BAHLUI, râu, afluent pe partea dreaptă a râului Jijia în amonte de satul Chipereşti, comuna Ţuţora, judeţul Iaşi; lungimea: 104 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 1 915 km2. Izvorăşte din partea de Nord a Dealului Mare (zona de Est a Podişului Sucevei), de la 500 m altitudine, din arealul comunei Tudora, judeţul Botoşani, şi străbate, pe direcţia Nord Vest-Sud Est, Câmpia Jijiei Inferioare, trecând prin oraşul Hârlău şi municipiul Iaşi. Debitul mediu multianual este scãzut (2,8 m3/s). Pe cursul sãu au fost amenajate numeroase iazuri pentru pisciculturã şi pentru apãrare împotriva inundaţiilor (ca supape). În anul 1932, râul Bahlui a provocat mari inundaţii. Afluenţi principali: Gurguiata, Duruşca, Hoiseni, Valea Lupului, Ciric ş.a. (pe stânga), Bahlueţ, Voineşti, Valea Locii ş.a. (pe dreapta).
BAŞEU, râu, afluent pe partea dreaptă a râului Prut, în aval de oraşul Ştefăneşti, judeţul Botoşani; lungimea: 106 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 961 km2. Izvorăşte din Dealul Ibăneşti, străbate Câmpia Jijiei Superioare şi trece prin oraşul Săveni. Debitul sãu este redus (1,19 m3/s) şi regimul de scurgere torenţial. În bazinul râului Başeu sunt amenajate mari iazuri, folosite în economia piscicolã (iazul Negreni este cel mai mare).
BĂLCĂTACIU, numele cu care mai este cunoscut râul Ilfov.
BÂRLAD, râu, afluent pe partea stângã a râului Siret, la 4 km aval de comuna Lieşti, judeţul Galaţi; lungimea: 207 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 7 220 km2. Izvorăşte din Dealul Bour (Podişul Central Moldovenesc), de la 370 m altitudine, din amonte de comuna Valea Ursului, judeţul Neamţ. Are o pantã medie de scurgere de 1,4 m/km şi un debit mediu multianual care variazã între 0,20 m3/s în cursul superior şi 7 m3/s în zona de vãrsare. Este un râu cu scurgere redusã, meandrare puternicã şi variaţii mari de nivel şi debit. Produce frecvente inundaţii în cursul inferior. Prezintã, în cursul superior, o asimetrie accentuatã spre stânga, din cauza Colinelor Tutovei de pe partea dreaptã, cãpãtând aspectul unui semn de întrebare, traverseazã podişul cu acelaşi nume şi trece prin oraşul Negreşti şi municipiile Vaslui, Bârlad şi Tecuci. Afluenţi principali: Rebricea, Vaslui, Crasna (pe stânga), Buda, Racova, Tutova (pe dreapta).
BÂRSA, râu pe teritoriul judeţului Braşov, afluent pe partea stângã a râului Olt în apropierea de Sud Est a comunei Feldioara, judeţul Braşov; lungimea: 66 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 530 km2. Izvorăşte din partea de Est a M-ţilor Făgăraş, de sub vârful Comisul (1 883 m), de la 1 600 m altitudine. În cursul superior prezintă o vale prăpăstioasă, adâncită în şisturi cristaline, cu pante abrupte de 40–50 m/km.
BÂRZAVA, râu, afluent pe partea stângã a râului Timiş, cu care confluează pe teritoriul Serbiei; lungimea: 127 km (pe teritoriul României); suprafaţa bazinului hidrografic: 1 020 km2. Izvorăşte din M-ţii Semenic, trece prin municipiul Reşiţa (alimenteazã cu apã industrialã combinatul siderurgic) şi prin oraşul Bocşa. Amenajãri hidrotehnice: lacul de acumulare Gozna (10,2 milioane m3), care constituie sursa de alimentare cu apã a hidrocentralei Crăinicel (22,5 MW), intratã în funcţiune în 1954, şi cu apã potabilã a municipiului Reşiţa; lacul Văliug (1,2 milioane m3, barajul construit în anii 1907–1909) alimenteazã hidrocentralele Grebla (5 MW) şi Brazova (0,4 MW); lacul Secu (15,1 milioane m3, barajul construit în 1963) alimenteazã cu apă potabilă şi industrială municipiul Reşiţa. Pentru suplimentarea rezervelor de apă din râul Bârzava s-au construit mai multe canale de aducţiune (Semenic, Zănoaga, Crainic, Gropos, Gozna ş.a.). Pe cursul sãu inferior, în parte canalizat, sunt orezării.
