TOANCE, defileu pe cursul superior al râului Bistriţa moldovenească, sculptat în rocile dure ale zonei cristalino-mezozoice din partea de Est a M-ţilor Bistriţei, extins pe circa 15 km lungime, între satele Crucea (comuna Crucea) şi Cotârgaşi (oraşul Broşteni) din judeţul Suceava, străjuit la Vest de vârful Bârnaru (1 699 m altitudine) şi Grinţieş (1 758 m altitudine). Este o zonă în care valea Bistriţei se îngustează foarte mult, în albia râului apar nenumărate cataracte, iar apele sunt învolburate şi au o viteză mare de scurgere. În trecut, când pe râul Bistriţa se practica un intens plutărit (până prin anul 1960), Toance reprezenta regiunea cea mai periculoasă şi mai de temut pentru plutaşi, în care aceştia deveneau adevăraţi eroi în lupta cu pericolele cauzate de numeroasele stânci şi de apele înspumate ale Bistriţei.
TOPLIŢA-DEDA, Defileul ~ , defileu situat pe cursul superior al văii râului Mureş care s-a “instalat”, de-a lungul erelor geologice, pe un traseu de ruptură tectonică, făcând legătura hidrografică dintre bazinul Podişului Transilvaniei şi cel al Depresiunii Pannonice. Râul Mureş, după ce izvorăşte de pe pantele sudice ale M-ţilor Hăşmaş (Carpaţii Orientali), de la 850 m altitudine, de lângă localitatea Izvorul Mureşului, curge pe direcţie Sud Est – Nord Vest, drenează mai întâi Depresiunea Giurgeu, pe o distanţă de circa 75 km, după care îşi schimbă direcţia de curgere spre Vest (în zona municipiului Topliţa), traversând lanţul muntilor vulcanici Căliman-Gurghiu pe care-i separă printr-un sălbatic şi spectaculos defileu, situat între municipiul Topliţa (judeţul Harghita) şi comuna Deda (judeţul Mureş), lung de 50 km şi lat de 80-100 m, “sculptat” în roci andezitice şi piroclastite. Prin acest defileu, care este declarat rezervaţie naturală (60 km2), a fost construită o şosea asfaltată (în anii 1881-1885) şi o linie de cale ferată (în perioada 1890-1910), care asigură legăturile rutieră şi feroviară dintre municipiul Topliţa şi municipiul Târgu Mureş, via Reghin.
TURNU ROŞU-COZIA-CĂLIMĂNEŞTI, defileu în partea central-sudică a României, situat la 400 m altitudine, pe cursul mijlociu al râului Olt, la traversarea acestuia a zonei central-nordice a Carpaţilor Meridionali, între M-ţii Făgăraş şi Cozia (la Est) şi M-ţii Lotrului şi Căpăţânii (la Vest). Acest defileu se desfăşoară pe o distanţă de 47 km, între comuna Turnu Roşu, judeţul Sibiu, aflată în amonte (la Nord) şi oraşul Călimăneşti, în aval (în Sud), fiind cel mai lung defileu din România. În acest sector, râul Olt a reuşit cu greu, de-a lungul erelor geologice, să înfrângă duritatea rocilor cristaline ale M-ţilor Făgăraş şi Cozia şi pe cele al M-ţilor Lotrului şi Căpătanii, creând unul dintre cele mai frumoase şi mai spectaculoase defilee, cu peisaje mirifice, de-a lungul căruia, statul român a construit o şosea modernizată şi o linie de cale ferată, între municipiile Sibiu, în Nord, şi Râmnicu Vâlcea, în Sud, care asigură legăturile rutiere şi feroviare dintre Transilvania şi Oltenia, pe o variantă mai scurtă. De-a lungul văii râului Olt, între comuna Boiţa (numită în Antichitate Caput Stenarum), judeţul Sibiu, şi „Cetatea Verdea” – un ostrov situat pe fluviul Dunărea (azi dispărut), la Sud Vest de comuna Islaz, judeţul Teleorman, romanii au construit o linie de fortificaţii, numită Limes Alutanus, apărată de numeroase castre (Romula, Acidava, Buridava, Castra Traiana, Alutela sau Arutela ş.a.).
TUŞNAD, Defileul ~, defileu pitoresc pe cursul superior al râului Olt (primul pe care acesta îl realizează în calea sa), săpat de-a lungul erelor geologice, în rocile eruptive aparţinând M-ţilor Harghita, despărţind masa principală a acestora de Masivul Ciomatu (situat la Est de defileu, care adăposteşte tinovul Mohoş şi lacul Sfânta Ana). În arealul oraşului Băile Tuşnad, valea râului Olt se îngustează foarte mult, iar panta longitudinală este accentuată (3–4‰), determinând un curs vijelios, învolburat al apelor râului Olt. Lungimea: 10 km. Importantă zonă turistică de tranzit.