TAIŢA, râu în regiunea de Sud Est a României, în partea de Nord a provinciei istorice Dobrogea, pe teritoriul judeţului Tulcea; lungimea: 52 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 580 km2. Izvorăşte din zona de contact dintre M-ţii Măcin şi Podişul Niculiţel, din apropierea înşeuării Niculiţel, de la 200 m altitudine, curge mai întâi pe direcţie Nord-Sud, formând pe o distanţă de circa 25 km limita dintre M-ţii Măcin (la Vest) şi Podişul Niculiţel (la E), drenează Depresiunea Horia, iar în aval de comuna Horia, judeţul Tulcea, îşi schimbă brusc cursul către Sud Est, vărsându-se în lacul Babadag. Debitul mediu multianual în zona de vărsare este de 1,4 m3/s. Afluenţi principali: Pârâul Alb, Tăiţa (sau Techea).
TAZLĂU, râu, afluent pe partea stângă a râului Trotuş la circa 5 km aval de municipiul Oneşti, judeţul Bacău; lungimea: 85 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 1 098 km2. Izvorăşte din zona de Est a M-ţilor Goşmanu, de sub vârful Pintenu, de la 1 120 m altitudine, având o direcţie generală de curgere de la Nord Vest spre Sud Est, cu pante medii care variază între 25‰ în zona montană şi 3,4‰ în regiunea de vărsare. Străbate longitudinal depresiunea subcarpatică Tazlău (70 km lungime), extinsă între Culmea Pietricica Bacăului (la Est) şi prelungirile M-ţilor Goşmanu şi Berzunţi (la Vest), iar bazinul său are o dezvoltare mai mare pe dreapta, spre munţi, de unde primeşte şi cei mai importanţi afluenţi (Geamăna, Şoimi, Frăsiniş, Solonţ, Tazlău Sărat, Cernu ş.a.). Pe cursul inferior, la circa 5 km amonte de gura de vărsare, s-a construit lacul de acumulare Belci, dat în folosinţă în 1963, cu un volum de 12,50 milioane m3 de apă, care a fost dezafectat în anul 1991 ca urmare a colmatării.
TĂIŢA, pârâu, afluent al râului Taiţa, numit şi Techea.
TĂRLUNG, râu, afluent pe partea stângă a râului Râu Negru; lungimea: 51 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 457 km2. Izvorăşte din zona de Nord a M-ţilor Grohotiş, de sub vârful Grohotiş, de la 1 440 m altitudine, curge pe direcţie Sud-Nord, străbătând mai întâi zona montană, unde panta medie este de 30‰, iar apoi, în aval de municipiul Săcele, judeţul Braşov, drenează Piemontul Săcele (construit de el însuşi) şi, în continuare, partea de Est a Depresiunii Braşov. Pe cursul său mijlociu, în apropiere de Săcele, a fost construit un lac de acumulare pentru alimentarea cu apă a municipiului Săcele, cu o suprafaţă de 123 ha şi un volum de 13,80 milioane m3.
TECHEA, numele sub care mai este cunoscut pârâul Tăiţa, afluent al râului Taiţa.
TELEAJEN, râu, afluent pe partea stângă a râului Prahova pe teritoriul comunei Dumbrava, judeţul Prahova, în Câmpia Gherghiţei; lungimea: 113 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 1 644 km2. Izvorăşte din M-ţii Ciucaş, de la 1 600 m altitudine, străbate zona montană printr-o vale îngustă, traversează apoi zona subcarpatică pe direcţie Nord-Sud, trecând prin staţiunea climaterică Cheia şi prin oraşul Vălenii de Munte, iar la ieşirea din Subcarpaţi, în aval de oraşul Boldeşti-Scăeni, suferă o bruscă ruptură de pantă, după care râul formează un vast con de dejecţie care a impus intense procese de aluvionare, modificări şi despletiri de cursuri (exemplu: despletirea Iazul Morilor-Teleajen) şi se îndreaptă către Sud Est. Debitul mediu multianual al râului Teleajen variază între 6,20 m3/s în zona subcarpatică (la Gura Vitioarei) şi 10,4 m3/s la vărsare, iar panta generală medie este de 14,9‰. Valea râului Teleajen este însoţită de o şosea modernizată care asigură legătura, prin pasul Bratocea (1 263 m altitudine), între provinciile istorice Muntenia (municipiul Ploieşti) şi Transilvania (municipiul Braşov). Pe malurile râului Teleajen a existat o cetate de pământ şi lemn, cucerită de domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, la 1 octombrie 1474. Afluenţi principali: Telejenel, Drajna, Bucovel (pe stânga) Vărbilău, Mislea, Dâmbu (pe dreapta). Pe cursul superior al râului Teleajen a fost construit un baraj în urma căruia s-a format un lac de acumulare (inundat în 1989) cu o suprafaţă de 2 km2, ale cărui ape pun în mişcare turbinele hidrocentralei de la Măneciu-Ungureni, cu o putere instalată de 10 MW.
