Râuri (T)

TAIŢA, râu în partea de N a Dobrogei, pe terit. jud. Tulcea; 52 km; supr. bazinului: 580 km2. Izv. din zona de contact dintre M-ţii Măcin şi Pod. Niculiţel, din apropierea înşeuării Niculiţel, de la 200 m alt., curge mai întâi pe direcţie N-S, formând pe o distanţă de c. 25 km limita între M-ţii Măcin (la V) şi Pod. Niculiţel (la E), drenează Depr. Horia, iar în aval de com. Horia îşi schimbă brusc cursul către SE, vărsându-se în lacul Babadag. Debitul mediu multianual în zona de vărsare este de 1,4 m3/s. Afl. pr.: Pârâul Alb, Tăiţa (sau Techea).

TAZLĂU, râu, afl. stg. al Trotuşului la c. 5 km aval de municipiul Oneşti; 85 km; supr. bazinului: 1 098 km2. Izv. din partea de E a M-ţilor Goşmanu, de sub vf. Pintenu, de la 1 120 m alt., având o direcţie generală de curgere de la NV spre SE, cu pante medii ce variază între 25‰ în zona montană şi 3,4‰ în reg. de vărsare. Străbate longitudinal depresiunea subcarpatică Tazlău (70 km lungime), extinsă între Culmea Pietricica Bacăului (la E) şi prelungirile M-ţilor Goşmanu şi Berzunţi (la V), iar bazinul său are o dezvoltare mai mare pe dr., spre munţi, de unde primeşte şi cei mai importanţi afluenţi (Geamăna, Şoimi, Frăsiniş, Solonţ, Tazlău Sărat, Cernu ş.a.). Pe cursul inf., la c. 5 km amonte de gura de vărsare, s-a construit lacul de acumulare Belci, dat în folosinţă în 1963, cu un vol. de 12,5 mil. m3 de apă. Dezafectat în 1991 ca urmare a colmatării.

TĂRLUNG, râu, afl. stg. al Râului Negru; 51 km; supr. bazinului: 457 km2. Izv. din partea de N a M-ţilor Grohotiş, de sub vf. Grohotiş, de la 1 440 m alt., curge pe direcţie S-N, străbătând mai întâi zona montană, unde panta medie este de 30‰, iar apoi, în aval de Săcele, drenează Piem. Săcele (construit de el însuşi) şi, în continuare, partea de E a Depr. Braşov. Pe cursul său mijlociu, în apropiere de Săcele, a fost construit un lac de acumulare pentru alimentare cu apă, cu o supr. de 123 ha şi un vol. de 13,8 mil. m3.

TÂRNAVA, râu, afl. stg. al Mureşului pe terit. com. Mihalţ (jud. Alba); 249 km (lungimea este considerată de la izv. Târnavei Mari); supr. bazinului: 6 157 km2. Râul Târnava se formează, de fapt, din confl., la Blaj, a râului Târnava Mare cu Târnava Mică – două sisteme hidrografice mari, paralele, cu caracteristici hidrologice de podiş. Târnava Mare (222,9 km; supr. bazinului: 4 086 km2) izv. din SE M-ţilor Gurghiu, de sub vf. Rotund, de la 1 441 m alt., curge mai întâi pe direcţie N-S, prin zona montană, unde are o pantă medie de scurgere de 11‰, separând, pe o porţiune, prelungirile M-ţilor Gurghiu de cele ale M-ţilor Harghita, intră apoi în Depr. Odorhei, unde, în aval de municipiul Odorheiu Secuiesc, îşi schimbă direcţia de curgere, predominant către SV, separând Pod. Târnavelor de Pod. Hârtibaciului, sector în care bazinul este puternic asimetric spre stg., cursul râului este foarte meandrat, iar panta medie de scurgere are valori între 0,5 şi 1,5‰, fapt ce contribuie la depunerea de aluviuni. Debitul mediu multianual variază între 8 m3/s la Odorheiu Secuiesc şi 25 m3/s la Blaj. Afl. pr.: Şicasău, Feernic, Şaeş, Mălâncrav, Biertan, Vişa, Secaş. Târnava Mare trece prin oraşele Odorheiu Secuiesc, Sighişoara, Dumbrăveni, Mediaş, Copşa Mică şi Blaj. Târnava Mică (196 km; supr. bazinului: 2 071 km2) izv. din partea central-vestică a M-ţilor Gurghiu, de sub vf. Piatra Ascuţită, de la 1 190 m alt., şi drenează zona centrală a Pod. Târnavelor, având un curs aproximativ paralel cu cel a Târnavei Mari. Panta medie scade de la 13‰ în zona montană, la 3–5‰ în reg. dealurilor subcarpatice şi sub 1‰ în cea de podiş, unde valea se lărgeşte, iar cursul devine foarte meandrat. Debitul mediu multianual variază între 4 m3/s în cursul superior şi 10 m3/s în cel inf. Afl. pr.: Sovata, Cuşmed, Veţca, Nadeş, Domald, Sântioana. Târnava Mică trece prin oraşele Sovata şi Târnăveni.

