Câmpii (S)

SĂLACEA-ROŞIORI, câmpie în partea de NV a României, reprezentând compartimentul de SV al Câmpiei Someşului, situată la SE de Câmpia Ierului, de care se detaşează printr-o denivelare de 20– 35 m. Se extinde sub forma unei fâşii înguste de 2–5 km, pe o distanţă de c. 40 km, având înfăţişarea unui şes înalt (150– 180 m alt.), slab fragmentat, cu soluri fertile, propice culturilor de cereale, plante tehnice şi de nutreţ etc.

SĂRATA, Câmpia Săratei, subunitate a Câmpiei Române, situată în partea central-nord-estică a acesteia, între văile râurilor Buzău (E) şi Cricovu Sărat (V) şi Glacisul Istriţei (N-NV) şi Câmpia Bărăganului (S-SE). Este o unitate de subsidenţă, formată din depozite aluvionare holocene, drenată de numeroase văi (Sărata, Năianca, Ghighiu, Bălana ş.a.), acoperită predominant cu soluri cernoziomice, propice culturilor agricole.

SĂRMAŞ, Câmpia colinară a Sărmaşului, subunitate a Pod. Transilvaniei, situată în S-SE Câmpiei Mureşene, la N şi V de valea Mureşului, cuprinsă între Reghin şi Luduş. Relieful, cu alt. de 400–600 m, suprapus în mare parte peste structuri de domuri, este format dintr-o succesiune de interfluvii prelungi, domoale, cu versanţi asimetrici, afectaţi de ravene şi alunecări de teren. Numeroasele râuri care drenează câmpia (Lechinţa, Pârâu de Câmpie, Şesu, Bologa, Şar, Agriş ş.a.) prezintă văi largi, adâncite în depozitele predominant sarmaţiene (argile marnoase, nisipuri, tufuri), cu lunci extinse, în care se remarcă adesea procese de înmlăştinire. Structura în domuri determină prezenţa, aici, a unor însemnate zăcăminte de gaze naturale, exploatate la Zau de Câmpie, Sărmăşel, Şincai, Bogata, Luduş, Ceuaşu de Câmpie, Râciu, Ulieş ş.a. C.c.S. cuprinde, la rândul, ei trei subunităţi: Colinele Mădăraşului (considerate de unii autori o subunitate aparte a Câmpiei Mureşene) între văile Agrişului (N-NE), Mureşului (S şi E) şi Lechinţei (V), Colinele Comlodului, între Lechinţa (E) şi Pârâu de Câmpie (V), şi Colinele Luduşului, între Pârâu de Câmpie (E) şi aliniamentul cursului inferior al Arieşului–Valea Florilor (V).

SĂVENI, Câmpia Săvenilor, câmpie deluroasă situată în partea centralnordică a Câmpiei Jijiei Superioare (Pod. Moldovei), la N de Dealurile Copalău– Cozancea, mărginită la N şi NE de Valea Prutului, la SE de Culmea Ripiceni– Stânca, iar la V de aria depresionară Dorohoi–Botoşani. Este străbătută de râul Başeu şi parţial de Jijia.

SOMEŞ, Câmpia Someşului, mare unitate de relief plat, uşor ondulat, parte componentă a Câmpiei de Vest, situată în extremitatea de NV a României, de o parte şi de alta a cursului inf. al râului Someş, între marginea apuseană a M-ţilor Oaş şi Gutâi (în NE), Dealurile Codrului şi Crasnei (la E şi SE), valea râului Barcău (la S şi SV) şi graniţele cu Ungaria şi Ucraina (la V şi respectiv NV). Relieful, a cărui înălţime variază între 110 m (în V) şi 180 m (în E), este reprezentat printro suită de glacisuri (în SE) ce alcătuiesc partea înaltă a acesteia, respectiv câmpiile Ardudului şi Tăşnadului, prin şesuri aluviale întinse şi joase (în partea de V), în cadrul cărora se conturează mici depresiuni mlăştinoase (apărute în zonele părăsite de râurile divagante) şi câmpuri mai înalte (interfluvii), acoperite cu loess sau nisipuri fine depuse de vânt (Câmpia Carei) şi prin lunci largi, însoţite de grinduri sau de diguri. Frecvenţa mare a râurilor care o traversează (densitatea: 1,1 km/km2) determină un exces de umiditate a solului, fapt ce a impus executarea unor importante lucrări de hidroamelioraţii (desecări, drenări, sisteme de canale, lacuri piscicole etc.). C.S. constituie o importantă zonă de culturi agricole (cereale, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui, cartofi, legume, plante de nutreţ etc.). C.S. are ca subdiviziuni: Câmpia joasă a Someşului, Câmpia Ardudului, Câmpia Tăşnadului, Câmpia Ierului, Câmpia Carei şi Câmpia Sălacea-Roşiori.

SOMEŞ, Câmpia joasă a Someşului, unitate joasă de relief, parte componentă a Câmpiei Someşului, situată în zona central-nordică a acesteia, de o parte şi de alta a râului Someş, între râul Crasna (la SV), hotarele cu Ungaria şi Ucraina (la V şi NV), M-ţii Oaş-Gutâi (la NE) şi Câmpia Ardudului (la E şi SE). Constituită din mâluri, argile, nisipuri şi pietrişuri.