Jimbolia

Date generale

Oraşul Jimbolia este situat în extremitatea de Vest a României, în partea de Vest a judeţului Timiş, la graniţa cu Serbia, în Câmpia Banatului, la 85 m altitudine, la intersecţia meridianului de 20º30’21” longitudine estică cu paralela de 45º46’ latitudine nordică, la 44 km Vest-Nord Vest de municipiul Timişoara. Din punct de vedere demografic Jimbolia face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 11 894 locuitori (la 1 ianuarie 2011), din care 5 770 de sex masculin şi 6 124 de sex feminin. Dacã raportãm numãrul total al locuitorilor (respectiv 11 894) la suprafaţa oraşului în intravilan (9 km2), rezultã o densitate de 1 322 locuitori pe km2. Jimbolia este un important nod rutier şi feroviar şi punct de vamã cu Serbia (Velika Kikinda), cu o staţie de cale feratã inauguratã în 1857. Din punct de vedere economic, Jimbolia dispune de importante zãcãminte de ţiţei, descoperite în anul 2011, precum şi de mai multe întreprinderi în cadrul cãrora se produc motoare, generatoare şi transformatoare electrice, pompe hidraulice, componente electronice, cabluri audio şi video, dispozitive, aparate şi instrumente medicale şi de laborator, piese de schimb şi accesorii pentru autovehicule, încãlţãminte, confecţii, tricotaje, folii, tuburi şi plãci din material plastic, produse alimentare ş.a. Centru viticol. Fermã de creştere a bovinelor. Muzeul memorial al pictorului Ştefan Jager (1877-1962); Muzeul Cãilor Ferate, inaugurat la 15 noiembrie 2007; Muzeul Presei “Sever Bocu”, inaugurat la 14 septembrie 2007, cu colecţii de publicaţii apãrute pe întreg teritoriul României, indiferent de limba în care apar; Casa memorială “Dr. Karl Diel” (medic chirurg, 1885-1930), deschis pentru public la 11 august 2000; Biblioteca “Mihai Eminescu” (1934), cu circa 45 000 volume. Casã de Cultură.

Istoric

Localitatea apare menţionatã documentar pentru prima oarã, ca sat, în 1332, cu numele Chumbul,  într-un registru papal de dijme. Depopulatã în perioada ocupaţiei turceşti din secolul 16 (aşezarea a fost distrusã complet în 1662 de armata otomanã), localitatea s-a repopulat în secolul 18 devenind ulterior un important centru comercial şi meşteşugãresc. În perioada 1552-1720, localitatea nu mai figureazã în nici un fel de document, ea apãrând consemnatã abia în 1720 pe o hartã austriacã cu numele Sombol, ca teritoriu nelocuit. La 14 febr. 1763, Maria Tereza, împãrãteasa Austriei, a emis un act de colonizare a zonei actualului oraş cu locuitori provenţi din Alsacia şi din Phalz. Primii colonişti s-au stabilit aici (402 familii) la 11 iun. 1766 şi au întemeiat douã aşezãri pe care le-au numit Hatzfeld  şi Landestrau. În 1768, aceste douã localitãţi s-au contopit şi au format o singurã aşezare cu numele Hatzfeld, care din anul 1924 va purta denumirea Jimbolia. În perioada 1766-1778 Jimbolia a avut statut de comunã, între 1778 şi 1890 de târguşor, iar apoi, pânã în 1950, când a fost trecutã în categoria oraşelor, Jimbolia a fost comunã. În 1884, la Jimbolia a fost introdus iluminatul public cu electricitate, în acelaşi an cu Timişoara.

Monumente

Palatul administrativ (1878); biserica ortodoxã cu hramul “Buna Vestire”, construitã în stil neobizantin, în anii 1933-1942, după planul arhitectului Victor Vlad, cu trei turle şi cu picturi murale interioare executate în ulei de Vasile Hudici în anii 1938-1941; biserica romano-catolicã (1766, mărită şi renovatã în 1876) cu turn supraînãlţat în anul 1911 de la 39 m la 53,50 m; statuia “Sfântul Florian” (1866) cu o înãlţime de 6,76 m, din care soclul are 1,75 m, restaurată în anul 2002.