TELEAJEN, râu, afl. stg. al Prahovei pe terit. com. Dumbrava (jud. Prahova), în Câmpia Gherghiţei; 113 km; supr. bazinului: 1 644 km2. Izv. din M-ţii Ciucaş, de la 1 600 m alt., străbate zona montană printr-o vale îngustă, traversează apoi zona subcarpatică pe direcţie N-S, trecând prin staţiunea climaterică Cheia şi prin oraşul Vălenii de Munte, iar la ieşirea din Subcarpaţi, în aval de Boldeşti-Scăeni, suferă o bruscă ruptură de pantă, după care râul formează un vast con de dejecţie ce a impus intense procese de aluvionare, modificări şi despletiri de cursuri (ex.: despletirea Iazul Morilor-Teleajen) şi se îndreaptă către SE. Debitul mediu multianual al Teleajenului variază între 6,20 m3/s în zona subcarpatică (la Gura Vitioarei) şi 10,4 m3/s la vărsare, iar panta generală medie este de 14,9‰. Valea Teleajenului este însoţită de o şosea modernizată care asigură legătura, prin pasul Bratocea (1 263 m alt.), între Muntenia (Ploieşti) şi Transilvania (Braşov). Pe malurile râului Teleajenului a existat o cetate de pământ şi lemn, cucerită de Ştefan cel Mare la 1 oct. 1474. Afl. pr.: Telejenel, Drajna, Bucovel (pe stg.) Vărbilău, Mislea, Dâmbu (pe dr.). Pe cursul superior al râului Teleajenului a fost construit un baraj în urma căruia s-a format un lac de acumulare (inundat în 1989) cu o supr. de 2 km2, ale cărui ape pun în mişcare turbinele hidrocentralei de la Măneciu-Ungureni, cu o putere instalată de 10 MW.

TELEORMAN, râu în partea de S a României, afl. stg. al Vedei la Smârdioasa (jud. Teleorman), în Câmpia Burnasului; 146 km; supr. bazinului: 1 425 km2. Izv. din SE Piem. Cotmeana, de la 339 m alt., din arealul satului Ciobăneşti (com. Băbana, jud. Argeş) şi, după ce părăseşte zona piemontană, se înscrie, spre aval, pe conul de dejecţie al Argeşului, în cadrul căruia îşi adânceşte valea până în apropierea apelor freatice. Străbate apoi, pe direcţie generală NV-SE, Câmpia Piteştiului, trecând prin oraşul Costeşti, şi, în continuare, partea centrală a Câmpiei Găvanu-Burdea, unde are un curs uşor meandrat. Are un regim hidrologic permanent datorită numeroaselor izv. din cursul superior şi mijlociu, care îi asigură un debit mediu multianual de 3,75 m3/s în zona de vărsare. Apele sale sunt folosite pentru irigaţii. Afl. pr.: Bucov, Teleormănel (pe dr.), Claniţa (pe stg.).

TELIŢA, râu în partea de N a Dobrogei, pe terit. jud. Tulcea; 42 km; supr. bazinului: 290 km2. Izv. din NE Culmii Niculiţel, de la 220 m alt., curge mai întâi pe direcţie V-E până în aval de satul Frecăţei, iar apoi îşi schimbă brusc, printr-un cot de c. 90°, direcţia către S, vărsându-se în lacul Babadag. În cursul superior, de la izv. şi până în zona satului Teliţa din com. Frecăţei (jud. Tulcea), poartă numele Râu Morilor, iar de aici în aval se numeşte Teliţa. Afl. pr.: pârâul Çelik.

