Dealuri (A)

AIUD ~ Dealurile Aiudului, unitate de relief deluros, bine individualizatã, extinsã pe direcţia N-S, între valea râului Unirea, la N, şi cea a râului Ampoi, la S, la marginea de E a M-ţilor Trascãu, dominând spre E (cu 300–400 m) lunca largã a Mureşului. Sunt alcãtuite predominant din depozite panoniene (argile nisipoase, pietrişuri, nisipuri), cu petice de depozite aluvionare cuaternare. Sunt intens fragmentate de râuri care le ferestruiesc pe direcţie NV-SE (râurile Cricãu, Galda, Geoagiu, Aiudu de Sus, Ciugudiu ş.a.). Constituie un important areal pomi-viticol.

AMARADIA ~ Dealurile Amaradiei, subunitate a Piem. Olteţului, situatã între vãile râurilor Gilort, la V şi Olteţ, la E, drenatã median pe direcţia N-S de râul Amaradia. Alcãtuite predominant din depozite aluvionare şi loessoide pleisto- cene şi holocene şi din pietrişuri, nisipuri şi argile levantine. Relieful are aspectul unor culmi alungite, cu aspect de platouri piemontane, ce se lãrgesc spre S, cu alt. cuprinse între 250 şi 550 m. Acoperite cu pãduri de gorun şi cu plantaţii de viţă de vie şi pomi fructiferi.

ARGEŞ ~ Dealurile Argeşului sau Gruiurile Argeşului, zonã deluroasã (parte componentã a Piem. Getic), extinsã pe terit. jud. Argeş, sub forma unui triunghi cu vf. spre S, între Muscelele Argeşului la N, râul Argeşel şi Piem. Cândeşti la E, un golf al Câmpiei Piteştiului la S şi râul Argeş la V. Alcãtuite din depozite fluvio-lacustre (datând din Pleistocenul inf.) ce acoperă formaţiuni mio-pliocene. Intens fragmentatã de vãile râurilor. Alt. max.: 726 m (Dealul Pietroşani). Repre- zintã o importantã zonã pomicolã a jud. Argeş (pruni, meri, peri).

ARGEŞ Muscelele Argeşului (Muscelele Getice sau Subcarpaţii Argeşului), situate între lanţul M-ţilor Cozia, Ghiţu, Frunţi, Iezer la N, valea superioarã a Dâmboviţei la E, Piem. Cândeşti, Dealurile Argeşului, Piem. Cotmeana la S şi valea Oltului la V, reprezintã o unitate de relief bine individualizatã, formatã dintr-o asociaţie de culmi înalte şi prelungi, cu alt. între 600 şi 1 000 m, separate de numeroase depresiuni. Denumirea de „muscele” a fost atribuitã de cãtre Ion Popescu-Voiteşti, în 1908. Şirul masivelor deluroase este format dintr-o succesiune (de la E la V) de înãlţimi ce depãşesc 800 m alt.: Mãţãu (1 017 m), Ciocanu (886 m), Chicera sau Chiciura (1 218 m; dupã alte surse 1 227 m), Tãmaşu (1 104 m) ş.a. Sunt înãlţimi cu aspect greoi, cutate în boltã, alcãtuite din fliş grezo-marnos, gresii, argile, pe alocuri conglomerate etc., separate de culoare de vale (Topolog, Argeş, Vâlsan, Râu Târgului, Argeşel ş.a.), ale cãror versanţi sunt afectaţi de ravenare şi alunecãri. Şirul culmilor şi masivelor deluroase dominã cãtre N o serie de depresiuni de contact tectonic, bine individualizate, extinse la poalele munţilor care le strãjuiesc dinspre N: Sãlãtrucu pe râul Topolog, Arefu pe Argeş, Brãdetu pe Vâlsan, Nucşoara pe Râu Doamnei, Câmpulung pe Bughea şi Râu Târgului ş.a. Aceastã zonã se caracterizeazã prin marea extindere a fâneţelor şi livezilor. Exploatãri de lignit (în bazinul Schitu-Goleşti).