Câmpii (B)

BARCĂU, Câmpia Barcăului, subunitate de câmpie înaltã, parte componentã a Câmpiei de Vest, situatã între râul Barcău (la N), Dealurile Barcăului şi ale Oradei (la E), Crişu Repede (la S) şi graniţa cu Ungaria (la V). Alt.: 140–170 m.

BĂRĂGAN, mare unitate de şes în SE României, aparţinând Câmpiei Române, cuprinsã între vãile Mostiştei la V, Dunării la S şi E, Buzăului şi Siretului inferior la N. Acoperitã cu un strat gros de loess (10–40 m) şi presãratã cu crovuri, dune, lacuri sãrate, limane fluviatile şi vãi de tip „mostişte”. Caracteristica pr. este datã de interfluviile largi, de mare netezime, cu scurgere semiendoreicã şi pânza freaticã aflatã la mare adâncime (15–25 m). Străbătutã în partea centralã, de la V la E, de râul Ialomiţa, pe care îl putem supranumi „Nilul Bărăganului”. Climã de stepã şi soluri predominant cernoziomice, cu fertilitate mare, propice culturilor cerealiere, de floarea-soarelui, sfeclã de zahãr, tutun etc. Este foarte roditoare în condiţii normale de umiditate naturalã sau de irigaţie. Denumirea de Bãrãgan derivã, dupã unele opinii, de la un termen turco-cuman, care înseamnã teren arid, sterp (în sensul de necultivat, nelucrat). Considerat grânarul României. Cuprinde douã mari subunitãţi: Bãrãganul Mostiştei, la S de valea Ialomiţei, şi Bãrãganul Ialomiţei, la N de aceasta.

BĂRĂGANUL  IALOMIŢEI,  subunitate de relief a Câmpiei Bărăganului, de mare netezime, situatã în E-NE Câmpiei Române (a cãrei parte componentã este), între vãile Cãlmãţui la N, Dunãrea la E, Ialomiţa la S şi Sãrata la V. Alt. descresc de la V (60–70 m) la E (20 m). Este acoperitã cu depozite loessoide, de diferite grosimi, pe care s-au dezvoltat soluri de tip cernoziomic, foarte fertile în condiţii normale de umiditate. Apa freaticã se aflã la adâncime mai mare de 5 m. Este formatã din mai multe câmpuri (Urziceni, Mohreanu, Roşiori, Griviţa etc.) presãrate cu movile, dune, crovuri, lacuri (Fundata, Perieţi, Amara, Strachina  ş.a.). Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui etc.

BĂRĂGANUL  MOSTIŞTEI,  subunitate de relief a Câmpiei Bărăganului, de mare netezime, situatã în E Câmpiei Române (a cãrei parte componentã este), între vãile Ialomiţa la N, braţul Borcea la E, Dunărea la S şi Mostiştea la V. Alt. variazã între 70–90 m (Câmpul Hagieni) şi 25 m în E. Este acoperitã cu nisipuri şi depozite loessoide, de diferite grosimi, pe care s-au dezvoltat soluri de tip cernoziomic, foarte fertile în condiţii normale de umiditate. Apa freaticã se aflã la foarte mare adâncime (18 m pe Câmpul Fãcãeni, 50–70 m pe Câmpul Hagieni etc.). Este formatã din mai multe câmpuri, cu puternic caracter semiendoreic (Hagieni, Lehliu, Mãrculeşti, Ciulniţa ş.a.). În SE Bărăganului Mostiştei au fost create mari sisteme de irigaţie (Independenţa– Dragoş Vodă–Dragalina; Ciulniţa–Ştefan Vodă–Cuza Vodă; Jegãlia–Perişoru; Movila–Ştefan cel Mare–Borcea etc.) pentru a compensa lipsa de umiditate din sol în perioadele secetoase. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui etc.

BÂRZAVA, Câmpia Bârzavei, câmpie înaltã, situatã în extremitatea sudicã a Câmpiei de Vest, limitatã de Câmpia Timişului la V, Câmpia Lugojului la N, Dealurile Dognecei şi Pogãnişului la E şi NE şi graniţa cu Serbia la S. Alt.: 140–170 m. Cuprinde douã subunitãţi: Câmpia Tormacului (NE) şi Câmpia Gătaiei (SE).