TESLUI, râu, afl. dr. al Oltului în aval de satul Fărcaşele (jud. Olt), în Câmpia Caracalului; 94 km; supr. bazinului: 604 km2. Izv. din partea de SE a Dealurilor Amaradiei (SV Piem. Olteţului), de la 250 m alt., din arealul com. Goieşti (jud. Dolj) şi străbate pe direcţie NV-SE partea de N a Câmpiei Romanaţi, unde are un curs meandrat. Debitul mediu multianual în zona de vărsare este de 2 m3/s. În timpul verilor aride seacă. Afl. pr.: Schiaua, Brâncoveanca, Frăsinet, Potopin.

TEUZ, râu în partea de V a României, afl. stg. al Crişului Negru pe terit. com. Mişca (jud. Arad), în Câmpia Crişurilor; 125 km; supr. bazinului: 1 124 km2. Izv. din partea central-vestică a M-ţilor Codru-Moma, de la 359 m alt., de sub vf. Ponoraş, străbate zona montană pe direcţie N-S până în localit. Igneşti, unde are o pantă medie de curgere de 5–7‰, după care îşi îndreaptă cursul către V-NV, drenând Depr. Zarand, partea de S a Câmpiei Cermei şi Câmpia Crişurilor, având o vale meandrată în condiţiile unei pante medii ce variază între 2,5 şi 0,6‰. Debitul mediu multianual este de c. 2 m3/s. Îndiguit în mare parte pe malul stâng. Canalul colector Cermei-Tăuţ captează pe c. 21 km lungime o parte din afl. râului Teuz, ferind astfel Câmpia Cermei de inundaţii. Pe cursul său mijlociu a fost creat lacul de acumulare Beliu pentru piscicultură şi irigaţii. Afl. pr.: Valea Nouă, Gropoiu, Groşi, Beliu, Sartiş, Frunziş.

TIBISCUS, denumirea geto-dacă a râului Timiş, de la care a derivat şi denumirea localit. antice Tibiscum.

TIMIŞ, râu în SV României (în Banat), afl. stg. al Dunării pe terit. Serbiei, în aval de Belgrad; 350 km, din care 242 km pe terit. României; supr. bazinului: 5 795 km2. Izv. de pe versantul de E-NE al M-ţilor Semenic, de sub vf. Semenic, de la 1 135 m alt., având în sectorul montan o vale axată (pe direcţie NV-SE, până la Teregova) pe şisturi cristaline şi un curs vijelios, cu căderi de pantă ce variază între 20 şi 37‰. În arealul satului Teregova, valea Timişului îşi schimbă brusc direcţia de curgere către N, făcând un cot puternic (90°), înscriindu-se pe o vale de tip „culoar” care, împreună cu valea Cernei, îndreptată către S, formează Culoarul Timiş-Cerna ce separă Carpaţii Meridionali (în E) de sudul Carpaţilor Occidentali (în V). După ce scapă din Cheile Armenişului, valea râului Timiş se lărgeşte treptat, cursul său capătă un caracter accentuat de divagare, dar cu pante relativ mari, ce variază între 4 şi 9,9‰. Culoarul Timişului se termină în aval de Caransebeş, unde divagarea se accentuează în condiţiile unei pante medii ce scade la 1,6‰ între Caransebeş şi Lugoj. În aval de com. Sacu (jud. Caraş-Severin), unde râul înregistrează un debit mediu multianual de 34 m3/s, apele Timişului îşi croiesc o vale largă printre piemonturile bănăţene, ce se continuă sub forma unui uriaş arc de cerc cu convexitatea spre N, drenând Câmpia Lugojului şi Câmpia Timişului cu o pantă medie ce variază între 0,35 şi 0,8‰ şi care determină o intensă meandrare. În zonele de câmpie, lunca Timişului se lărgeşte mult, depăşind uneori 3 km lăţime, iar valorile debitului mediu multianual cresc de la 37,1 m3/s (la  Lugoj) la 41,9 m3/s (la staţia hidrologică de la Şag). În aval de com. Coşteiu, râul Timiş a fost îndiguit în sec. 19 pentru a se reduce pericolul de inundaţii. Totodată, râul Timiş este legat de râul Bega prin două canale: Coşteiu-Chizătău (prin care se suplimentează râul Bega cu apă din Timiş, la ape mici) şi Topolovăţu Mare-Hitiaş, în aval de primul canal, prin care se descarcă Bega, la ape mari, în Timiş. Aceste canale permit reglarea reciprocă a regimurilor hidrologice ale celor două râuri. Afl. pr.: Râu Rece, Feneş, Bistra (pe dr.), Goleţ, Valea Mare, Spaia, Cinca, Şurgani, Pogăniş, Timişu Mort, Bârzava (pe stg.). În Antichitate, geto-dacii îl denumeau Tibiscus sau Timeses.

