Ardud

Date generale

Oraşul Ardud se află în jud. Satu Mare, în Câmpia Ardudului, la poalele Dealurilor Codrului, la 131 m alt., pe Pârâu Sărat, la intersecţia paralelei de 47°38’00” latitudine nordică cu meridianul de 22°53’00” longitudine estică, la 20 km Sud de municipiul Satu Mare; 7 514 loc. (1 ian. 2019), din care 3 705 loc. de sex masc. şi 3 809 fem. Supr.: 142,4 km2, din care 9,9 km2 în intravilan; densitatea: 759 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 6 231 de loc., 3 449 de persoane erau români (55,4%), 1 092 maghiari (17,5%), 956 rromi (15,3%), 279 germani (4,5%) şi 455 loc. (7,3%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 2 453 ortodocşi (39,4%), 1 987 romano-catolici (31,9%), 641 greco-catolici (10,3%), 356 penticostali (5,7%), 200 reformaţi (3,2%), 136 baptişti (2,2%) şi 458 loc. (7,3%) aparţineau altor confesiuni (unitrieni ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Aeroport internaţional care deserveşte municipiul Satu Mare. Staţie de c.f. Expl. şi prelucr. lemnului (mobilă). Produse textile şi alim. Centru viticol.

Istoric

În arealul oraşului Ardud au fost descoperite vestigii neolitice (topoare din piatrã, şlefuite) şi din Epoca bronzului (topoare din bronz). Localitatea apare menţionatã documentar, prima oarã, în 1215, cu numele Herdeud, iar apoi în 1231 cu denumirea de Silva Ardud. În 1369 a căpătat statut de oraş de câmpie, iar între 1378 şi 1392 este amintit ca district compus din zece sate româneşti. În 1726, în aceastã localitate s-au stabilit 44 de familii de germani venite din Suabia, cãrora românii le-au spus şvabi, iar în 1768 devenise oraş şvãbesc cu numele Erdeed. În 1828 şi 1851, aşezarea apare în documente cu toponimul Erdőd, în 1917 cu denumirile Erdeud şi Arded, iar dupã 1918 cu numele actual (Ardud). Fosta comunã Ardud a fost trecutã în categoria oraşelor la 7 apr. 2004 şi are în subordine administrativã localitatea componentã Mădăras şi satele Ardud-Vii, Baba Novac, Gerăuşa şi Sărătura.

Monumente

Cetatea medievalã, de plan poligonal, întãritã la colţuri cu bastioane, a cãrei construcţie a fost începutã la 8 apr. 1481 de cãtre nobilul Bartolomeu Dragfi (devenit voievod al Transilvaniei în anii 1493-1499) şi s-a continuat pe o perioadã îndelungatã. Pe locul acestei cetãţi medievale, nobilul Alexandru Károlyi a construit, în 1730, un castel-cetate, în stil neogotic, strãjuit de un turn circular, masiv, refãcut în 1893–1896, cãzute ultrior în ruinã şi restaurate în anii 2013-2016; biserica romano-catolicã având hramul “Adormirea Maicii Domnului” a fost ziditã în perioada 1482–1515 (refãcutã în 1860, în stil gotic, dupã cutremurul din 11 ian. 1838 şi restauratã în 1959); biserica ortodoxã cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” (1936-1946); biserica greco-catolicã având hramul “Adormirea Maicii Domnului”, construitã în anii 2000-2010; în satul Mãdãras se aflã biserica având hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” , datând din anul 1832.