Chei (C)

CHEILE BICAZULUI, chei formate de râul Bicaz în cursul său superior, modelate în calcarele triasic-jurasice ale versantului central-estic al masivului Hăşmaş (Carpaţii Orientali), între staţiunea climaterică Lacu Roşu, în amonte, şi com. Bicaz-Chei, în aval (8 km lungime). Sunt străbătute de o şosea modernizată care, prin pasul Bicaz, face legătura între Moldova şi Transilvania. Valea Bicazului, în sectorul cheilor, este străjuită de mai multe înălţimi izolate, cu pereţi abrupţi (200–400 m), numite local „Pietre”: Piatra Altarului (1 121 m alt.), cu pereţi abrupţi, de 200 m înălţime, are numele legat, conform legendei, de ceremoniile de cult de pe vremea dacilor liberi; Piatra Arşiţei, aminteşte de un cumplit incendiu de acum câteva secole; Piatra Glodului ş.a. În zona centrală a cheilor, în amonte de confl. râului Bicaz cu Bicăjel, se află „Gâtul iadului”, partea cea mai impresionantă, cu pereţi foarte abrupţi şi foarte apropiaţi unul de altul, cu aspect de canion, încât razele Soarelui nu ajung niciodată până la oglinda apei râului. Zona Cheile Bicazului face parte din Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş şi este declarată rezervaţie complexă, geologică, floristică şi faunistică (11 600 ha), cele mai interesante plante fiind vulturica de Pojorâta (Hieracium pojoritense), o firuţă endemică (Poa rehmanni) etc. Din fauna locală se remarcă două specii rare: un melc (Alopia glauca var. unipalatalis) şi un fluture (Parnassius Apollo var. transilvanicus). Frecventată zonă turistică şi principal loc de practicare a alpinismului.

CHEILE CORCOAIEI, chei foarte înguste, săpate de râul Cerna în cursul superior, pe o lungime de 200 m, cu pereţi verticali, înalţi de peste 150 m. Deşi au fost afectate parţial de lucrările hidroenergetice executate în bazinul Cernei, cheile Corcoaiei îşi mai păstrează aspectul spectaculos. În această zonă există o bogată floră şi faună, fapt ce a determinat declararea lor ca rezervaţie naturală (inclusă în cadrul Parcului naţional Domogled-Valea Cernei).

CHEILE DOFTANEI → râul Doftana.

CHEILE ORZEI, chei pitoreşti, săpate de râul Ialomiţa în formaţiunile calcaroase din sudul M-ţilor Bucegi, la c. 15 km aval de izv. Ialomiţei. Lungime: 2 000 m. Obiectiv turistic.

CHEILE POŞAGĂI, Rezervaţia ~ → Poşaga, Cheile Poşagăi.

CHEILE SOHODOLULUI, sector de vale îngustă, săpat în calcarele jurasice din zona M-ţilor Vâlcan (Carpaţii Meridionali) de către pârâul Sohodol (numit şi Jaleş), afluent stâng al râului Tismana, de-a lungul erelor geologice, situat în arealul comunei Runcu, din partea de Nord Vest a jud. Gorj. Zona mirifcă a acestor chei, desfăşurate pe circa 12 km lungime, împreună cu regiunile adiacente, extinsă pe o suprafaţă de 3,50 km2, a fost declarată rezervaţie naturală de tip mixt (în anul 1982) şi arie protejată, ocrotită de lege, la 12 apr. 2000. În afara spectaculoaselor chei, dominate de pereţi stâncoşi, masivi, înalţi, verticali şi abrupţi, printre care se strecoară vijelios şi învolburat pârâul Sohodol, însoţit de un drum judeţean, întreaga regiune a Rezervaţiei cuprinde diverse forme de relief (peşteri, avene, doline, canioane, grote, marmite, tunele, lapiezuri ş.a.), precum şi o gamă variată şi abundentă de floră şi faună. Cele mai interesante forme carstice întâlnite sunt Peştera Popii, situată la intrarea în chei, explorată în anii 1983-1985, în care au fost identificate picturi rupestre, reprezentând înfăţişarea unor siluete umane, şi Peştera Nării, care prezintă două intrări (galerii) ovale şi paralele, fiecare de 70 m lungime, separate de un pilon natural din calcar, care imprimă aspectul a două cavităţi nazale, separate de un sept. Flora din cadrul acestei rezervaţii include peste 300 de specii de plante, unele foarte rare, ca de pildă garofiţa de stâncă, spânzul purpuriu, sămânţa-soarelui ş.a., iar fauna este reprezentată de vipera cu corn, scorpionul carpatic, lăstunul de stâncă, fluturele de stâncă ş.a. Tot aici se întâlnesc exemplare seculare de castan. În zona cheilor Sohodolului se poate practica alpinismul şi tot aici au fost filmate (la începutul anilor ’80 ai secolului 20) unele scene ale peliculei de lung metraj “Trandafirul galben”, în regia lui Doru Nastase, al cărui personaj principal (Mărgelatu’) a fost interpretat de celebrul actor, Florin Pirsic.

CHEILE TĂTARULUI, chei săpate de râul Ialomiţa în formaţiunile calcaroase din sudul M-ţilor Bucegi, la c. 7 km aval de izv. Ialomiţei. Lungime: 2 500 m. Obiectiv turistic.