TIMIŞ, râu în SE jud. Braşov, afl. dr. al râului Ghimbăşel (bazinul Oltului); 31 km. Izv. din S Masivului Piatra Mare, din apropirea pasului Predeal şi, după ce ocoleşte poalele de SV ale Masivului Piatra Mare, se înscrie pe direcţie de curgere N şi apoi NV, separând printr-un sector de vale îngustă, extrem de pitoresc, Masivul Piatra Mare (în E) de Masivul Postăvaru (în V). Cunoscut şi sub numele de Timişu Sec. Valea Timişului reprezintă o atractivă zonă turistică (aici se află staţiunea climaterică Timişu de Sus), aflată în continuarea către N a vestitei zone turistice a Văii Prahovei. Pe cumpăna de ape dintre văile Timişului şi Prahovei se află pasul Predeal.

TISA, râu, afl. stg. al Dunării pe terit. Serbiei, în amonte de Belgrad; 960 km. Izv. din Carpaţii Păduroşi (Ucraina) şi formează, în cursul superior, pe o distanţă de 62 km (între com. Bistra şi Remeţi, jud. Maramureş) graniţa între România şi Ucraina. La intrarea în România (pe terit. com. Bistra), supr. bazinului râului Tisa este de 1 210 km2, iar la ieşire (în arealul com. Remeţi) de 6 345 km2. În acest sector, Tisa primeşte pe stg., ca afl. direcţi, râurile Vişeu, Iza şi Săpânţa, iar debitele ei medii multianuale cresc de la 35 m3/s în amonte de confl. cu Vişeu la c. 150 m3/s în aval de confl. cu Săpânţa. Râurile din partea de V a României (Someş, Barcău, Crişu Repede, Crişu Negru, Crişu Alb, Mureş şi Bega) fac parte din bazinul hidrografic al Tisei.

TOPOLOG, râu, afl. stg. al Oltului (în prezent se varsă, în lacul de acumulare Băbeni) pe terit. com. Galicea (jud. Vâlcea); 95 km; supr. bazinului: 547 km2. Izv. din partea de V a M-ţilor Făgăraş, de sub vf. Negoiu, de la 1 880 m alt. Cursul său se formează din confl. pârâului Negoiu (considerat ca obârşie a sa) cu Pârâul Scara, care îşi au obârşia în zona circurilor glaciare, străbate mai întâi, pe direcţie N-S, versantul de S al M-ţilor Făgăraş şi pe cel al M-ţilor Frunţi cu o pantă medie de 45‰, unde valea se adânceşte în şisturile cristaline cu frecvente iviri de gneis, traversează apoi, perpendicular, partea de V a Muscelelor Argeşului, separând Dealul Tămaşu (în E) de Culmea Runcului (în V), iar din aval de com. Şuici (jud. Argeş) şi până la vărsare drenează partea de NV a Piem. Cotmeana, căpătând aspectul unui semierc (sau a unui semn de întrebare uriaş), cu convexitatea către SE, care îmbrăţişează în interiorul concavităţii sale imensul masiv al Dealului Negru. Pantele râului Topolog în zona piemontană sunt destul de mari (3‰) fapt ce-i asigură o intensă putere de eroziune. Debitul mediu multianual în zona de vărsare este de 6 m3/s. Cursul său superior a fost captat printr-un tunel de aducţiune a apelor, lung de 7 640 m, care alimentează lacul de acumulare Vidraru de pe valea superioară a Argeşului. Afl. pr.: Topologel, Cumpăna, Valea Plopilor (pe stg.), Cărpiniş, Bădislava, Ciuteşti, Şerbăneasa (pe dr.).

