SĂCELU, masiv deluros în partea central-nordică a Subcarpaţilor Gorjului, situat în zona de contact cu prelungirile sudice ale M-ţilor Parâng. Axat pe un anticlinal, masivul Săcelu este alcătuit din gresii, marne, argile, nisipuri şi conglomerate. Altitudinea maximă: 563 m. Fragmentat de râurile Aniniş, Turbaţi, Blahniţa, Ciocadia ş.a. Acoperit cu păduri de gorun în amestec cu carpen.
SĂLAJ, Dealurile Sălajului, zonă deluroasă situată în partea de Nord a Dealurilor Vestice, în cadrul Dealurilor Silvano-Someşene, extinsă în partea de Nord a judeţului Sălaj, între văile râurilor Someş (la Est) şi Sălaj (la Vest). Dealurile Sălajului au aspectul unui interfluviu larg, fragmentat de văi, cu orientare Nord-Sud, cu altitudini reduse (300–400 m). Altitudinea maximă: 411 m. Alcătuirea geologică a acestor dealuri (predominant formaţiuni argilo-nisipoase de vârstă pannoniană) a determinat apariţia şi dezvoltarea unor forme structurale (cueste) în partea de Est. Sunt afectate de frecvente alunecări de teren şi fenomene de eroziune pe versante. Acoperite în mare parte cu păduri de gorun în amestec cu cer. Pomicultură.
SIC, Dealurile Sicului, regiune colinară în Câmpia Transilvaniei, parte componentă a Câmpiei Fizeşului, situată la Sud de valea râului Fizeş, alcătuită predominant din depozite tortoniene (argile marnoase, gresii, tufuri, sare). Relieful, dezvoltat pe structuri diapire, este dominat de cueste, vârfuri reziduale, cu altitudini de 450–550 m, versante afectate de alunecări, ravene, torenţi etc.
SILVANO-SOMEŞENE, Dealurile ~, denumirea generică sub care este cunoscută marea unitate de relief deluros (circa 5 050 km2) din partea de Nord a Dealurilor Vestice, cuprinsă între M-ţii Plopiş (la Sud), aliniamentul culmilor Meseş–Prisnel– Preluca–Şatra (la Est) şi rama munţilor vulcanici (la Nord), şi care se desfăşoară sub forma unei zone de legătură între Câmpia Someşului (la Vest) şi Podişul Someşan (la Est). Unii cercetători includ această regiune deluroasă în aria Podişului Someşan.
SINIOARA, masiv deluros în zona Dealurilor Mureşului, cu altitudinea maximă de 756 m.
SIRET, Culmea Siretului, zonă deluroasă în partea de Nord Est a Podişului Sucevei (parte componentă a acestuia), alcătuită din numeroase masive înalte (peste 500 m altitudine) care se succed pe direcţie Nord Vest–Sud Est, sub forma unei culmi prelungi, în imediata apropiere a văii râului Siret (pe stânga acesteia). Este o regiune bine individualizată între culoarul Siretului (la Vest) şi Câmpia Moldovei (la Est), extinsă pe circa 130 km lungime (de la graniţa cu Ucraina în Nord şi până în dreptul municipiului Roman în Sud) şi circa 20 km lăţime maximă (în dreptul oraşului Hârlău). Alcătuită predominant din depozite sarmaţiene (marne argiloase, gresii, argile, nisipuri ş.a.), această zonă deluroasă se prezintă sub forma unei alternanţe de masive (bine împădurite) cu şei largi (intens populate), cum sunt: Dealul Bour, Şaua Lozna, Dealul Hăpăi, Şaua Bucecea, Dealurile Vorona, Şaua Vorona, Dealu Mare, Şaua Ruginoasa, Colinele Ruginoasa–Strunga, Şaua Strunga. Altitudinea maximă a acestei regiuni deluroase este de 587 m (în Dealul Tudora). Structura monoclinală a straturilor şi comportarea diferită a rocilor faţă de agenţii modelatori au determinat orientarea şi înclinarea culmilor pe direcţie Nord Vest–Sud Est, precum şi apariţia unor platouri structurale largi, a cuestelor şi a abrupturilor.
SULTANU, masiv deluros în Subcarpaţii Prahovei, reprezentând altitudinea maximă a acestora (849 m).
SUPLAI, Dealurile Suplaiului, zonă deluroasă în partea de Nord a Podişului Someşan, situată în extremitatea de Est a Dealurilor Ciceului, între văile râurilor Sălăuţa (la Est) şi Ilişua (la Vest). Dealurile Suplaiului, cu înălţimi cuprinse între 400 şi 800 m altitudine, sunt alcătuite predominant din depozite helveţiene (argile marnoase, conglomerate, nisipuri) şi sunt fragmentate de văi largi, cu versante afectate de alunecări. Altitudinea maximă: 853 m (vârful Surila). În arealul acestor dealuri se evidenţiază câteva depresiuni bine individualizate (Suplai, Agrieş şi Spermezeu).
SURILA, masiv deluros în Dealurile Suplaiului, situat pe teritoriul judeţului Bistriţa-Năsăud, între râurile Sălăuţa (la Est), Bichigiu (la Sud şi Vest) şi Fiad (la Nord). Altitudinea maximă: 853 (vârful Surila). Alcătuit din gresii, argile marnoase, conglomerate şi nisipuri.