Situată în perimetrul municipiului Slatina, judeţul Olt, mănăstirea Clocociov (de maici), datează de la începutul secolului 16, aşa cum reiese dintr-un zapis de danie din anul 1512, semnat de domnul Ţării Româneşti, Neagoe Basarab, iar biserica mănăstirii a fost refăcută de voievodul Mihai Viteazul în anul 1594. Forma actuală a bisericii “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” datează din anul 1645, când marele agă, Diicu Buicescu (nepotul domnului Ţării Româneşti, Matei Basarab), a reconstruit biserica după stricăciunile provocate de cutremurul devastator din 8 noiembrie 1620, care a avut magnitudinea de 7,5 grade pe scara Richter, şi de cel din 1 februarie 1637, care a avut magnitudinea de 7,1 grade pe scara Richter. Biserica mănăstirii, cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, a fost zidită după modelul bisericii mănăstirii Dealu de lângă Târgovişte, cu o turlă pe naos, mare, de formă hexagonală, luminată de şase ferestre înalte şi înguste, şi două turle hexagonale, gemene, pe pronaos, luminate de câte şase ferestre fiecare, înalte şi înguste. Biserica are un pridvor deschis, cu arcade ample, rotunjite, susţinute de stâlpi circulari, groşi, construiţi din cărămidă. Biserica a mai fost refăcută după cutremurul catastrofal din 14 octombrie 1802, care a avut magnitudinea de 7,9-8,2 grade pe scara Richter (cel mai puternic cutremur din toate timpurile) şi după cutremurul din 11 ianuarie 1838, care a avut magnitudinea de 7,5 grade pe scara Richter, când i s-au prăbuşit turlele. În timpul Primului Război Mondial, mănăstirea a fost distrusă în mare parte de un incendiu şi părăsită. Mănăstirea a fost reînfiinţată în anul 1976, când clădirile şi Turnul-clopotniţă se aflau in paragină, iar biserica era fără turle şi cu pereţii fisuraţi, dar toate acestea au fost afectate grav de puternicul cutremur din seara zilei de vineri, 4 martie 1977, ora 21 şi 22 de minute, care a avut magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter şi a durat 90 de secunde. După acest cutremur, complexul monahal a fost supus unor ample lucrări de consolidare, reparare şi reabilitare în anii 1980-1982 pe cheltuiala Episcopiei Râmnicului şi prin osârdia maicii stareţe Mihaela Tamaş. În afara bisericii, în anii 1980-1982 a fost restaurat Turnul-clopotniţă, de formă hexagonală, la baza căruia există o intrare în incinta mănăstirii, sub formă de arcadă, precum şi zidul de incintă, şi au fost construite două clădiri noi destinate chiliilor. Biserica mănăstirii Clocociov păstrează fragmente de picturi murale interioare, realizate în anul 1862, printre care se remarcă un tablou votiv cu portretele domnului Ţării Româneşti, Matei Basarab, şi ale lui Diicu Buicescu, împreună cu soţia sa, Dumitra, precum şi compoziţia “Judecata de Apoi”. Mănăstirea Clocociov posedă un muzeu cu colecţii de artă veche românească (icoane, argintărie, broderii, ţesături, sculpturi în lemn, cărţi vechi etc.). În cadrul mănăstirii funcţionează un atelier de tricotat. La această mănăstire a trăit călugărul Naum Râmniceanu (1764-1838), autor al unei Cronici a Ţării Româneşti de la începuturi şi până în 1834, apărută în limba română. Biserica mănăstirii Clocociov, cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, a fost declarată monument istoric. În anii 1993-1995, în incinta mănăstirii a fost construită o biserică nouă cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”.