Câmpii (T)

TĂŞNAD, Câmpia Tăşnadului, câmpie în partea de NV a României, parte componentă a Câmpiei Someşului, situată între râul Crasna (la E), Colinele Toglaciului (la SE), Dealurile Crasnei (la S) şi râul Ier (la V şi N), având forma unui evantai. Este o câmpie înaltă (140–180 m alt.), subcolinară, cu caracter de acumulare piemontană, în care văile râurilor s-au adâncit cu 70–80 m. Acoperită cu soluri argilo-iluviale, propice culturilor agricole, precum şi pentru pomicultură şi viticultură.

TÂRGOVIŞTE, Câmpia Târgoviştei, câmpie piemontană înaltă (alt. medie: 200 m), rezultată din unirea conurilor de dejecţie ale Dâmboviţei şi Ialomiţei, situată în partea central-nordică a Câmpiei Române (fiind parte componentă a acesteia), între Subcarpaţii Ialomiţei (la N), râul Ialomiţa (la E), Câmpia Titu (la S) şi râul Cobia, respectiv Piem. Cândeşti (la V). Este constituită predominant din depozite aluviale, aparţinând Pleistocenului superior (îndeosebi pietrişuri şi nisipuri), care apar pe terasele râurilor, peste care s-au format diferite categorii de soluri argiloiluviale, propice culturilor agricole. Câmpia T. este intens fragmentată de văile unor râuri (Ursoaia, Şuţa, Dâmboviţa, Ilfov, Ialomiţa ş.a.), care pe anumite porţiuni s-au deplasat în diagonală, pe direcţie NV-SE.

TECUCI, Câmpia Tecuciului, unitate de relief joasă, situată în extremitatea de NE a Câmpiei Române (parte componentă a acesteia), între văile râurilor Siret (la V şi S) şi Geru (în E) şi Colinele Tutovei (la N şi NV) şi Pod Covurlui (la NE). Este drenată median, pe direcţie N-S, de râul Bârlad, fiind formată în întregime din terasele Bârladului şi cele de pe stg. Siretului, puţin fragmentate, care se evidenţiază sub forma unor câmpuri interfluviale întinse ce coboară către văile celor două râuri. Pe terasele inf. de pe stg. râului Bârlad, în S Câmpiei T., între satele Iveşti şi Hanu Conachi, se desfăşoară, pe c. 25 km lungime şi 4–5 km lăţime, o zonă de nisipuri în cadrul căreia predomină relieful de dune, în mare parte fixate de vegetaţie.

TIMIŞ, Câmpia Timişului, unitate joasă de relief (80–95 m alt.) în extremitatea vestică a României (la graniţa cu Serbia), parte componentă a Câmpiei de Vest, delimitată de Câmpia Mureşului (la NV), Câmpia Vingăi (la N), prelungirile Pod. Lipovei (la NE), Câmpia Lugojului (la E) şi Câmpia Bârzavei (la SE). Extinsă sub forma unui triunghi cu vârful spre Câmpia Lugojului şi latura mare de-a lungul graniţei cu Serbia, C.T. se înscrie pe o arie de subsidenţă puternică, marcată de marea grosime pe care o au aici depozitele cuaternare (862 m în arealul com. Giulvăz). Scufundarea lentă din zonele Timişului inferior explică prezenţa unor aluviuni vechi (şi chiar a unor formaţiuni loessoide) sub cuvertura de aluviuni recente, împrăştiate de revărsările râurilor până în vremuri istorice. C.T. s-a format aşadar atât prin acţiunea revărsărilor râurilor, care au împrăştiat aluviunile lor, cât şi prin  acţiunile de divagări, destul de recente, ale cursurilor râurilor Mureş, Bega, Timiş, Bârzava, atrase periodic de mişcările de subsidenţă din zonele Timişului inferior, care au generat braţe părăsite, belciuge, meandre, mlaştini şi numeroase forme negative ce alcătuiesc relieful minor. Această câmpie joasă, inundabilă, cu pânza freatică foarte aproape de supr., care facilita în trecut apariţia şi menţinerea numeroaselor zone mlăştinoase, a fost supusă permanent (începând din sec. 18 şi până în sec. 20) unor ample lucrări de ameliorare (construirea canalului Bega, îndiguiri, desecări etc.), care au permis transformarea ei într-un teren agricol foarte roditor. C.T. se subdivide în trei subunităţi: Câmpia Timişoarei, Câmpia Beregsăului şi Câmpia Banlocului.

TIMIŞOARA, Câmpia Timişoarei, subunitate a Câmpiei Timişului, situată în partea central-estică a acesteia, între Câmpia Vingăi (la N), prelungirile Pod. Lipovei (la NE) şi câmpiile Lugojului (la E), Bârzavei (la SE), Banlocului (la S-SV) şi Beregsăului (la V-NV). Este o câmpie joasă, în cadrul căreia se remarcă o scufundare lentă, fapt ce explică prezenţa unor aluviuni vechi şi a unor formaţiuni loessoide sub o cuvertură de aluviuni recente rezultate din acţiunea revărsărilor şi a divagărilor râurilor care o străbat. Datorită acestor divagări, la 2–3 m deasupra nivelului general al câmpiei s-au format unele înălţimi aluviale cu caracter insular, printre care se remarcă înălţimea („insula” cum o denumesc documentele vechi) pe care s-a construit Cetatea Timişoarei (la începutul sec. 13). În sec. trecute, în jurul acesteia se aflau numeroase mlaştini, întreţinute şi de prezenţa pânzei freatice foarte aproape de supr. Începând din sec. 18, aceste zone mlăştinoase au fost supuse unor lucrări complexe (desecări, îndiguiri, asanări, construirea canalului Bega, în perioada 1727–1760 etc.), care au permis transformarea lor în terenuri agricole roditoare.

TITU, Câmpia ~, câmpie de subsidenţă, cu nivel coborât de la 149 m la 80 m alt., situată în partea central-nordică a Câmpiei Române (fiind un compartiment al acesteia), între Câmpiile Târgoviştei (la N), Gherghiţei (la NE şi E), Vlăsiei (la SE), Găvanu-Burdea (la S şi SV) şi Piteştiului (la V). Este formată din câmpuri interfluviale relativ înguste, cu o netezime remarcabilă, separate de văi cu albii instabile din care râurile se revarsă cu uşurinţă la ape mari, trecând dintr-un bazin în altul. Câmpia T. are tendinţa de înmlăştinire atât din cauza revărsărilor numeroaselor râuri care o traversează pe direcţie NV-SE, cât şi din cauza prezenţei apelor freatice foarte aproape de supr. Forajele executate în Câmpia T. au scos la iveală depuneri aluvionare (care au avut loc în Holocen) extrem de groase, „în covată”. Predominarea, la supr., a solurilor brune şi brun-roşcate, asigură practicarea unor culturi agricole de mare productivitate.

TORMAC, Câmpia Tormacului, mică unitate de câmpie, în extremitatea de S a Câmpiei de Vest, parte componentă a Câmpiei Bârzavei (în NE acesteia), situată între văile râurilor Pogăniş (în N-NE) şi Bârzava (în S-SV). Formată din depozite aluvionare şi loessoide cuaternare, pe care s-au format soluri argiloiluviale brune, podzolite slab, sau podzolite pseudogleizate. Prezintă un relief de terase şi lunci, ce coboară în evantai către Câmpia Timişului, presărat pe alocuri cu crovuri. Culturi agricole şi pajişti secundare.