Chei (B)

BICAZ, Cheile Bicazului, chei formate de râul Bicaz în cursul sãu superior, modelate în calcarele triasic-jurasice ale versantului central-estic al masivului  Hãşmaş (Carpaţii Orientali), între staţiunea climatericã Lacu Roşu, în amonte, şi com. Bicaz-Chei, în aval (8 km lungime). Sunt strãbãtute de o şosea modernizatã, care, prin pasul Bicaz, face legãtura între Moldova şi Transilvania. Valea Bicazului, în sectorul cheilor, este strãjuitã de mai multe înãlţimi izolate, cu pereţi abrupţi (200–400 m), numite local „Pietre”: Piatra Altarului (1 121 m alt.), cu pereţi abrupţi, de 200 m înãlţime, are numele legat, conform legendei, de ceremoniile de cult de pe vremea dacilor liberi; Piatra Arşiţei, aminteşte de un cumplit incendiu de acum câteva secole; Piatra Glodului ş.a. În zona centralã a cheilor, în amonte de confl. râului Bicaz cu Bicãjel, se aflã „Gâtul iadului”, partea cea mai impresionantã, cu pereţi foarte abrupţi şi foarte apropiaţi unul de altul, cu aspect de canion, încât razele Soarelui nu ajung niciodatã pânã la oglinda apei râului. Reg. Cheile Bicazului face parte din Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hãşmaş şi este declaratã rezervaţie complexã, geologicã, floristicã şi faunisticã (11 600 ha), cele mai interesante plante fiind vulturica de Pojorâta (Hieracium pojoritense), o firuţã endemicã (Poa rehmanni) etc. Din fauna localã se remarcã douã specii rare: un melc (Alopia glauca var. unipalatalis) şi un fluture (Parnassius Apollo var. transilvanicus). Frecventatã zonã turisticã şi pr. loc de practicare a alpinismului.