Câmpii (J)

JIJIA, Câmpia Jijiei, mare unitate geomorfologică, parte componentă a Pod. Moldovei, cuprinsă între râul Prut (la N şi E), Pod. Bârladului (la S) şi Pod. Sucevei (la V). Este formată din coline joase, rotunjite, adesea cu aspect de platouri cu înclinare spre SE, cu o lăţime medie de 700–1 000 m şi o pantă de 3–5°, cu înălţimi ce variază între 180 şi 250 m (înălţimea medie este de 150 m, cea max. de 269 m în Dealul Bodron, iar cea minimă de 60 m în lunca Prutului). C. J. este fragmentată în mai multe interfluvii de văile râurilor Jijia, Bahlui, Başeu şi afl. acestora, ale căror versanţi au o pantă accentuată (10–20°), ce prezintă şesuri aluviale extinse în zonele de confl. şi c. 3–4 niveluri de terase acoperite cu depozite loessoide. În unele zone, versanţii văilor prezintă cueste, puternic afectate de alunecări. Denumirea de câmpie, atribuită acestei unităţi geomorfologice, este legată de înălţimea redusă a acesteia şi mai ales de specificul predominant agricol (culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ etc., efectuate pe soluri cernoziomice levigate). Altitudinile scăzute în raport cu unităţile de relief limitrofe din N, V şi S, care o domină cu 100–300 m, i-au determinat pe unii geografi să o considere ca o unitate depresionară aparte, pe care au denumit-o Depr. JijiaBahlui. C. J. mai este cunoscută şi sub numele de Câmpia Moldovei sau Depr. Moldovei. C. J. se împarte în Câmpia Jijiei Superioare (care la rândul său cuprinde Câmpia Săvenilor şi Dealurile Copalău-Cozancea), situată, aproximativ, la N de cursul superior şi mijlociu al râului Miletin, prezentând platouri interfluviale largi, cu înălţimi de peste 200 m şi Câmpia Jijiei Inferioare la S de Miletin, cu alt. frecvent de 200 m, cu interfluvii înguste.