AIUD, Dealurile Aiudului, unitate de relief deluros, bine individualizatã, extinsã pe direcţia Nord-Sud, între valea râului Unirea, la Nord, şi cea a râului Ampoi, la Sud, la marginea de Est a M-ţilor Trascãu, dominând spre Est (cu 300–400 m) lunca largã a Mureşului. Sunt alcãtuite predominant din depozite panoniene (argile nisipoase, pietrişuri, nisipuri), cu petice de depozite aluvionare cuaternare. Sunt intens fragmentate de râuri care le ferestruiesc pe direcţie Nord Vest-Sud Est (râurile Cricãu, Galda, Geoagiu, Aiudu de Sus, Ciugudiu ş.a.). Constituie un important areal pomi-viticol.
AMARADIA, Dealurile Amaradiei, subunitate a Piemontului Olteţului, situatã între vãile râurilor Gilort, la Vest şi Olteţ, la Est, drenatã median pe direcţia Nord-Sud de râul Amaradia. Alcãtuite predominant din depozite aluvionare şi loessoide pleistocene şi holocene şi din pietrişuri, nisipuri şi argile levantine. Relieful are aspectul unor culmi alungite, cu aspect de platouri piemontane, care se lãrgesc spre Sud, cu altitudini cuprinse între 250 şi 550 m. Acoperite cu pãduri de gorun şi cu plantaţii de viţă de vie şi pomi fructiferi.
ARGEŞ, Dealurile Argeşului sau Gruiurile Argeşului, zonã deluroasã (parte componentã a Piemontului. Getic), extinsã pe teritoriul judeţului Argeş, sub forma unui triunghi cu vârful spre Sud, între Muscelele Argeşului la Nord, râul Argeşel şi Piemontul Cândeşti la Est, un golf al Câmpiei Piteştiului la Sud şi râul Argeş la Vest. Alcãtuite din depozite fluvio-lacustre (datând din Pleistocenul inferior) care acoperă formaţiuni mio-pliocene. Intens fragmentatã de vãile râurilor. Altitudinea maximã: 726 m (Dealul Pietroşani). Reprezintã o importantã zonã pomicolã a judeţului Argeş (pruni, meri, peri).
ARGEŞ, Muscelele Argeşului (Muscelele Getice sau Subcarpaţii Argeşului), situate între lanţul M-ţilor Cozia, Ghiţu, Frunţi, Iezer la Nord, valea superioarã a Dâmboviţei la Est, Piemontul Cândeşti, Dealurile Argeşului, Piemontul Cotmeana la Sud şi valea râului Oltul la Vest, Muscelele Argeşului reprezintã o unitate de relief bine individualizatã, formatã dintr-o asociaţie de culmi înalte şi prelungi, cu altitudini între 600 şi 1 000 m, separate de numeroase depresiuni. Denumirea de „muscele” a fost atribuitã de cãtre Ion Popescu-Voiteşti, în anul 1908. Şirul masivelor deluroase este format dintr-o succesiune (de la Est la Vest) de înãlţimi care depãşesc 800 m altitudine: Mãţãu (1 017 m), Ciocanu (886 m), Chicera sau Chiciura (1 218 m; dupã alte surse 1 227 m, cel mai înalt masiv deluros din România), Tãmaşu (1 104 m) ş.a. Sunt înãlţimi cu aspect greoi, cutate în boltã, alcãtuite din fliş grezo-marnos, gresii, argile, pe alocuri conglomerate etc., separate de culoare de vale (Topolog, Argeş, Vâlsan, Râu Târgului, Argeşel ş.a.), ale cãror versante sunt afectate de ravenare şi alunecãri. Şirul culmilor şi masivelor deluroase dominã cãtre Nord o serie de depresiuni de contact tectonic, bine individualizate, extinse la poalele munţilor care le strãjuiesc dinspre Nord: Sãlãtrucu pe râul Topolog, Arefu pe Argeş, Brãdetu pe Vâlsan, Nucşoara pe Râu Doamnei, Câmpulung pe râu Bughea şi Râu Târgului ş.a. Aceastã zonã se caracterizeazã prin marea extindere a fâneţelor şi livezilor. Exploatãri de lignit (în bazinul Schitu-Goleşti).