Avrig

Date generale

Oraşul Avrig se află în jud. Sibiu, în Depr. Făgăraş, la 350-400 m alt., pe dr. râului Avrig, în apropiere de confl. acestuia cu Oltul, la intersecţia paralelei de 45°42’29” latitudine nordică cu meridianul de 24°22’29” longitudine estică, la 26 km SE de municipiul Sibiu; 15 471 loc. (1 ian. 2019), din care 7 749 loc. de sex masc. şi 7 722 fem. Supr.: 133,4 km2, din care 13,9 km2 în intravilan; densitatea: 1 113 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 12 815 loc., 11 507 de persoane erau români (89,8%), 263 maghiari (2,1%), 180 rromi (1,4%) şi 865 loc. (6,7%) aparţineau altor etnii (germani ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 10 998 de ortodocşi (85,8%), 248 greco-catolici (1,9%), 133 baptişti (1,0%), 130 luterani (1,0%), 103 romano-catolici (0,8%), 102 Martorii lui Iehova (0,8%), 97 penticostali (0,8%) şi 1 004 loc. (7,9%) aparţineau altor confesiuni (evanghelici, reformaţi, adventişti de ziua a şaptea, creştini după evanghelie ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de c.f., inaugurată în anul 1892. Expl. forestiere, de argilă şi calcare dolomitice. Hidrocentrală cu o putere instalată de 14,2 MW, dată în folosinţă în anul 1996 . Producţie de utilaje pentru ind. extractivă, de maşini de luptă pentru infanterie, de autovehicule blindate pe roţi şi pe şenile, caroserii, containere, remorci basculante, de faianţă şi porţelan, de prelucr. a lemnului şi alim. Fabrica de stică, numită iniţial glăjărie, ale cărei începuturi datează din anul 1625, dar cu o producţie continuă din anul 1899 (pahare, căni, boluri, fructiere, vaze de flori, cristale, corpuri de iluminat, souvenir-uri, unele decorate sau gravate ş.a.) şi-a încetat activitatea la sfârşitul lunii iulie 2020 (în plină perioadă de pandemie mondială determintă de virusul SARS COV2), din cauza lipsei de comenzi ferme. Fermă de creştere a porcilor. Parc. Staţiune climaterică. Sanatoriu. Muzeu etnografic. Bibliotecă orăşenească. Muzeul memorial „Gheorghe Lazăr” (inaugurat la 10 iun. 1979), cu exponate aparţinând iluministului ardelean, întemeietorul şcolii în limba română. Tabără de creaţie pentru pictorii amatori (din 1981).

Istoric

În perimetrul oraşului au fost descoperite vestigii din Neolitic (fragmente de vase ceramice, topoare de piatră), din epocile bronzului şi fierului şi din perioada stăpânirii romane. La începutul sec. 13, aici s-au stabilit colonişti germani care au suferit de pe urma năvălirii mongolilor în 1241. Localit. apare menţionată documentar, prima oară, în 1364 cu numele Affrica, în 1733 cu toponimul actual, iar la 18 apr. 1989 a fost declarată oraş. În prezent, oraşul Avrig are în subordine ad-tivă 4 sate: Bradu (atestat documentar în anul 1311), Glâmboaca (1322), Mârşa (1956) şi Săcădate (1306).

Monumente

Ruinele unei cetăţi, situată pe o culme la hotarul dintre Avrig şi Racoviţa, la 846 m alt., construită în jurul anului 1200, în perioada colonizării saxone; biserica evanghelică luterană, zidită în perioada 1270–1280, în stil romanic, cu transformări din sec. 16 şi din 1765, înconjurată de un zid de apărare ridicat în sec. 14–15. Biserica, azi declarată monument istoric, posedă o orgă construită în 1807 de Johann Theiss; biserica ortodoxă cu hramul „Duminica Floriilor”, construită în anii 1755–1762, cu decor de inspiraţie barocă şi picturi murale interioare executate, în 1762, de zugravii Ionaşcu şi Pană; aici se află mormântul cărturarului iluminist Gheorghe Lazăr (1779–1823), născut la Avrig; Palatul „Brukenthal”, construit în anii 1762-1764 de baronul Adolf Nikolaus von Buccow, trasformat şi amplificat de baronul Samuel Brukenthal în anii 1769–1771, în stil baroc, azi declarat monument istoric; bustul lui Gheorghe Lazăr, realizat de sculptorul Corneliu Medrea şi dezvelit în 1938. În satul Săcădate, atestat documentar în anul 1306, se află o biserică ortodoxă cu hramul „Botezul Domnului” (iniţial biserică unită), datând din 1733, dominată de un trun pătrat, şi o biserică evanghelică luterană, în stil baroc, cu trei nave şi cor pătrat, datând de la sf. sec. 13, cu transformări din sec. 18 şi 20, azi declarată monument istoric, iar în satul Bradu, atestat documentar in anul 1311, există biserica “Sfântul Gerhard”, sfinţită în anul 1497, reconstruită în 1633 si renovata în 1803, azi biserică evanghelică, cu casă parohială din sec. 17.