Borşa

Date generale

Oraşul Borşa se află în extremitatea de Nord a României, în provincia istorică Maramureş (Transilvania), în extremitatea de Est a judeţului Maramureş şi a Depresiunii Maramureş, la 660–950 m altitudine, la poalele M-ţilor Rodna şi Maramureş, pe cursul superior al râului Vişeu, la intersecţia paralelei de 49°39’19” latitudine nordicã cu meridianul de 24°39’47” longitudine estică, la 157 km Est de Baia Mare. Din punct de vedere demografic, Borşa face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 29 844 loc. (1 ian. 2019), din care 14 964 loc. de sex masc. şi 14 880 fem. Supr.: 424 km2, din care 47,9 km2 în intravilan; densitatea: 623 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 27 611 loc., 25 197 loc. erau români (91,3%), 357 maghiari (1,3%), 141 rromi (0,5%) şi 1 916 loc. (6,9%) aparţineau altor etnii (ucraineni, germani ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 24 387 ortodocşi (88,3%), 895 romano-catolici (3,2%), 137 adventişti de ziua a şaptea (0,5%), 123 penticostali (0,4%) şi 2 069 loc. (7,6%) aparţineau altor confesiuni (greco-catolici, reformaţi, Martorii lui Iehova, baptişti ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. De menţionat faptul că o mare parte (peste 50%) din populaţia tânără a oraşului Borşa se află la diferite munci în Italia, Spania, Franţa, Anglia ş.a. Punct final de c.f., cu staţie de cale feratã inauguratã în 1913 şi linie de cale ferată cu ecartament îngust (mocăniţă), construită în anii 1930-1933, care asigură accesul în zonele de exploatare a lemnului din perimetrul Vaser – Novaţ. Mocăniţa este folosită atât pentru transportul buştenilor, cât şi pentru transportul turiştilor. Exploatările de plumb, zinc, cupru ş.a. din localitatea componentă Băile Borşa, începute în anul 1853, au fost dezafectate în anul 2007. Carieră de exploatare a andezitului. Uzina de flotaţie şi preparare a minereurilor a fost închisã în anul 2007. Exploatarea şi prelucrarea lemnului (cherestea, mobilă, plăci aglomerate din lemn). Fabrici de prelucrare a fibrelor de sticlã şi de producere a peleţilor pentru foc. Produse alim. (preparate din lapte, băuturi alcoolice, panificaţie). Betonierã. Centru pomicol. Turism. Muzeul casei tradiţionale româneşti, cu o gospodărie, obiecte casnice, unelte agricole, oale, covoare, lenjerie, icoane şi fotografii vechi ş.a., datând de peste 100 de ani; Muzeul rădăcinilor, adăpostit în locuinţa lui Ştefan Grec-Iepure, în care sunt expuse diverse rădăcini cu forme neobişnuite, cu aspect de papagali, vulturi, scorpioni, şerpi ş.a., precum şi diferite obiecte (bani vechi, ouă de la diferite păsări, lămpi de mină, flori de mină, efecte militare din timpul celor două Războaie Mondiale etc., colecţionate de acest pasionat de-a lungul timpului; bibliotecă publică, inaugurată în anul 1968, în prezent cu peste 20 000 de volume; Casã de Culturã (din 1956). La 12 km NE de centrul oraşului Borşa se află Complexul turistic Borşa, construit în anul 1949 şi extins în anii ’70-’80 ai secolului 20, amplasat la poalele M-ţilor Rodna şi Maramureş, la 700–850 m alt., pe valea superioarã a râului Vişeu, în apropiere de Pasul Prislop (1 414 m alt.), pe şoseaua rutieră modernizată care face legătura între Transilvania şi Bucovina, într-o zonă de mare aflux turistic. Izvoarele cu ape minerale carbogazoase, feruginoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, cu efecte curative în tratarea infecţiilor rinichilor şi cãilor urinare, ale bolilor cronice ale tubului digestiv etc., climatul submontan, tonic-stimulant, cu aer curat, lipsit de praf şi alergeni, puternic ozonat, variatele posibilitãţi de practicare a turismului montan şi a sporturilor de iarnă (numeroase trasee marcate, pârtii de schi cu diferite grade de dificultate, trambulinã olimpică naturală (113 m înălţime) amenajată pentru sărituri cu schiurile, linia de telescaun (de 1 920 m lungime şi 500 m diferenţă de nivel), inaugurat în anul 1976, şi de teleschi în continuare (790 m lungime şi 180 m diferenţă de nivel), care leagă complexul turistic Borşa cu cu vârful Runcu Ştiolului, 1 611 m altitudine etc., prezenţa hotelurilor şi vilelor moderne, a pensiunilor private construite după anul 1995, toate la un loc contribuie la desfãşurarea activitãţilor turistice non-stop, care imprimă acestui complex turistic caracteristicile unei veritabile staţiuni climaterice şi de odihnã. În raza oraşului se aflã stâncăriile calcaroase de la Sălhoi (cu plante rare), o rezervaţie botanică (5 ha), în care vegeteazã relictul terţiar Cochlearia pyrenaica de la Zâmbroslăvii din M-ţii Maramureşului, Rezervaţia naturală complexă (geomorfologică, floristică şi faunistică) Pietrosu Rodnei, înfiinţată în anul 1932, extinsă pe o suprafaţã de 900 ha, inclusă, în 1979, de către UNESCO în reţeaua mondială de excepţii ale Rezervaţiilor biosferei ş.a. ( vârful Pietrosu din M-ţii Rodna).