TELEORMAN, râu în zona de Sud a României, afluent pe partea stângă a râului Vedea în arealul comunei Smârdioasa, judeţul Teleorman, în Câmpia Burnasului; lungimea: 146 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 1 425 km2. Izvorăşte din zona de Sud Est a Piemontului Cotmeana, de la 339 m altitudine, din arealul satului Ciobăneşti, comuna Băbana, judeţul Argeş şi, după ce părăseşte zona piemontană, se înscrie, spre aval, pe conul de dejecţie al râului Argeş, în cadrul căruia îşi adânceşte valea până în apropierea apelor freatice. Străbate apoi, pe direcţie generală Nord Vest-Sud Est, Câmpia Piteştiului, trecând prin oraşul Costeşti, şi, în continuare, partea centrală a Câmpiei Găvanu-Burdea, unde are un curs uşor meandrat. Are un regim hidrologic permanent datorită numeroaselor izvoare din cursul superior şi mijlociu, care îi asigură un debit mediu multianual de 3,75 m3/s în zona de vărsare. Apele sale sunt folosite pentru irigaţii. Afluenţi principali: Bucov, Teleormănel (pe dreapta), Claniţa (pe stânga).
TELIŢA, râu în partea de Nord a provinciei istorice Dobrogea, pe teritoriul judeţului Tulcea; lungimea: 42 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 290 km2. Izvorăşte din zona de Nord Est a Culmii Niculiţel, de la 220 m altitudine, curge mai întâi pe direcţie Vest-Est până în aval de comuna Frecăţei, judeţul Tulcea, iar apoi îşi schimbă brusc, printr-un cot de circa 90°, direcţia către Sud, vărsându-se în lacul Babadag. În cursul superior, de la izvor şi până în zona satului Teliţa din comuna Frecăţei, judeţul Tulcea, poartă numele Râu Morilor, iar de aici în aval se numeşte Teliţa. Afluent principal: pârâul Çelik.
TESLUI, râu, afluent pe partea dreaptă a râului Olt în aval de comuna Fărcaşele, judeţul Olt, în Câmpia Caracalului; lungimea: 94 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 604 km2. Izvorăşte din zona de Sud Est a Dealurilor Amaradiei, din regiunea de Sud Vest a Piemontului Olteţului, de la 250 m altitudine, din arealul comunei Goieşti, judeţul Dolj şi străbate pe direcţie Nord Vest-Sud Est partea de Nord a Câmpiei Romanaţi, unde are un curs meandrat. Debitul mediu multianual în zona de vărsare este de 2 m3/s. În timpul verilor aride seacă. Afluenţi principali: Schiaua, Brâncoveanca, Frăsinet, Potopin.
TEUZ, râu în zona de Vest a României, afluent pe partea stângă a râului Crişu Negru pe teritoriul comunei Mişca, judeţul Arad, în Câmpia Crişurilor; lungimea: 125 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 1 124 km2. Izvorăşte din regiunea central-vestică a M-ţilor Codru-Moma, de la 359 m altitudine, de sub vârful Ponoraş, străbate zona montană pe direcţie Nord-Sud până în arealul comunei Igneşti, judeţul Arad, unde are o pantă medie de curgere de 5–7‰, după care îşi îndreaptă cursul către Vest-Nord Vest, drenând Depresiunea Zarand, partea de Sud a Câmpiei Cermei şi Câmpia Crişurilor, având o vale meandrată în condiţiile unei pante medii care variază între 2,5 şi 0,6‰. Debitul mediu multianual este de circa 2 m3/s. Îndiguit în mare parte pe malul stâng. Canalul colector Cermei-Tăuţ captează pe aproximativ 21 km lungime o parte din afluenţii râului Teuz, ferind astfel Câmpia Cermei de inundaţii. Pe cursul său mijlociu a fost creat lacul de acumulare Beliu pentru piscicultură şi irigaţii. Afluenţi principali: Valea Nouă, Gropoiu, Groşi, Beliu, Sartiş, Frunziş.
