RÂMNIC, Câmpia Râmnicului, câmpie cu caracter piemontan, parte componentă a Câmpiei Române, situată în partea de Nord Vest a acesteia, la Nord de cursul inferior al râului Buzău, între Subcarpaţii Vrancei (la Vest şi Nord Vest), Câmpia Siretului (la Est) şi Câmpia Buzăului (la Sud). Alcătuită din lunci, terase şi câmpuri interfluviale extinse, Câmpia Râmnicului este acoperită predominant cu soluri aluviale şi cernoziomice, propice culturilor agricole.
ROMANAŢI, subunitate a Câmpiei Române, situată în partea de Sud Vest a acesteia, între Piemontul Olteţului (la Nord), râul Olt (Est), fluviul Dunărea (Sud) şi râul Jiu (Vest), extinsă pe teritoriile judeţelor Dolj şi Olt. Lăţimea şi lungimea maximă sunt aproximativ egale (circa 80 km). Este formată din mai multe câmpuri, relativ netede (cu înălţimi care scad treptat de la Nord la Sud, de la 140–150 m la 40–60 m), precum şi din terasele şi luncile râurilor Jiu, Olt şi fluviul Dunărea. În partea de Sud, terasele sunt parţial ocupate cu dune de nisip, mai ales în zona Dăbuleni–Ostroveni. Partea de Nord a Câmpiei Romanaţi este acoperită cu soluri brune, cea centrală cu soluri brun-roşcate, iar cea sudică cu cernoziomuri cambice, propice culturilor agricole. Câmpia Romanaţi este slab fragmentată de râuri, fapt pentru care s-a creat un vast sistem de irigaţii (Dăbuleni–Ianca–Grojdibodu–Corabia; Dăbuleni–Ştefan cel Mare; Bucinişu– Brastavăţu–Vişina–Scărişoara etc.). În partea de Sud a Câmpiei Romanaţi se păstrează o zonă de peisaj natural (→ Dăbuleni–Bechet). În perimetrul celei mai mari părţi a Câmpiei Romanaţi a existat, până în 1950, judeţul Romanaţi (3 560 km2; 296 536 locuitori, la 1 iulie 1937, cu 5 plăşi, 3 oraşe şi 252 de sate) şi se extinde una dintre cele mai vechi şi originale zone etnografice ale României, în cadrul căreia se remarcă scoarţele bogat decorate cu modele policrome, ţesăturile, lăzile de zestre, vasele ceramice (în special cele de Oboga), obiectele de port popular femeiesc (cămaşa cu poale, vâlnicul sau zăvelciul, betele, cojocul) ş.a.