BÂSCA, râu, afluent pe partea stângã a râului Buzău, la 3 km amonte de oraşul Nehoiu; lungimea: 71,4 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 776 km2. Râul ia naştere prin douã pâraie principale (Bâsca Mare, 55,2 km şi Bâsca Mică, 44, 3 km) care izvorăsc din M-ţii Vrancei, de sub vârful Goru, de la 1 520 m altitudine (respectiv 1 680 m, Bâsca Mică) şi care, dupã ce ocolesc M-ţii Penteleu (Bâsca Mare prin Vest şi Bâsca Mică prin Est), se unesc în aval de satul Varlaam, comuna Gura Teghii, judeţul Buzău, formând un singur curs cu numele Bâsca.
BEGA, râu, afluent pe partea stângã a râului Tisa pe teritoriul Serbiei; lungimea: 255 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 2 362 km2. Izvorăşte din partea de Nord a M-ţilor Poiana Ruscăi, de sub vârful Padeş, de la 1 150 m altitudine, traverseazã masivele calcaroase cristaline de la Luncani (unde a săpat chei), apoi câmpiile Lugojului şi Timişoarei şi trece prin municipiul Timişoara (de aici, în aval este amenajat pentru navigaţie). Între anii 1727 şi 1760, în aval de oraşul Făget, s-a construit canalul Bega pentru combaterea inundaţiilor şi pentru navigaţie. Printr-un sistem de şase ecluze (dintre care douã pe teritoriul României şi patru pe cel al Serbiei), construite în anii 1900-1916, canalul Bega este legat cu râul Timiş, în zona comunelor Topolovăţu Mare şi Belinţ pentru reglarea nivelului apelor. În perioada 2008-2010, cursul canalului Bega din arealul municipiului Timişoara a fost supus unor lucrări de decolmatare, dragare şi ecologizare. În trecut râul Bega s-a numit Timişel (→ şi canalul Bega, capitolul Canale, litera B).
BEGA VECHE, râu în partea de Sud Vest a României, afluent pe partea dreaptã a râului Bega pe teritoriul Serbiei; lungimea: 88 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 2 048 km2. Reprezintă, de fapt, cursul inferior al vechiului traseu al râului Bega, care s-a individualizat ca râu aparte la începutul secolului 19, în urma lucrãrilor de canalizare şi regularizare a râului Bega. În prezent, Bega Veche este o continuare a râului Beregsău, care îşi are obârşia în Podişul Lipovei, în apropiere de satul Sintar al comunei Bogda, judeţul Timiş. Este canalizat în aval de confluenţa cu râul Apa Mare.
BERHECI, râu, afluent pe partea dreaptã a râului Bârlad, la circa 10 km Sud de comuna Ghidigeni, judeţul Galaţi; lungimea: 89,3 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 1 044 km2. Izvorăşte din Colinele Tutovei, din amonte de comuna Izvoru Berheciului, de la 410 m altitudine. Afluenţi principali: Zeletin, Găiceana, Răchitoasa.
BICAZ, râu, afluent pe partea dreaptã a râului Bistriţa în zona oraşului Bicaz, judetul Neamţ; lungimea: 42 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 562 km2. Izvorăşte din masivul Hăşmaş şi, în aval de staţiunea climaterică Lacu Roşu, şi-a modelat, în calcarele triasic-jurasice, chei impunătoare de un pitoresc inegalabil. Afluenţi principali: Bicăjel, Dămuc. Importantã zonă turistică.
BISTRA, râu, afluent pe partea dreaptã a râului Timiş la circa 10 km aval de municipiul Caransebeş, judeţul Caraş-Severin; lungimea: 57 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 908 km2. Izvorăşte din M-ţii Ţarcu, de sub vârful Pietrii (2 192 m altitudine), de la 1 900 m altitudine, străbate culoarul depresionar omonim şi trece prin oraşul Oţelu Roşu, judeţul Caraş-Severin.
BISTRICIOARA, râu, afluent pe partea dreaptã a râului Bistriţa moldoveneascã, care se varsă în lacul de acumulare Izvoru Muntelui; lungimea: 68,5 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 779 km2. Izvorăşte din partea de Sud Est a M-ţilor Căliman, de la 1 350 m altitudine, şi traversează Depresiunea Bilbor.