TIBISCUS, denumirea antică, geto-dacă, a râului Timiş, de la care a derivat şi denumirea localităţii antice Tibiscum.
TIMESES, denumirea antică, geto-dacă, a râului Timiş.
TIMIŞ, râu în zona de Sud Vest a României, în provincia istorică Banat, afluent pe partea stângă a fluviului Dunărea, pe teritoriul Serbiei, în aval de Belgrad; lungimea: 350 km, din care 242 km pe teritoriul României; suprafaţa bazinului hidrografic: 5 795 km2. Izvorăşte de pe versantul de Est-Nord Est al M-ţilor Semenic, de sub vârful Semenic, de la 1 135 m altitudine, având în sectorul montan o vale axată (pe direcţie Nord Vest-Sud Est, până la comuna Teregova, judeţul Caraş-Severin) pe şisturi cristaline şi un curs vijelios, cu căderi de pantă care variază între 20 şi 37‰. În arealul comunei Teregova, valea râului Timiş îşi schimbă brusc direcţia de curgere către Nord, făcând un cot puternic (90°), înscriindu-se pe o vale de tip „culoar” care, împreună cu valea Cernei, îndreptată către Sud, formează Culoarul Timiş-Cerna care separă Carpaţii Meridionali (în Est) de sudul Carpaţilor Occidentali (în Vest). După ce scapă din Cheile Armenişului, valea râului Timiş se lărgeşte treptat, cursul său capătă un caracter accentuat de divagare, dar cu pante relativ mari, care variază între 4 şi 9,9‰. Culoarul Timişului se termină în aval de municipiul Caransebeş, judeţul Caraş-Severin unde divagarea se accentuează în condiţiile unei pante medii care scade la 1,6‰ între Caransebeş şi Lugoj. În aval de comuna Sacu, judeţul Caraş-Severin, unde râul înregistrează un debit mediu multianual de 34 m3/s, apele râului Timiş îşi croiesc o vale largă printre piemonturile bănăţene, care se continuă sub forma unui uriaş arc de cerc cu convexitatea spre Nord, drenând Câmpia Lugojului şi Câmpia Timişului cu o pantă medie care variază între 0,35 şi 0,8‰ şi care determină o intensă meandrare. În zonele de câmpie, lunca râului Timiş se lărgeşte mult, depăşind uneori 3 km lăţime, iar valorile debitului mediu multianual cresc de la 37,1 m3/s (la Lugoj) la 41,9 m3/s (la staţia hidrologică din comuna Şag, judeţul Timiş). În aval de comuna Coşteiu, judeţul Timiş, râul Timiş a fost îndiguit în secolul 19 pentru a se reduce pericolul de inundaţii. Totodată, râul Timiş este legat de râul Bega prin două canale: Coşteiu-Chizătău (prin care se suplimentează râul Bega cu apă din Timiş, la ape mici) şi Topolovăţu Mare-Hitiaş, în aval de primul canal, prin care se descarcă râul Bega, la ape mari, în râul Timiş. Aceste canale permit reglarea reciprocă a regimurilor hidrologice ale celor două râuri. Afluenţi principali: Râu Rece, Feneş, Bistra (pe dreapta), Goleţ, Valea Mare, Spaia, Cinca, Şurgani, Pogăniş, Timişu Mort, Bârzava (pe stânga). În Antichitate, geto-dacii îl denumeau Tibiscus sau Timeses.