Istoric

În arealul oraşului Borşa au fost descoperite vestigii (o ulcică din lut ş.a.) datând din Epoca bronzului (mileniul 3-2 î.Hr.). Localitatea a fost menţionatã documentar, prima oarã, ca aşezare ruralã, în anul 1353 şi apoi în 1365 şi în 1450. Locuitorii din Borşa au opus o dârză rezistenţă (4 sept. 1717), biruind hoarda tătarilor care se retrãgea spre Moldova, dupã ce devastase localităţile de pe Valea Someşului. Într-o descriere din anul 1941 apare consemnat faptul că localitatea se întindea pe o lungime de 59 km şi o lăţime de 35 km şi că era un important centru de desfăşurare a târgurilor sãptãmânale şi anuale. Declarat oraş la 17 febr. 1968. Are în subordine ad-tivă localitatea componentă Băile Borşa.

Monumente

Biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, azi declarată monument istoric, a fost construitã în anul 1700 şi reconstruită după distrugerea ei la 4 sept. 1717 de către tătari. Biserica păstrează un decor sculptat în lemn şi picturi interioare executate direct pe lemn, în anul 1775, de către un autor necunoscut; biserica “Sfântul Ilie”, zidită în anul 1895, inclusă în Patrimoniul Naţional în anul 2012; biserica ortodoxă cu hramul “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (fostã biserică greco-catolicã) din Poiana Borşei a fost construitã în anii 1864-1886 şi restauratã în anul 1925; biserica greco-catolică, din lemn (1996); biserica “Sfântul Nicolae” (2001); mănăstirea Albă din cartierul Poposală, ctitorie din anul 2013 a lui Gheorghe Şteţca din Borşa; schitul Borşa-Pietroasa cu biserica “Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” (2007); Obeliscul ridicat pe o înălţime numită „Preluca Tătarilor”, în amintirea victoriei obţinute de localnici asupra tătarilor invadatori în sept. 1717; Borna “Poarta Imperiului”, situată pe malul drept al pârâului Ţibou, care marcheazã fosta graniţă de Est a Imperiului Habsburgic; în localitatea componentă Băile Borşa se află biserica romano-catolică, din lemn, cu hramul “Sfântul Francisc” construită în anul 1835 pe locul uneia din anul 1817, Catedrala minerilor, cu hramul “Schimbarea la Faţă”, construită în perioada 1995-2001 si Monumentul istoric al minerilor, dezvelit în aug. 1993 şi resfinţit la 28 iul. 2018,

închinat în amintirea minerilor care de-a lungul anilor au lucrat în adâncul minelor”

(mine care au fost închise în anul 2007).

Biserica Ortodoxă "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe" a spitalului Borșa
Biserica Ortodoxă “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” a spitalului Borșa (Photo by Bogdan Cotos on Unsplash)