BISTRIŢA (1), râu, afluent pe partea dreaptã a râului Siret la 10 km aval de municipiul Bacău; lungimea 283 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 7 039 km2. Izvorăşte de pe versantul de Nord al M-ţilor Rodna prin douã pâraie (Bistricioara, 5 km lungime, şi Putreda, 7 km), de la 1 930 m altitudine, strãbate apoi, vijelios, diferite formaţiuni geologice în care formeazã bazinete mai largi (Şesuri, Cârlibaba, Ciocăneşti etc.), în alternanţã cu chei şi îngustări pitoreşti (Zugreni, Toance, Crucea etc.). În cursul sãu superior, pânã la Vatra Dornei, poartã numele de Bistriţa Aurie (datoritã unor sedimente care conţin nisipuri aurifere, exploatate în trecut), parcurgând, mai întâi, un culoar depresionar de circa 10 km lăţime, între Obcina Mestecăniş şi M-ţii Suhard, care se lãrgeşte apoi în Depresiunea Dornelor, unde se evidenţiazã o adevãratã piaţã de adunare a apelor. În aval de Vatra Dornei, apele râului înving rocile dure ale M-ţilor Bistriţei (calcare cristaline, amfibolite, paragnaisuri etc.), săpându-şi cheile de la Zugreni, iar dupã ce se liniştesc, pe o mică porţiune, înfruntã cataractele din zona numitã Toance, învolburându-se din nou în defileul de la Crucea, pentru a se domoli, în cele din urmã, în lacul de acumulare Izvoru Muntelui. De aici şi pânã la confluenţa cu râul Siret, apele Bistriţei se prãvãlesc peste turbinele mai multor hidrocentrale (Stejaru, Pângăraţi, Piatra-Neamţ, Roznov, Buhuşi, Gârleni, Bacãu I şi II), care formeazã o adevãratã salbã, cu o putere instalatã de 454 MW. Întregul curs al Bistriţei mai poartã denumirea de Bistriţa moldoveneascã, spre a o deosebi de Bistriţa ardeleană, Bistriţa gorjană şi Bistriţa vâlceană. Pânã în anul 1969, când a început amenajarea hidroenergetică a Bistriţei, pe valea ei se practica un intens plutărit.
BISTRIŢA (2), râu pe teritoriul judeţului Bistriţa-Năsăud, afluent pe partea dreaptã a râului Şieu (acesta din urmã fiind afluent pe stânga râului Someşu Mare la Beclean) la circa 10 km aval de municipiul Bistriţa, pe care îl traverseazã; lungimea: 65,4 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 662 km2. Izvorăşte din zona de Nord a M-ţilor Căliman, de la 1 562 m altitudine. Numit şi Bistriţa ardeleanã spre a-l deosebi de Bistriţa gorjană, Bistriţa moldovenească şi de Bistriţa vâlceană.
BISTRIŢA (3), râu pe teritoriul judeţului Gorj, care se varsă în lacul antropic Ceauru-Rovinari, în aval de comuna Teleşti, judeţul Gorj; lungimea: 40 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 560 km2. Izvorăşte din partea de Vest a M-ţilor Vâlcan, de sub vârful Oslea (1 946 m), de la 1 780 m altitudine, strãbate mai întâi pantele de Sud-Sud Vest ale M-ţilor Vâlcan, modelându-şi o vale îngustã în şisturile cristaline şi în calcarele jurasice din aceastã zonã, şi apoi traverseazã regiunea de Sud Vest a Depresiunii Subcarpatice oltene. În cursul superior, pânã la Peştişani, Bistriţa are un curs vijelios, datorat pantei mari (65 m/km) şi debit mic (pânã la 3 m3/s), iar în zona de vãrsare panta de curgere a râului scade la 1,50 m/km şi debitul ajunge la circa 10 m3/s. Acest râu mai este numit şi Bistriţa gorjană, pentru a-l deosebi de Bistriţa ardeleană, Bistriţa moldovenească şi Bistriţa vâlceană.
BISTRIŢA (4), râu pe teritoriul judeţului Vâlcea, afluent pe partea dreaptã a râului Olt în aval de oraşul Băbeni, judeţul Vâlcea; lungimea: 50 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 416 km2. Izvorăşte din zona de Sud a M-ţilor Cãpãţânii, de la 1 880 m altitudine şi formeazã unele dintre cele mai frumoase şi spectaculoase chei. Râul Bistriţa mai este numit şi Bistriţa vâlceană sau Bistriţa olteană spre a-l deosebi de Bistriţa ardeleană, Bistriţa gorjană şi Bistriţa moldovenească.
BISTRIŢA ARDELEANĂ → Râul Bistriţa (2).
