TANSA, culme deluroasă, cu aspect de platou, extinsă pe direcţie Nord Vest-Sud Est în partea de Vest a Podişului Central Moldovenesc, între văile râurilor Sacovăţ (la Est) şi Bârlovăţ (la Vest), având lăţimi de 4–5 km. Altitudinea maximă: 466 m (cea mai mare din Podişul Central Moldovenesc). Alcătuirea petrografică (gresii, calcare oolitice, argile, marne, nisipuri) şi structura monoclinală a stratelor au determinat dezvoltarea unui larg platou structural. Versantele sunt acoperite cu păduri de stejar (Quercus robur) în amestec cu tei (Tilia tomentosa), carpen (Carpinus betulus) ş.a. Culmea Tansa este fragmentată de văile râurilor Veja, Mănăstirea, Durăceasa, Găureni ş.a.
TĂMAŞU, masiv deluros în Muscelele Argeşului, între râurile Topolog (la Vest) şi Argeş (la Est). Altitudinea maximă: 1 104 m. Acoperit cu păşuni, fâneţe şi livezi.
TĂŞADULUI, Dealurile ~, zonă deluroasă în partea de Nord-Nord Est a Dealurilor Pădurii Craiului (parte componentă a acestora), situată la marginea de Nord Vest a M-ţilor Pădurea Craiului, formând cumpăna de ape între bazinele hidrografice ale râurilor Crişu Repede şi Crişu Negru. Sunt alcătuite din depozite pleistocene (argile, nisipuri, pietrişuri) şi cuaternare (argile, nisipuri loessoide), cu unele intercalaţii de depozite sarmaţiene (conglomerate, gresii, marne nisipoase). Altitudinea: 411 m (cea mai mare din întregul complex al Dealurilor Pădurii Craiului).
TOGLACIULUI, Dealurile sau Colinele ~, zonă colinară situată între cursurile superioare ale văilor râurilor Crasna (la Est-Nord Est) şi Barcău (la Vest-Sud Vest), în perimetrele judeţelor Sălaj şi Satu Mare, fiind o prelungire spre Nord a Dealurilor Crasnei. Sunt formate predominant din formaţiuni pannoniene (marne, argile, nisipuri, pietrişuri ş.a.). Au aspect de podiş neted, cu o culme principală care se desfăşoară pe direcţie Nord-Nord Vest-Sud-Sud Est din care se desprind mai multe tăpşane care se răsfiră până aproape de oraşul Tăşnad. În partea de Sud Vest se evidenţiază o regiune mai bombată a Colinelor Toglaciului (ridicată de un sâmbure de roci cristaline), care domină Depresiunea Camăr şi culoarul râului Barcău. Altitudinea maximă: 334 m.
TUDORA, masiv deluros în partea central-nordică a Dealului Mare (Podişul Sucevei), alcătuit predominant din marne argiloase, argile şi nisipuri sarmaţiene, reprezentând altitudinea maximă a acestuia (587 m).
TULCEA, Dealurile Tulcei, zonă deluroasă situată în partea de Nord a Dobrogei, parte componentă a Podişului Dobrogei de Nord, extinsă la Est de aliniamentul cursurilor superioare ale râurilor Teliţa şi Valea Adâncă, paralel cu valea fluviului Dunărea, sub forma unei culmi prelungi, domoală şi nu prea înaltă (valorile altitudinale se menţin în jur de 200 m), dominată de numeroase vârfuri izolate (Stânca Mare 205 m, Somova 225 m, Beiu 201 m, Beştepe 242 m, Redi 206 m ş.a.). Din partea centrală a culmii principale se ramifică, spre Sud, o culme secundară, reprezentată prin Dealurile Uzum (222 m), Orta Bair (206 m) şi, izolat, Dealul Denistepe sau Dealul Mării (270 m) care închid către Est şi Sud Depresiunea Nalbant. Dealurile Tulcei sunt constituite din formaţiuni paleozoice (cuarţite, şisturi cuarţitice, filite) şi mezozoice (calcare cenuşii-negre, conglomerate, marno-calcare ş.a.). Sub raport morfologic, caracteristica reliefului este dată de insularitatea masivelor deluroase, cauzată de eroziunea efectuată de agenţii modelatori externi, precum şi de „înecarea” lor în pătura groasă de loess care ocupă o suprafaţă foarte mare. Altitudinea maximă: 270 m (Dealul Denistepe). Exploatări de baritină, minereui complexe, dolomit, calcare, gresii ş.a. Viticultură.
TUTOVA, Colinele sau Dealurile Tutovei, complex de dealuri în partea de Est a României, subunitate a Podişului Bârladului, situată între aliniamentul râurilor Moara–Racova (la Nord), râul Bârlad (la Est), Câmpia Tecuciului (la Sud), pe aliniamentul, aproximativ, al localităţilor Homocea–Priponeşti şi râul Siret (la Vest). Sunt alcătuite din depozite pliocene, în special nisipuri şi argile, care formează strate cu înclinare spre Sud. Relieful este specific colinar, evidenţiat de aliniamente de cueste în Nord (Coasta Racovei) şi de suprafeţe structurale cu altitudini de 400–500 m. În afara reliefului structural, în cadrul Colinelor Tutovei sunt suprafeţe ocupate cu forme sculpturale majore (respectiv degradări de teren şi eroziune a solului) cauzate de alcătuirea litologică a terenului (foarte nisipoasă) şi de lipsa pădurilor pe suprafeţe mari (intens defrişate în trecut). Altitudinea maximă: 561 m (în Dealul Doroşanu). Din culmea principala, care se desfăşoară pe direcţie Vest-Est, se desprind spre Sud, pe 30–40 km lungime, numeroase interfluvii simetrice, aproape paralele, mai înguste spre Nord şi care se lăţesc treptat către Sud, formând platouri largi de 1–3 km, cu înălţimi care nu depăşesc (în Sud) 250 m altitudine. Văile care le separă sunt relativ înguste şi simetrice, cu versante abrupte, afectate de procese de eroziune şi de năruire. Local s-au mai păstrat păduri de gorun şi, la înălţimi mai mari, chiar de fag. Zonă pomi-viticolă. Denumirea de Colinele Tutovei a fost introdusă în literatura de specialitate de către geograful Mihai David.