GĂTAIA, mică unitate de câmpie, în extremitatea de Sud a Câmpiei de Vest, parte componentă a Câmpiei Bârzavei, situată la Sud de râul Bârzava, drenată de râurile Moraviţa şi Semniţa. Acoperită cu depozite aluvionare şi loessoide.
GĂVANU-BURDEA, câmpie în partea de Sud a României, parte componentă a Câmpiei Române, cuprinsă între Câmpia Piteştiului, la Nord-Nord Vest, râul Argeş, la Est, Câmpia Burnas, la Sud-Sud Est, şi râul Vedea, la Vest. Are aspectul unei câmpii cu caracter piemonatan în zona de Nord şi tabular în Sud, cu altitudini care coboară treptat de la Nord-Nord Vest către Sud-Sud Est, de la 170 m la 90 m. Ea apare ca o asociere de câmpuri interfluviale largi, netede, intersectate de numeroase văi (Vedea, Valea Câinelui, Burdea, Teleorman, Claniţa, Câlniştea, Glavacioc, Dâmbovnic, Neajlov ş.a.) cu terase şi lunci bine dezvoltate, cu aspect de văi-culoar în care râurile meandrează puternic. Acoperită cu depozite groase de loess (5–12 m), în care procesele de tasare au format numeroase crovuri, numite local găvane sau padine, unele ocupate de lacuri (Lacul lui Dinţică, Lacul Popilor, Lacul Ţuţui ş.a.). Pe întreaga suprafaţă a Câmpiei Găvanu-Burdea predomină solurile cernoziomice şi brun-roşcate, cu o fertilitate naturală ridicată, propice culturilor agricole. Denumirea Câmpiei Găvanu-Burdea a fost introdusă de geograful George Vâlsan.
GHERGHIŢA, Câmpia Gherghiţei, subunitate a Câmpiei Române, extinsă în partea central-nordică a acesteia, între râurile Dâmboviţa, la Vest, şi Cricov, la Est, delimitată de câmpiile Cricovului şi Ploieştiului, la Nord, Săratei, la Est, Vlăsiei, la Sud, Titu, la Vest, şi Târgoviştei, la Nord Vest. Este o câmpie joasă, de subsidenţă, drenată de o reţea hidrografică divagantă. Acoperită în cea mai mare parte cu soluri brun-roşcate şi aluviale.