BISTRIŢA AURIE → Râul Bistriţa (1).
BISTRIŢA GORJANĂ → Râul Bistriţa (3).
BISTRIŢA MOLDOVENEASCĂ → Râul Bistriţa (1).
BISTRIŢA OLTEANĂ → Râul Bistriţa (4).
BISTRIŢA VÂLCEANĂ → Râul Bistriţa (4).
BLAHNIŢA, râu pe teritoriul judeţului Mehedinţi, afluent pe partea stângã al fluviului Dunărea; lungimea: 55 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 543 km2. Izvorăşte din partea de Vest a Piemontuluiu Bălăciţei şi are un debit mediu multianual redus (0,70 m3/sec.).
BORŞA, denumirea râului Vişeu în cursul superior.
BRATIA, râu, afluent pe partea dreaptã al Râului Târgului în aval de comuna Stâlpeni, judeţul Argeş; lungimea: 53 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 368 km2. Izvorăşte de pe versantul sudic al masivului Iezer, de la 2 020 m altitudine.
BURDEA, râu, afluent pe partea stângã al râului Vedea pe teritoriul comunei Plosca, judeţul Teleorman; lungimea: 80 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 364 km2. Izvorăşte din partea de Sud a Câmpiei Piteştiului, din arealul comunei Stolnici, judeţul Argeş şi strãbate, pe direcţie aproximativ Nord – Sud, Câmpia Găvanu-Burdea, unde are un curs foarte meandrat.
BUZĂU, râu, afluent pe partea dreaptã a râului Siret în Câmpia Siretului inferior; lungimea: 302 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 5 264 km2. Izvorăşte din zona de Nord a masivului Ciucaş, de la 1 800 m altitudine, de sub vârful Ciucaş, curge mai întâi spre Nord, urmând direcţia longitudinală a structurilor geologice, pentru ca la oraşul Întorsura Buzăului să facă o cotitură bruscă, de circa 180°, spre Sud Est. În aval de comuna Sita Buzăului, râul se îngusteazã, străbătând un frumos defileu (pânã la Nehoiu) între M-ţii Siriu, la Vest, şi M-ţii Podu Calului, la Est. În aceastã zonă, în arealul comunei Siriu, s-a construit un baraj de 100 m înãlţime (finalizat în anul 1985), în spatele căruia s-a format un lac de acumulare de 10 km lungime, o suprafaţã de 500 ha şi un volum de 155 milioane m3, cu scop hidroenergetic (apele sale pun în mişcare turbinele unei hidrocentrale cu o putere instalată de 210 MW), de alimentare cu apă şi regularizare a debitelor râului. La ieşirea din zona montană (în aval de oraşul Nehoiu) şi pătrunderea lui în regiunea subcarpaticã, aspectul văii râului Buzău se schimbã ca urmare a eroziunii accentuate pe care o manifestă, prin alternanţa unor strangulări (uneori cu aspect de chei), cu bazinete depresionare, erozionale. În aval de comuna Berca, valea râului Buzău se deschide larg spre câmpie, strãbãtând-o în semicerc de la Nord Vest la Sud Est şi Nord Est. În zona de câmpie, unde formează numeroase meandre, are tendinţa de despletire şi de pãrãsire a cursului principal şi este însoţit, pe partea stângă, de unele limane fluviale (Coşteiu, Jirlău, Balta Amarã, Balta Albă ş.a.), cu mineralizare ridicatã (3–42 g/l). Debitul mediu multianual al râului Buzău oscileazã între 20 şi 26 m3/sec. Râul Buzău străbate teritoriile a trei judeţe (Covasna, Buzău, Brăila) şi trece prin oraşele Întorsura Buzăului, Nehoiu şi prin apropiere de municipiul Buzău. Afluenţi principali: Bâsca, Bâsca Chiojdului, Slănic, Câlnău. În zona de câmpie apele Buzăului sunt intens utilizate pentru irigaţii (circa 60 000 ha). Denumirea anticã: Mousaios. Într-o scrisoare trimisã de Junnius Soranus (guvernatorul provinciei romane Scythia Minor – Dobrogea de astãzi) lui Vasile cel Mare (arhiepiscopul Caesareei şi mitropolit al Cappadociei, în anii 370-379), acesta relateazã despre martirizarea, la 13 aprilie 372, a misionarului creştin Sava – înecat de goţi în râul Buzãu, aceasta fiind cea mai veche atestare documentară a unui râu de pe teritoriul actual al României. Sfântul Sava este în prezent patronul oraşului Buzãu.