Anina

Date generale

Oraşul Anina se aflã în jud. Caraş-Severin, la poalele M-ţilor Aninei, la 645–780 m alt., la intersecţia paralelei de 45°05’30” latitudine nordicã cu meridianul de 21°51’12” longitudine esticã, la 34 km S de municipiul Reşiţa; 9 059 loc. (1 ian. 2019), din care 4 582 loc. de sex masc. şi 4 477 fem. Supr.: 145,5 km2, din care 6,7 km2 în intravilan; densitatea: 1 352 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 7 485 loc., 6 030 de persoane erau români (80,6%), 423 germani (5,7%), 204 rromi (2,7%), 99 maghiari (1,3%) şi 729 loc. (9,7%) aparţineau altor etnii (cehi, sârbi, ucraineni, croaţi ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 5 223 ortodocşi (69,8%), 867 romano-catolici (11,6%) 401 penticostali (5,4%), 258 baptişti (3,4%) şi 736 loc. (9,8%) aparţineau altor confesiuni (evanghelici, reformaţi, creştini după evanghelie, adventişti de ziua şaptea, greco-catolici, luterani ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de c.f., inauguratã la 15 dec. 1863, cu o garã declaratã monument istoric. Linia de cale feratã dintre Anina şi Oraviţa a fost construitã în perioada 1860 – 15 aug. 1863, în lungime de 33,4 km, în continuarea liniei de cale feratã dintre Baziaş şi Oraviţa, via satul Iam din comuna Berlişte şi comuna Răcăşdia, jud. Caraş-Severin, construitã între anii 1846 şi 1854, în lungime de 34,5 km, fiind prima linie de cale feratã de pe teritoriul României. Întregul parcurs al liniei de cale feratã dintre Anina şi Oraviţa strãbate 15 tuneluri, dintre care cele mai lungi sunt Polom (990 m), Gârlişte (660 m), Maniel (298 m), Sailer (230 m), Gohlob (112 m) şi 30 de viaducte (Berlişte, 130 m, Maidan, 115 m ş.a.). Exploatãrile de huilã, începute în anul 1792, au fost întrerupte definitiv în febr. 2006; azi se fac doar exploatãri de calcar şi de argilã. Termocentrala construitã în perioada 15 ian. 1977 – 21 nov. 1988 pe baza folosirii şisturilor bituminoase, exploatate local, a funcţionat doar 17 luni de la pornirea ei (iul. 1988–nov. 1989), din cauza slabei puteri calorice a acestor şisturi bituminoase. Centru metalurgic (din 1850, falimentat la sf. sec. 20). Producţie de mobilă şi cherestea, de cărămidã şi ţiglă, de confecţii, tricotaje şi de produse alim. Muzeul „Farmacia Steierdorf”. Muzeu de istorie. Spital, inaugurat la 7 sept. 1913.

Istoric

În perimetrul oraşului Anina au fost descoperite vestigii din Epoca bronzului (în special fragmente de vase ceramice), iar în anul 2002, în Peştera cu oase de lângã Anina, au fost gãsite rãmãşite de oase ale omului primitiv, datate ca fiind de acum 40 000 de ani în urmã. Localit. a fost întemeiată la 24 iun. 1773 prin stabilirea aici a unor familii de muncitori forestieri, aduşi din Styria (Austria), specializaţi în fabricarea mangalului necesar metalurgiei de la Oraviţa şi care au numit aşezarea Steierer Dorf (ulterior Steierdorf). În 1790, localnicul Mathias Hammer a gãsit, din întâmplare, o bucată de cărbune superior (huilã) într-o pãdure de anini (de la care se presupune cã a derivat ulterior numele Anina), fapt ce a determinat ca lângã localit. Steierer Dorf, să ia naştere şi sã se dezvolte rapid aşezarea carboniferã Anina. În scurt timp, Anina a devenit cea mai importantã localit. carboniferă, denumitã de localnici Steierdorf (de la 1 nov. 1859), iar mai târziu Steierdorf-Anina – nume păstrat pânã în 1952, când aşezarea a fost declaratã oraş, cu numele de Anina. Localitatea a fost mistuită, în mare parte, de incendiul din 28 iul. 1880 şi afectată grav de inundaţiile din 13 iunie 1910.

Monumente

Biserica romano-catolicã din oraşul Anina (1901) şi biserica romano-catolicã din cartierul Steierdorf, datând din 1786 şi refacutã integral în anii 1872-1873; biserica ortodoxã “Sfãnta Treime”, sfinţitã în 1873; biserica ortodoxã cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” construitã, cu întreruperi, în perioada 1908–1939, pictatã în 1938-1939 de Ioachim Miloia şi repictatã în anii 2004-2008, sfinţitã la 21 mai 2009; catedrala ortodoxã cu dublu hram – „Învierea Domnului” şi „Sfântul Ilie”, ziditã în anii 2006–2009; gara feroviarã (1863); biserica ortodoxã sârbã, datând din anul 1774; biserica din lemn cu hramul “Naşterea Maicii Domnului”, din cartierul Celnic, construitã în anii 2010-2011; clãdirea Primăriei (1854), azi  hotel; clãdirea fostului cazinou, azi Casa de culturã (1920-1922); clãdirea fostului sanatoriu (1893-1895). Centru turistic şi punct de plecare spre Peştera Buhui, Cheile Minişului cu cascada Bigăr ş.a.