Cheile Tătarului (jud. Ialomița)
Cheile Tătarului (jud. Ialomița) (Credit: Cătălin Nicolae Buzea)

CHEILE TIŞIŢEI, chei spectaculoase situate în bazinul mijlociu şi inferior al pârâului Tişita, afluent drept al râului Putna, săpate în conglomeratele din zona M-ţilor Vrancea, în arealul satului Lepşa din com. Tulnici, jud. Vrancea. Zona cheilor are aspect de canion, cu pereţi abrupţi, vericali şi foarte apropiaţi unii de ceilalţi, printre care se strecoară vijelios pârâul Tişiţa, străbătând porţiuni foarte înguste, care alternează cu bazinete depresionare, dând un farmec deosebit acestor locuri. Regiunea cheilor Tişiţei a fost declarată (în anul 2001) arie protejată de tip mixt, hidrogeomorfologic, forestier, floristic, faunistic şi de peisaj, încadrată ca rezervaţie naturală complexă, ocrotită de lege. Rezervaţia Cheile Tişiţei, extinsă pe o suprafaţă de 3,07 km2, este inclusă în cadrul Parcului Naţional Putna din M-ţii Vrancei şi face parte dintr-o bioregiune alpină care adăposteşte, protejează şi conservă diverse specii faunistice (urşi, misterţi, lupi, râşi, jderi, căprioare, colonizate în anul 1982, vidre, salamandre etc.) şi floristice, printre care floarea-de-colţi (Leontopodium alpinum), papucul-doamnei (Cypripedium calceolus), ciuboţica ursului (Cortusa mathioli), bujorul-de-munte/smirdarul sau trandafirul-de-munte (Rhododendron kotschyi), sânzienele de munte (Galium verum), carpenul de munte (Carpinus betulus), liliacul salbatic (Syringa vulgaris) ş.a.

Cheile Tișiței (jud. Vrancea)
Cheile Tișiței (jud. Vrancea) (Credit: Cătălin Nicolae Buzea)

CHEILE TURZII, chei spectaculoase, realizate de  râul Hăjdate  (afl.  al Arieşului) în calcarele jurasice ale culmii Hăjdate din N-NE M-ţilor Trascău (M-ţii  Apuseni), situate în arealul com. Petreştii de Jos, jud. Cluj. Lungime: 3,5 km. Aici se află o rezervaţie complexă (geologică, floristică, faunistică şi arheologică) extinsã pe 175,7 ha, în care există c. 60 de peşteri (Peştera Morarilor, Peştera Binder, Peştera Ascunsă etc.), numeroase stânci, coloane, pereţi abrupţi şi înalţi de peste 100 m, c. 1 000 de specii de plante (scoruşul/ Sorbus dacica, usturoiul de stâncărie/Allium obliquum) şi numeroase specii de fluturi aparţinând genurilor Heterogynis, Dysaukes, Eubleme şi Phybalopterix – acesta din urmă întâlnit doar în M-ţii Ural şi în zona Rijeka din Croaţia. În multe din peşterile aflate pe versanţii Cheilor Turzii s-au descoperit urme de locuire omenească datând din Paleoliticul mijlociu, din Neolitic (cultura materială Criş), din perioada de trecere la Epoca bronzului (cultura materială Coţofeni) şi din perioadele dacică, romană şi feudală. Întreaga zonă a fost declarată monument al naturii. Important obiectiv turistic.

CHEILE VÂRGHIŞULUI, sector de vale îngustă (chei spectaculoase) situat în arealele comunelor Vârghiş (jud. Covasna) şi Mereşti (jud. Harghita), pe cursul superior al pârâului Vârghiş (afluent drept al râului Olt), care izvorăşte din M-ţii Harghita. Săpate în calcarele mezozoice ale M-ţilor Perşani, Cheile Vârghişului se desfaşoară pe o lungime de circa 4 km, fiind mărginite de stânci masive de calcar şi dominate de versanţi înalţi, vericali şi abrupţi, şi de Turnurile Porumbeilor şi Csala. De-alungul acestor chei, prin care şerpuieşte pârâul Vârghiş, care este traversat de şapte poduri, există peste 120 de peşteri de diferite dimensiuni, a căror lungime totală însumează 7 410 m, dintre care cele mai spectaculoase sunt Peştera Gaura Tătarilor sau Grota Tătarilor şi Peştera Mereşti, cunoscută şi sub numele de Peştera Balázs Orbán. În anul 1980, în zona Cheilor Vârghişului a fost înfiinţată o Rezervaţie naturală de tip mixt, extinsă pe 8,0 km2, iar la 12 apr. 2000, Cheile Vârghişului, împreună cu Peştera Mereşti, au fost declarate arie protejată, de interes naţional. Această rezervaţie include mai multe păduri, dezvoltate pe versanţii abrupţi, alcătuite din fag (Fagus sylvatica), stejar (Quercus robur), paltin de munte (Acer psudoplatanus), frasin (Fraxinus excelsior), mesteacăn (Betula pendula), jugastru (Acer campestre), paltin de munte (Acer pseudoplatanus) ş.a. Covorul vegetal include numeroase specii floristice, printre care se remarcă papucul-doamnei (Cypripedium calceolus), ghiocelul (Galanthus nivalis), dediţelul (Pulsatilla alba), irisul (Iris aphylla), brânduşa de toamnă (Colchicum autumnale) ş.a., iar fauna este diversă şi bogată în diferite specii de mamifere (urşi, lupi, mistreţi, căprioare, vulpi, pisici sălbatice, hermine etc.), păsări (găinuşa de alun, acvila ţipătoare, ierunca, codobatura, uliu, ciocănitoarea), reptile, insecte, peşti ş.a. În zona Cheilor Vârghişului se poate practica alpinismul.

Cheile Vârghișului (jud. Covasna)
Cheile Vârghișului (jud. Covasna) (Credit: Cătălin Nicolae Buzea)

CHEILE ZĂNOAGEI, chei  pitoreşti, săpate de râul Ialomiţa în formaţiunile calcaroase din S M-ţilor Bucegi, la 11 km aval de izv. Ialomiţei. Lungime: 2,5 km. Obiectiv turistic.