JIJIA, Câmpia Jijiei, mare unitate geomorfologică, parte componentă a Podişului Moldovei, cuprinsă între râul Prut (la Nord şi Est), Podişul Bârladului (la Sud) şi Podişul Sucevei (la Vest). Este formată din coline joase, rotunjite, adesea cu aspect de platouri cu înclinare spre Sud Est, cu o lăţime medie de 700–1 000 m şi o pantă de 3–5°, cu înălţimi care variază între 180 şi 250 m (înălţimea medie este de 150 m, cea maximă de 269 m în Dealul Bodron, iar cea minimă de 60 m în lunca Prutului). Câmpia Jijiei este fragmentată în mai multe interfluvii de văile râurilor Jijia, Bahlui, Başeu şi afluenţii acestora, ale căror versante au o pantă accentuată (10–20°), care prezintă şesuri aluviale extinse în zonele de confluenţă şi circa 3–4 niveluri de terase acoperite cu depozite loessoide. În unele zone, versantele văilor prezintă cueste, puternic afectate de alunecări. Denumirea de câmpie, atribuită acestei unităţi geomorfologice, este legată de înălţimea redusă a acesteia şi mai ales de specificul predominant agricol (culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ etc., efectuate pe soluri cernoziomice levigate). Altitudinile scăzute, în raport cu unităţile de relief limitrofe din Nord, Vest şi Sud, care o domină cu 100–300 m, i-au determinat pe unii geografi să o considere ca o unitate depresionară aparte, pe care au denumit-o Depr. Jijia-Bahlui. Câmpia Jijiei mai este cunoscută şi sub numele de Câmpia Moldovei sau Depresiunea Moldovei. Câmpia Jijiei se împarte în Câmpia Jijiei Superioare (care la rândul ei cuprinde Câmpia Săvenilor şi Dealurile Copalău-Cozancea), situată, aproximativ, la Nord de cursul superior şi mijlociu al râului Miletin, prezentând platouri interfluviale largi, cu înălţimi de peste 200 m şi Câmpia Jijiei Inferioare la Sud de Miletin, cu altitudini frecvente de 200 m, cu interfluvii înguste.