Culoare depresionare (S)

SIRET, Culoarul Siretului, denumirea sub care mai este cunoscută Valea Siretului în zona cuprinsă între graniţa României cu Ucraina (în amonte de oraşul Siret) în N şi confl. râului Siret cu Dunărea în S. Situat între unităţi fizico-geografice distincte, respectiv între Pod. Dragomirnei şi Pod. Fălticenilor (V) şi Culmea Siretului sau Bour-Dealu Mare (la E), în partea superioară, şi între Subcarpaţi (la V) şi Pod. Bârladului (la E), în reg. mijlocie şi inf. a Văii Siretului, acest culoar se caracterizează prin lăţimi variabile (de la 2–3 km în cursul superior, 4–18 km în zona mijlocie şi până la c. 40 km în zona de vărsare) şi printr-o accentuată asimetrie, cu versanţi mai înalţi şi abrupţi pe stg. şi o largă desfăşurare a luncilor şi teraselor pe dr. văii. În perimetrul com. Răcăciuni se constată o puternică îngustare a văii-culoar (din cauza unui orizont dur de cinerite andezitice care îngreunează eroziunea), ajungând la c. 2,5 km, pe care George Vâlsan a denumit-o (în 1916) „defileu”, iar alţi geografi i-au atribuit numele de „Poarta de la Răcăciuni”. În cadrul Culoarului Siretului, albia minoră este sculptată în aluviuni şi prezintă numeroase meandrări (în special în aval de confl. cu Zăbrăuţul, de unde panta râului se atenuează foarte mult, până la 0,25‰), iar lunca este dominată de grinduri, belciuge, bălţi, sectoare mlăştinoase şi mici cursuri paralele ale unor braţe părăsite, numite local Sireţele. Lunca Siretului se continuă cu câmpurile de terase (ajungând în porţiunea dintre Bacău şi Roman la opt terase în total), care se succed de la 3–4 m alt. la contactul cu lunca, până la 200 m alt. Diferenţele de alt. între luncă şi versanţi sunt mai mari pe partea stg. a văii. Versantul stg. al văii Siretului este puternic înclinat şi are aspect de coastă, afectat de intense procese de alunecare şi de eroziune torenţială. Astfel, la sf. lunii iun. 2008, în arealul localit. componente Blăgeşti din municipiul Paşcani, pe versantul stg. al Siretului, s-au produs puternice alunecări de teren, extinse pe c. 1,5 km lungime şi c. 12 ha suprafaţă, deplasarea terenului către albia râului Siret făcându-se cu c. 16 m, cu rupturi de pantă de peste 6 m.