Dealuri (T)

TANSA, culme deluroasă, cu aspect de platou, extinsă pe direcţie NV-SE în partea de V a Pod. Central Moldovenesc, între văile râurilor Sacovăţ (la E) şi Bârlovăţ (la V), având lăţimi de 4–5 km. Alt. max.: 466 m (cea mai mare din Pod. Central Moldovenesc). Alcătuirea petrografică (gresii, calcare oolitice, argile, marne, nisipuri) şi structura monoclinală a stratelor au determinat dezvoltarea unui larg platou structural. Versanţii sunt acoperiţi cu păduri de stejar (Quercus robur) în amestec cu tei (Tilia tomentosa), carpen (Carpinus betulus) ş.a. Culmea Tansa este fragmentată de văile râurilor Veja, Mănăstirea, Durăceasa, Găureni ş.a.

TĂMAŞU, masiv deluros în Muscelele Argeşului, între râurile Topolog (la V) şi Argeş (la E). Alt. max.: 1 104 m. Acoperit cu păşuni, fâneţe şi livezi.

TĂŞADULUI, Dealurile ~, zonă deluroasă în partea de N-NE a Dealurilor Pădurii Craiului (parte componentă a acestora), situată la marginea de NV a M-ţilor Pădurea Craiului, formând cumpăna de ape între bazinele hidrografice ale râurilor Crişu Repede şi Crişu Negru. Sunt alcătuite din depozite pleistocene (argile, nisipuri, pietrişuri) şi cuaternare (argile, nisipuri loessoide), cu unele intercalaţii de depozite sarmaţiene (conglomerate, gresii, marne nisipoase). Alt.: 411 m (cea mai mare din întregul complex al Dealurilor Pădurii Craiului).

TOGLACIULUI, Dealurile sau Colinele ~, zonă colinară situată între cursurile superioare ale văilor Crasna (la E-NE) şi Barcău (la V-SV), în perimetrele judeţelor Sălaj şi Satu Mare, fiind o prelungire spre N a Dealurilor Crasnei. Sunt formate predominant din formaţiuni pannoniene (marne, argile, nisipuri, pietrişuri ş.a.). Au aspect de podiş neted, cu o culme pr. ce se desfăşoară pe direcţie NNV-SSE din care se desprind mai multe tăpşane ce se răsfiră până aproape de oraşul Tăşnad. În partea de SV se evidenţiază o reg. mai bombată a Colinelor Toglaciului (ridicată de un sâmbure de roci cristaline), care domină Depr. Camăr şi culoarul râului Barcău. Alt. max.: 334 m.

TUDORA, masiv deluros în partea central-nordică a Dealului Mare (Pod. Sucevei), alcătuit predominant din marne argiloase, argile şi nisipuri sarmaţiene, reprezentând alt. max. a acestuia (587 m).

TULCEA, Dealurile Tulcei, zonă deluroasă situată în partea de N a Dobrogei, parte componentă a Pod. Dobrogei de Nord, extinsă la E de aliniamentul cursurilor superioare ale râurilor Teliţa şi Valea Adâncă, paralel cu valea Dunării, sub forma unei culmi prelungi, domoală şi nu prea înaltă (valorile altitudinale se menţin în jur de 200 m), dominată de numeroase vârfuri izolate (Stânca Mare 205 m, Somova 225 m, Beiu 201 m, Beştepe 242 m, Redi 206 m ş.a.). Din partea centrală a culmii pr. se ramifică, spre S, o culme secundară, reprezentată prin Dealurile Uzum (222 m), Orta Bair (206 m) şi, izolat, Dealul Denistepe sau Dealul Mării (270 m) care închid către E şi S Depr. Nalbant. Dealurile Tulcei sunt constituite din formaţiuni paleozoice (cuarţite, şisturi cuarţitice, filite) şi mezozoice (calcare cenuşii-negre, conglomerate, marno-calcare ş.a.). Sub raport morfologic, caracteristica reliefului este dată de insularitatea masivelor deluroase, cauzată de eroziunea efectuată de agenţii modelatori externi, precum şi de „înecarea” lor în pătura groasă de loess care ocupă o suprafaţă foarte mare. Alt. max.: 270 m (Dealul Denistepe). Expl. de baritină, min. complexe, dolomit, calcare, gresii ş.a. Viticultură.

TUTOVA, Colinele sau Dealurile Tutovei, complex de dealuri în partea de E a României, subunitate a Pod. Bârladului, situată între aliniamentul râurilor Moara–Racova (la N), râul Bârlad (la E), Câmpia Tecuciului (la S), pe aliniamentul, aproximativ, al localit. Homocea–Priponeşti şi râul Siret (la V). Sunt alcătuite din depozite pliocene, în special nisipuri şi argile, care formează strate cu înclinare spre S. Relieful este specific colinar, evidenţiat de aliniamente de cueste în N (Coasta Racovei) şi de supr. structurale cu alt. de 400–500 m. În afara reliefului structural, în cadrul Colinelor Tutovei sunt suprafeţe ocupate cu forme sculpturale majore (respectiv degradări de teren şi eroziune a solului) cauzate de alcătuirea litologică a terenului (foarte nisipoasă) şi de lipsa pădurilor pe supr. mari (intens defrişate în trecut). Alt. max.: 561 m (în Dealul Doroşanu). Din culmea pr., care se desfăşoară pe direcţie V-E, se desprind spre S, pe 30–40 km lungime, numeroase interfluvii simetrice, aproape paralele, mai înguste spre N şi care se lăţesc treptat către S, formând platouri largi de 1–3 km, cu înălţimi ce nu depăşesc (în S) 250 m alt. Văile care le separă sunt relativ înguste şi simetrice, cu versanţi abrupţi, afectaţi de procese de eroziune şi de năruire. Local s-au mai păstrat păduri de gorun şi, la înălţimi mai mari, chiar de fag. Zonă pomi-viticolă. Denumirea de Colinele Tutovei a fost introdusă în literatura de specialitate de către geograful Mihai David.