează numeroase meandre, are tendinţa de despletire şi de  pãrãsire a cursului pr. şi este însoţit, pe partea stg., de unele limane fluviatile (Coşteiu, Jirlău, Balta Amarã, Balta Albă ş.a.), cu mineralizare ridicatã (3–42 g/l). Debitul mediu multianual al râului Buzăului oscileazã între 20 şi 26 m3/sec. Buzăului străbate terit. a trei jud. (Covasna, Buzău, Brăila) şi trece prin oraşele Întorsura Buzăului, Nehoiu şi prin apropiere de municipiul Buzău. Afl. pr.: Bâsca, Bâsca Chiojdului, Slănic, Câlnău. În zona de câmpie apele Buzăului sunt intens utilizate pentru irigaţii (c. 60 000 ha). Denumirea anticã: Mousaios. Într-o scrisoare trimisã de Junnius Soranus (guvernatorul provinciei romane Scythia Minor – Dobrogea de astãzi) lui Vasile cel Mare (arhiepiscopul Caesareei şi mitropolit al Cappadociei, în anii 370-379), acesta relateazã despre martirizarea, la 13 aprilie 372, a misionarului creştin Sava – înecat de goţi în râul Buzãu, aceasta fiind cea mai veche atestare documentară a unui râu de pe teritoriul actual al României. Sfântul Sava este în prezent patronul oraşului Buzãu.