TROTUŞ, râu în partea central-estică a României, afl. dr. al Siretului în aval de Adjud; 162 km; supr. bazinului: 4 456 km2. Izv. din Culmea Păltiniş (M-ţii Ciuc), de la 1 360 m alt., urmează pe o mică porţiune, pe direcţie S-N, linia tectonică longitudinală a zonei de fliş, străbătând pasul Ghimeş şi Depr. Ghimeş, iar în arealul com. Ghimeş-Făget (jud. Bacău) îşi schimbă brusc direcţia de curgere către SE, sculptându-şi valea transversal în formaţiunile de fliş, separând M-ţii Tarcău (în N) de M-ţii Ciuc (în S). În acest sector superior, Trotuşul curge vijelios pe o pantă longitudinală accentuată (în medie 33‰). În aval de com. Asău pătrunde în Depr. Dărmăneşti, delimitată la E de M-ţii Berzunţi şi la V de M-ţii Nemira, pe care este obligat s-o părăsească (după c. 20 km lungime) prin îngustarea (Defileul) de la Târgu Ocna, după care curge liniştit şi meandrat. În aval de Târgu Ocna, în arealul municipiului Oneşti din Depr. Caşin, Trotuşul întâlneşte o importantă „piaţă” de adunare a apelor unde primeşte ca afl. râurile Oituz, Caşin şi Tazlău, care îi suplimentează volumul de apă transportat. În continuare, Trotuşul traversează zona subcarpatică, separând Dealul Ouşoru din partea de N a Subcarpaţilor Vrancei de Culmea Pietricica Bacăului, trece prin municipiul Adjud şi apoi se varsă în Siret, unde are un debit mediu de 25 m3/s. Afl. pr.: Bolovăniş, Camenca, Asău, Tazlău (pe stg.), Boroş, Sulţa, Ciobănuş, Uz, Dofteana, Slănic, Oituz, Caşin, Bogdana, Popeni (pe dr.).

TUR, râu în NV României, afl. stg. al Tisei pe terit. Ungariei; 70 km; supr. bazinului: 1 200 km2. Izv. din partea de V a M-ţilor Gutâi, de sub cumpăna de ape dintre vf. Rotundu, la N (1 240 m alt.) şi vf. Pietroasa, la S (1 200 m), de la 950 m alt., străbate mai întâi versantul de V al M-ţilor Gutâi prin intermediul unei pante accentuate (20‰), intră apoi în Depr. Oaş, trecând prin oraşul Negreşti-Oaş, unde panta scade la 2–8‰, iar în aval de confl. cu Valea Rea pătrunde în Câmpia Someşului pe care o traversează de la E la V cu un curs domol, meandrat, determinat de scăderea pantei la 0,1‰. În cursul inf. albia devine instabilă, se despleteşte şi meandrează puternic. În aval de confl. cu râul Turţ este îndiguit. Pe cursul mijlociu al râului Tur, în arealul com. Călineşti-Oaş, s-a realizat lacul de acumulare Călineşti (364 ha; vol.: 7,4 mil. m3) pe malurile căruia există amenajări pentru odihnă şi agrement. Afl. pr.: Valea Rea, Valea Albă, Talna, Lechincioara, Turţ.

TUTOVA, râu, afl. dr. al Bârladului pe terit. com. Tutova; 86 km; supr. bazinului: 692 km2. Izv. din partea de N a Colinelor Tutovei, de la 410 m alt., din arealul satului Fundu Tutovei (com. Plopana, jud. Bacău) şi are un curs predominant pe direcţie NV-SE, sub forma unui larg arc de cerc, paralel cu valea Bârladului. Bazinul său are o uşoară asimetrie pe stg. din cauza afl. mai mari pe care îi primeşte pe această parte (Lipova, Iezer, Studineţ). Debitul mediu multianual în zona de vărsare este de 0,90 m3/s. Pe cursul său inf. a fost realizat lacul de acumulare „Cuibul Vulturilor”.