PĂDUREA CRAIULUI, Dealurile Pădurii Craiului, zonă de dealuri cu aspect piemontan, parte componentă a Dealurilor Vestice, situată în prelungirea M-ţilor Pădurea Craiului, între văile râurilor Crişu Repede (la Nord), Crişu Negru şi Meziad (la Sud şi Sud Est) şi Câmpia Miersigului (la Vest). Sunt alcătuite din nisipuri, pietrişuri, argile, marne argiloase şi mai rar din gresii şi conglomerate. Au înălţimi moderate, între 250 şi 400 m (altitudinea maximă: 411 m, în Dealurile Tăşadului), sunt intens fragmentate de ape şi sunt separate de văi largi sau de depresiuni joase, intracolinare (Vârciorog, Topa, Holod ş.a.). Din cauza structurii monoclinale, unele culmi prezintă o asimetrie accentuată, având versantele sub formă de cueste. Se compun din cinci subunităţi, bine individualizate: Dealurile Vârciorog şi Tăşadului (în Nord Est şi Nord), Dealurile Dobreştilor (în Est), Dealurile Vălanilor (sau Răbăganilor) în Sud Est (între văile râurilor Holod şi Valea Roşie) şi Dealurile Hidişelului în Vest (la Vest de aliniamentul văilor Hidişel şi Cârpeştii Mici). Acoperite cu păduri de gorun (Quercus petraea), dar şi cu păduri de cer (Quercus cerris) şi gârniţă (Quercus frainetto). În această zonă se găsesc numeroase aşezări omeneşti de dimensiuni mici.
PÂCLELE, masiv deluros în Subcarpaţii Buzăului, delimitat de văile râurilor Sărăţel (la Vest), Buzău (la Sud) şi Slănic (la Est), alcătuit predominant din gresii, argile, marne nisipoase. Altitudinea maximă: 509 m (vârful Pâclele Mari). Caracteristica principală a acestui masiv o constituie prezenţa vulcanilor noroioşi (pe teritoriile comunelor Berca şi Beceni), numiţi sugestiv, de către localnici, „fierbători” sau „pâcle” – fenomen geomorfologic rar întâlnit în România şi chiar pe glob, studiat la noi încă din 1867. Vulcanii noroioşi s-au format în arealul cutelor anticlinale, în subsolul cărora există ţiţei şi gaze naturale. Gazele care se infiltrează prin fisurile rocilor antrenează apa de infiltraţie împreună cu elemente de argilă, marne şi nisip, aducându-le la suprafaţă sub forma unui material vâscos, însoţit, uneori, de mici cantităţi de ţiţei. Acest noroi, scos la suprafaţă, formează conuri de 3–9 m înălţime, asemănătoare vulcanilor magmatici, şi se revarsă la intervale inegale de timp, alunecând pe pantele slab înclinate rezultate din erupţiile anterioare. În ultimul timp se constată o diminuare a intensităţii activităţii acestor vulcani noroioşi. Zona ocupată de vulcanii noroioşi de la Pâclele Mari şi Pâclele Mici, extinsă pe 19,7 ha şi, respectiv, 9,4 ha, a fost declarată (în anul 1924) rezervaţie ştiinţifică complexă. Platourile ocupate de vulcanii noroioşi sunt lipsite de vegetaţie, dar la periferia lor apar pâlcuri de vegetaţie halofilă (Obione verrucifera, Salicornia europaea) şi tufe de Nitraria schöberi, numită popular gărdurariţă, element est-continental, aflat aici la limita de Vest a arealului său mondial, în unicul punct din ţară. În preajma platourilor sunt pajişti cu numeroase elemente xerofite: năgară (Stipa capillata), colilie (Stipa lessingiana), ruscuţa de primăvară (Adonis vernalis) ş.a. Pe alocuri se întâlnesc şi tufişuri de liliac, mojdrean şi scumpie. Zonă turistică.
