SIRET, Culoarul Siretului, denumirea sub care mai este cunoscută valea râului Siret în zona cuprinsă între graniţa României cu Ucraina (în amonte de oraşul Siret) în Nord şi confluenţa râului Siret cu fluviul Dunărea în Sud. Situat între unităţi fizico-geografice distincte, respectiv între Podişul Dragomirnei şi Podişul Fălticenilor (Vest) şi Culmea Siretului sau Bour-Dealu Mare (la Est), în partea superioară, şi între Subcarpaţi (la Vest) şi Podişul Bârladului (la Est), în regiunea mijlocie şi inferioară a văii râului Siret, acest culoar se caracterizează prin lăţimi variabile (de la 2–3 km în cursul superior, 4–18 km în zona mijlocie şi până la circa 40 km în zona de vărsare) şi printr-o accentuată asimetrie, cu versante mai înalte şi abrupte pe stânga şi o largă desfăşurare a luncilor şi teraselor pe dreapta văii. În perimetrul comunei Răcăciuni se constată o puternică îngustare a văii-culoar (din cauza unui orizont dur de cinerite andezitice care îngreunează eroziunea), ajungând la circa 2,5 km, pe care geograful George Vâlsan a denumit-o (în 1916) „defileu”, iar alţi geografi i-au atribuit numele de „Poarta de la Răcăciuni”. În cadrul Culoarului Siretului, albia minoră este sculptată în aluviuni şi prezintă numeroase meandrări (în special în aval de confluenţa cu râul Zăbrăuţ, de unde panta râului se atenuează foarte mult, până la 0,25‰), iar lunca este dominată de grinduri, belciuge, bălţi, sectoare mlăştinoase şi mici cursuri paralele ale unor braţe părăsite, numite local Sireţele. Lunca Siretului se continuă cu câmpurile de terase (ajungând în porţiunea dintre Bacău şi Roman la opt terase în total), care se succed de la 3–4 m altitudine la contactul cu lunca, până la 200 m altitudine. Diferenţele de altitudini între luncă şi versante sunt mai mari pe partea stângă a văii. Versantul stâng al văii Siretului este puternic înclinat şi are aspect de coastă, afectat de intense procese de alunecare şi de eroziune torenţială. Astfel, la sfârşitul lunii iunie 2008, în arealul localităţii componente Blăgeşti din municipiul Paşcani, pe versantul stâng al Siretului, s-au produs puternice alunecări de teren, extinse pe circa 1,5 km lungime şi circa 12 ha suprafaţă, deplasarea terenului către albia râului Siret făcându-se cu circa 16 m, cu rupturi de pantă de peste 6 m.