Câmpii (G)

GĂTAIA, mică unitate de câmpie, în extremitatea de S a Câmpiei de Vest, parte componentă a Câmpiei Bârzavei, situată la S de râul Bârzava, drenată de râurile Moraviţa şi Semniţa. Acoperită cu depozite aluvionare şi loessoide.

GĂVANU-BURDEA, câmpie în S României, parte componentă a Câmpiei Române, cuprinsă între Câmpia Piteştiului, la N-NV, râul Argeş, la E, Câmpia Burnas, la S-SE, şi râul Vedea, la V. Are aspectul unei câmpii cu caracter piemonatan în N şi tabular în S, cu alt. ce coboară treptat de la N-NV către S-SE, de la 170 m la 90 m. Ea apare ca o asociere de câmpuri interfluviale largi, netede, intersectate de numeroase văi (Vedea, Valea Câinelui, Burdea, Teleorman, Claniţa, Câlniştea, Glavacioc, Dâmbovnic, Neajlov ş.a.) cu terase şi lunci bine dezvoltate, cu aspect de văi-culoar în care râurile meandrează puternic. Acoperită cu depozite groase de loess (5–12 m), în care procesele de tasare au format numeroase crovuri, numite local găvane sau padine, unele ocupate de lacuri (Lacul lui Dinţică, Lacul Popilor, Lacul Ţuţui ş.a.). Pe întreaga supr. a Câmpiei G.-B. predomină solurile cernoziomice şi brun-roşcate, cu o fertilitate naturală ridicată, propice culturilor agricole. Denumirea Câmpiei G.-B. a fost introdusă de geograful George Vâlsan.

GHERGHIŢA, Câmpia Gherghiţei, subunitate a Câmpiei Române, extinsă în partea central-nordică a acesteia, între râurile Dâmboviţa, la V, şi Cricov, la E, delimitată de câmpiile Cricovului şi Ploieştiului, la N, Săratei, la E, Vlăsiei, la S, Titu, la V, şi Târgoviştei, la NV. Este o câmpie joasă, de subsidenţă, drenată de o reţea hidrografică divagantă. Acoperită în cea mai mare parte cu soluri brun-roşcate şi aluviale.