PIETRICICA, vastă culme deluroasă în Subcarpaţii Moldovei → capitolul Culmi (P).
PLEŞU, culme deluroasă în partea de Nord Vest a Subcarpaţilor Neamţului → capitolul Culmi (P).
PLOPIŞ, Dealurile Plopişului, mare unitate deluroasă, în partea de Nord a Dealurilor Vestice, parte componentă a Dealurilor Crişene, situată între Câmpia Barcăului (la Vest şi Nord), M-ţii Plopiş (la Est) şi Depresiunea Oradea–Vad–Borod (la Sud). Dealurile Plopişului sunt alcătuite din argile, marne argiloase, nisipuri loessoide ş.a., au culmi netede, separate de văi, cu altitudini de 200–300 m, cu înclinări domoale către Vest şi mai accentuate către Nord, fapt care indică provenienţa lor dintr-un piemont de acumulare. Sunt acoperite cu păduri de gorun, cer şi gârniţă, precum şi cu plantaţii de pomi fructiferi şi viţă de vie. Dealurile Plopişului cuprind în arealul lor Dealurile Oradei, Dernei, Bistrei şi depresiunile Brusturi şi Popeşti.
POGĂNIŞ, Dealurile Pogănişului, unitate deluroasă în partea de Sud Vest a României, parte componentă a Dealurilor Vestice, situată între M-ţii Dognecei şi M-ţii Semenic (la Sud şi Sud Est), Valea Timişului (la Est şi Nod Est), Câmpia Lugojului (la Nord), Câmpia Bârzavei (la Nord Vest) şi Dealurile Dognecei (la Vest). Extinse pe circa 50 km, pe direcţie Nord Vest – Sud Est, Dealurile Pogănişului sunt alcătuite, predominant, din marne, nisipuri, pietrişuri şi argile panoniene. Dealurile Pogănişului prezintă un relief domol, au culmi prelungi, cu aspect de poduri, orientate Nord Vest-Sud Est, separate de văi largi. Culmile au în general înălţimi de 300 m, dar apar şi câteva dealuri mai înalte, situate pe sâmburi de şisturi cristaline (Dealul Scaunului – 324 m, Dealul Luncoiu – 367 m ş.a.). Altitudinea maximă: 448 m (Măgura Poiana). Dealurile Pogănişului sunt acoperite cu păduri de cer (Quercus cerris) şi gârniţă (Quercus frainetto), cu plantaţii de pomi fructiferi (meri, pruni, peri, cireşi ş.a.) şi cu pajişti mezoxerofile care alternează cu terenuri cultivate.
PRIPOR, Dealurile Priporului, zonă deluroasă în Subcarpaţii Buzăului, înconjurată de văile Bâsca Chiojdului (Sud şi Sud Vest) şi Buzău (Est şi Sud Est), străjuind Depresiunea Drajna-Chiojd spre Nord Vest şi Depresiunea Calvini spre Sud Est. Alcătuite predominant din fliş paleogen. Altitudinea maximă: 823 m. Acoperite în mare parte cu livezi, fâneţe şi păşuni.
PRISACA, Măgura ~, masiv deluros în partea de Vest a Dealurilor Chioarului, care domină spre Vest valea râului Someş. Alcătuit din marne, calcare, tufuri, gresii şi conglomerate. Alitudinea: 660 m, în Dealu Mare care reprezintă cea mai mare altitudine a Dealurilor Chioarului (vârful Prisaca are 626 m altitudine). În partea de Sud Vest a acestui masiv, râul Someş a săpat un defileu epigenetic, desfăşurat între satele Benesat (comuna Benesat, judeţul Sălaj), în Sud şi Ţicău (sat care aparţine oraşului Ulmeni, judeţul Maramureş), în Nord. Masivul sau Măgura Prisaca, reprezintă un horst cristalin tipic, fiind cunoscut şi sub denumirile de Ţicău şi Dealu Mare. Acoperit cu păduri de fag şi gorun.