BLAHNIŢA, Câmpia Blahniţei, câmpie înaltã în SV Olteniei, parte componentã a Câmpiei Române, limitatã de marele cot al Dunãrii, în S şi V, de râul Drincea, la E şi Piem. Bãlãciţei, la N, drenatã median de râul cu acelaşi nume. Este constituitã din terasele Dunãrii, pe supr. cãrora s-au instalat, pe alocuri, dune de nisip cu orientare NV-SE. Abundenţa apelor freatice din cursul inf. al râului Blahniţa face ca, uneori, sã se formeze lacuri temporare (Jiana, Bucium, Rotunda) între dunele de nisip. Pentru înlãturarea excesului de umiditate s-a realizat sistemul de desecare Blahniţa–Vânju Mare, care apără o supr. de c. 2 500 ha. Alt. max.: 123 m. Culturi de cereale.

BOIAN, câmpie în S României, parte componentă a Câmpiei Române, cuprinsă între Platforma Cotmeana, la N, râul Vedea, la E, fl. Dunãrea, la S, şi râul Olt, la V, drenatã median, de la NV la SE, de râul Călmăţui. Este formatã din câmpuri interfluviale largi (7–18 km lãţime), slab fragmentate, cu o uşoarã înclinare spre SE, acoperite cu depozite groase de loess (20–30 m), afectate de depresiuni de tasare (crovuri sau gãvane), unele de dimensiuni foarte mari (200 ha; ad.: 4–5 m). Partea de S a Câmpiei B. este constituitã din terasele şi lunca Dunãrii, având alt. mai mici (20–60 m). Alt. max.: 171 m. Culturi de cereale, plante tehnice, legume ş.a. pe soluri cernoziomice, fertile în condiţii de umiditate normalã.

BRĂILA, Câmpia Brăilei, unitate de relief, joasã şi netedã, situatã în NE Câmpiei Române (parte componentã a acesteia), între luncile râurilor Siret la N, Dunãrea la E, Cãlmãţui la S şi Buzãu la V. Alt. variazã între 50 m în NV şi 20 m în E. Este acoperitã, în mare parte, de depozite loessoide pe care s-au dezvoltat soluri de tip cernoziomic, foarte fertile în condiţii normale de umiditate. Câmpia este formată din mai multe câmpuri (Viziru, Ianca, Gemenele ş.a.) presãrate cu numeroase movile şi lacuri instalate în crovuri (Ianca, Plopu, Esca, Lutul Alb, Lacu Sãrat ş.a.). Expl. de petrol şi gaze naturale. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, sfeclã de zahãr etc. Cunoscutã şi sub numele de Bărăganul de Nord.

BURNAS sau BURNAZ, unitate de câmpie în S României, parte componentă a Câmpiei Române, delimitatã de aliniamentul râurilor Vedea–Teleorman, la V, Câlniştea–Argeş, la N şi E şi Dunãre, la S. Este o câmpie de tip tabular, ce coboarã în trepte de la N la S, corespunzãtoare teraselor Dunãrii, cu alt. cuprinse între 12 şi 90 m, puternic fragmentatã de pâraie şi ogaşe. Alcãtuitã din strate orizontale de argile şi nisipuri terţiare, peste care s-au depus nisipuri şi pietrişuri cuaternare, acoperite, la rândul lor, de o pãturã groasã de loess (5–30 m). Numeroase  crovuri  (numite  local „padine”), unele de dimensiuni foarte mari. Culturi de cereale şi plante tehnice. Viticulturã (podgoria Greaca).

BUZĂU-CĂLMĂŢUI, Câmpia Buzău-Călmăţui, porţiune a Câmpiei Române, în NE acesteia, cuprinsã între râurile Călmăţui şi Buzău, limitatã de Subcarpaţii Buzăului, la NV, Câmpia Râmnicului, la N, Câmpia Brăilei, la SE, Bărăganul Ialomiţei, la S şi Câmpia Sãratei, la V. Culturi de cereale, de plante tehnice şi uleioase etc. pe bazã de irigaţii.