TIMIŞ, râu în zona de Sud Est a judeţului Braşov, afluent pe partea dreaptă a râului Ghimbăşel (bazinul râului Olt); lungimea: 31 km. Izvorăşte din regiunea de Sud a masivului muntos Piatra Mare, din apropirea pasului Predeal şi, după ce ocoleşte poalele de Sud Vest ale masivului Piatra Mare, se înscrie pe direcţie de curgere Nord şi apoi Nord Vest, separând printr-un sector de vale îngustă, extrem de pitoresc, masivul Piatra Mare (în Est) de masivul Postăvaru (în Vest). Râul Timiş mai este cunoscut şi sub numele de Timişu Sec. Valea râului Timiş reprezintă o atractivă zonă turistică (aici se află staţiunea climaterică Timişu de Sus), aflată în continuarea către Nord a vestitei zone turistice a Văii Prahovei. Pe cumpăna de ape dintre văile Timişului şi Prahovei se află pasul Predeal.
TIMIŞEL, vechea denumire a râului Bega.
TIMIŞU SEC, numele sub care mai este cunoscut râul Timiş, afluent al râului Ghimbăşel.
TISA, râu, afluent pe partea stângă a fluviului Dunării pe teritoriul Serbiei, în amonte de Belgrad; lungimea: 960 km. Izvorăşte din Carpaţii Păduroşi (Ucraina) şi formează, în cursul superior, pe o distanţă de 62 km (între comuna Bistra şi comuna Remeţi, judeţul Maramureş) graniţa dintre România şi Ucraina. La intrarea în România (pe teritoriul comunei Bistra), suprafaţa bazinului hidrografic a râului Tisa este de 1 210 km2, iar la ieşire (în arealul comunei Remeţi) de 6 345 km2. În acest sector, râul Tisa primeşte pe partea stângă, ca afluenţi direcţi, râurile Vişeu, Iza şi Săpânţa, iar debitele ei medii multianuale cresc de la 35 m3/s în amonte de confluenţa cu râul Vişeu la circa 150 m3/s în aval de confluenţa cu râul Săpânţa. Râurile din partea de Vest a României (Someş, Barcău, Crişu Repede, Crişu Negru, Crişu Alb, Mureş şi Bega) fac parte din bazinul hidrografic al râului Tisa.
TOPOLOG, râu, afluent pe partea stângă a râului Olt (în prezent se varsă, în lacul de acumulare Băbeni) pe teritoriul comunei Galicea, judeţul Vâlcea; lungimea: 95 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 547 km2. Izvorăşte din zona de Vest a M-ţilor Făgăraş, de sub vârful Negoiu, de la 1 880 m altitudine. Cursul său se formează din confluenţa pârâului Negoiu (considerat ca obârşie a sa) cu Pârâul Scara, care îşi au izvorul în zona circurilor glaciare, străbate mai întâi, pe direcţie Nord-Sud, versantul de Sud al M-ţilor Făgăraş şi pe cel al M-ţilor Frunţi, cu o pantă medie de 45‰, unde valea se adânceşte în şisturile cristaline cu frecvente iviri de gneis, traversează apoi, perpendicular, partea de Vest a Muscelelor Argeşului, separând Dealul Tămaşu (în Est) de Culmea Runcului (în Vest), iar din aval de comuna Şuici, judeţul Argeş) şi până la vărsare drenează partea de Nord Vest a Piemontului Cotmeana, căpătând aspectul unui semierc (sau a unui semn de întrebare uriaş), cu convexitatea către Sud Est, care îmbrăţişează în interiorul concavităţii sale imensul masiv al Dealului Negru. Pantele râului Topolog în zona piemontană sunt destul de mari (3‰) fapt ce-i asigură o intensă putere de eroziune. Debitul mediu multianual în zona de vărsare este de 6 m3/s. Cursul său superior a fost captat printr-un tunel de aducţiune a apelor, lung de 7 640 m, care alimentează lacul de acumulare Vidraru de pe valea superioară a râului Argeş. Afluenţi principali: Topologel, Cumpăna, Valea Plopilor (pe stânga), Cărpiniş, Bădislava, Ciuteşti, Şerbăneasa (pe dreapta).
