Câmpii (R)

RÂMNIC, Câmpia Râmnicului, câmpie cu caracter piemontan, parte componentă a Câmpiei Române, situată în partea de NV a acesteia, la N de cursul inf. al Buzăului, între Subcarpaţii Vrancei (la V şi NV), Câmpia Siretului (la E) şi Câmpia Buzăului (la S). Alcătuită din lunci, terase şi câmpuri interfluviale extinse, C.R. este acoperită predominant cu soluri aluviale şi cernoziomice, propice culturilor agricole.

ROMANAŢI, subunitate a Câmpiei Române, situată în SV acesteia, între Piem. Olteţului (la N), râul Olt (E), fl. Dunărea (S) şi râul Jiu (V), extinsă pe terit. jud. Dolj şi Olt. Lăţimea şi lungimea max. sunt aproximativ egale (c. 80 km). Este formată din mai multe câmpuri, relativ netede (cu înălţimi ce scad treptat de la N la S, de la 140–150 m la 40–60 m), precum şi din terasele şi luncile Jiului, Oltului şi Dunării. În partea de S, terasele sunt parţial ocupate cu dune de nisip, mai ales în zona Dăbuleni–Ostroveni. Partea de N a C.R. este acoperită cu soluri brune, cea centrală cu soluri brun-roşcate, iar cea sudică cu cernoziomuri cambice, propice culturilor agricole. C.R. este slab fragmentată de râuri, fapt pentru care s-a creat un vast sistem de irigaţii (Dăbuleni–Ianca–Grojdibodu–Corabia; Dăbuleni–Ştefan cel Mare; Bucinişu– Brastavăţu–Vişina–Scărişoara etc.). În partea de S a C.R. se păstrează o zonă de peisaj natural (→ Dăbuleni–Bechet). În perimetrul celei mai mari părţi a C.R. a existat, până în 1950, jud. Romanaţi (3 560 km2; 296 536 loc., 1 iul. 1937, cu 5 plăşi, 3 oraşe şi 252 de sate) şi se extinde una dintre cele mai vechi şi originale zone etnografice ale României, în cadrul căreia se remarcă scoarţele bogat decorate cu modele policrome, ţesăturile, lăzile de zestre, vasele ceramice (în special cele de Oboga), obiectele de port popular femeiesc (cămaşa cu poale, vâlnicul sau zăvelciul, betele, cojocul) ş.a.