TROTUŞ, râu în zona central-estică a României, afluent pe partea dreaptă a râului Siret în aval de municipiul Adjud, judeţul Vrancea; lungime: 162 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 4 456 km2. Izvorăşte din Culmea Păltiniş a M-ţilor Ciuc, de la 1 360 m altitudine, urmează pe o mică porţiune, pe direcţie Sud-Nord, linia tectonică longitudinală a zonei de fliş, străbătând pasul Ghimeş şi Depresiunea Ghimeş, iar în arealul comunei Ghimeş-Făget, judeţul Bacău, îşi schimbă brusc direcţia de curgere către Sud Est, sculptându-şi valea transversal în formaţiunile de fliş, separând M-ţii Tarcău (în Nord) de M-ţii Ciuc (în Sud). În acest sector superior, râul Trotuş curge vijelios pe o pantă longitudinală accentuată (în medie 33‰). În aval de comuna Asău, judeţul Bacău, pătrunde în Depresiunea Dărmăneşti, delimitată la Est de M-ţii Berzunţi şi la Vest de M-ţii Nemira, pe care este obligat s-o părăsească (după circa 20 km lungime) prin îngustarea (Defileul) de la Târgu Ocna, după care curge liniştit şi meandrat. În aval de oraşul Târgu Ocna, judeţul Bacău, în arealul municipiului Oneşti din Depresiunea Caşin, râul Trotuş întâlneşte o importantă „piaţă” de adunare a apelor unde primeşte ca afluenţi râurile Oituz, Caşin şi Tazlău, care îi suplimentează volumul de apă transportat. În continuare, râul Trotuş traversează zona subcarpatică, separând Dealul Ouşoru din partea de Nord a Subcarpaţilor Vrancei de Culmea Pietricica Bacăului, trece prin municipiul Adjud, judeţul Vrancea, şi apoi se varsă în râul Siret, unde are un debit mediu de 25 m3/s. Afluenţi principali: Bolovăniş, Camenca, Asău, Tazlău (pe stânga), Boroş, Sulţa, Ciobănuş, Uz, Dofteana, Slănic, Oituz, Caşin, Bogdana, Popeni (pe dreapta).
TUR, râu în zona Nord Vest a României, afluent pe partea stângă a râului Tisa pe teritoriul Ungariei; lungimea: 70 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 1 200 km2. Izvorăşte din regiunea de Vest a M-ţilor Gutâi, de sub cumpăna de ape dintre vârful Rotundu, la Nord (1 240 m altitudine) şi vârful Pietroasa, la Sud (1 200 m), de la 950 m altitudine, străbate mai întâi versantul de Vest al M-ţilor Gutâi prin intermediul unei pante accentuate (20‰), intră apoi în Depresiunea Oaş, trecând prin oraşul Negreşti-Oaş, unde panta scade la 2–8‰, iar în aval de confluenţa cu Valea Rea pătrunde în Câmpia Someşului pe care o traversează de la Est la Vest cu un curs domol, meandrat, determinat de scăderea pantei la 0,1‰. În cursul inferior albia râului Tur devine instabilă, se despleteşte şi meandrează puternic. În aval de confluenţa cu râul Turţ este îndiguit. Pe cursul mijlociu al râului Tur, în arealul comunei Călineşti-Oaş, s-a realizat lacul de acumulare Călineşti (suprafaţa: 364 ha; volumul: 7,4 milioane m3) pe malurile căruia există amenajări pentru odihnă şi agrement. Afluenţi principali: Valea Rea, Valea Albă, Talna, Lechincioara, Turţ.
TUTOVA, râu, în zona de Est a României, afluent pe partea dreaptă a râului Bârlad pe teritoriul comunei Tutova, judeţul Vaslui; lungimea: 86 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 692 km2. Izvorăşte din regiunea de Nord a Colinelor Tutovei, de la 410 m altitudine, din arealul satului Fundu Tutovei, comuna Plopana, judeţul Bacău, şi are un curs predominant pe direcţie Nord Vest-Sud Est, sub forma unui larg arc de cerc, paralel cu valea râului Bârlad. Bazinul său are o uşoară asimetrie pe stânga din cauza afluenţilor mai mari pe care îi primeşte pe această parte (Lipova, Iezer, Studineţ). Debitul mediu multianual în zona de vărsare este de 0,90 m3/s. Pe cursul său inferior a fost realizat lacul de acumulare „Cuibul Vulturilor”.