Anina

Date generale

Oraşul Anina se află în partea de Sud Vest a României, în provincia istorică Banat, în zona de Vest a judeţului Caraş-Severin, la poalele M-ţilor Aninei, la 645–780 m alt., la intersecţia paralelei de 45°05’30” latitudine nordică cu meridianul de 21°51’12” longitudine estică, la 34 km Sud de municipiul Reşiţa; 9 059 loc. (1 ian. 2019), din care 4 582 loc. de sex masc. şi 4 477 fem. Supr.: 145,5 km2, din care 6,7 km2 în intravilan; densitatea: 1 352 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 7 485 loc., 6 030 de persoane erau români (80,6%), 423 germani (5,7%), 204 rromi (2,7%), 99 maghiari (1,3%) şi 729 loc. (9,7%) aparţineau altor etnii (cehi, sârbi, ucraineni, croaţi ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 5 223 ortodocşi (69,8%), 867 romano-catolici (11,6%) 401 penticostali (5,4%), 258 baptişti (3,4%) şi 736 loc. (9,8%) aparţineau altor confesiuni (evanghelici, reformaţi, creştini după evanghelie, adventişti de ziua şaptea, greco-catolici, luterani ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de c.f., inaugurată la 15 dec. 1863, cu o gară declarată monument istoric. Linia de cale ferată cu ecartament îngust (“mocăniţa”) dintre Anina şi Oraviţa a fost construită în perioada 1860 – 15 aug. 1863, în lungime de 33,4 km, în continuarea liniei de cale feratã dintre Baziaş şi Oraviţa, via satul Iam din comuna Berlişte şi comuna Răcăşdia, jud. Caraş-Severin, construitã între anii 1846 şi 1854, în lungime de 34,5 km, fiind prima linie de cale feratã de pe teritoriul României. Întregul parcurs al liniei de cale feratã dintre Anina şi Oraviţa, azi declaratã monument istoric, strãbate 15 tunele, dintre care cele mai lungi sunt Polom (990 m), Gârlişte (660 m), Maniel (298 m), Sailer (230 m), Gohlob (112 m), 89 de poduri şi 30 de viaducte (Berlişte, 130 m, Maidan, 115 m ş.a.). Exploatãrile de huilă, începute în anul 1792, au fost întrerupte definitiv în febr. 2006; azi se fac doar exploatãri de calcar şi de argilã. Termocentrala construitã în perioada 15 ian. 1977 – 21 nov. 1988 pe baza folosirii şisturilor bituminoase, exploatate local, a funcţionat doar 17 luni de la pornirea ei (iul. 1988–nov. 1989), din cauza slabei puteri calorice a acestor şisturi bituminoase. Centru metalurgic (din 1850, falimentat la sf. sec. 20). Producţie de mobilă şi cherestea, de cărămidã şi ţiglă, de confecţii, tricotaje şi de produse alim. Muzeul „Farmacia Steierdorf”. Muzeu de istorie. Spital, inaugurat la 7 sept. 1913.

Mocăniţa Oraviţa- Anina
Mocăniţa Oraviţa – Anina (Credit: Cătălin Nicolae Buzea)

Istoric

În perimetrul oraşului Anina au fost descoperite vestigii din Epoca bronzului (în special fragmente de vase ceramice), iar în anul 2002, în Peştera cu oase de lângă Anina, au fost găsite rămăşite de oase ale omului primitiv, cu o vechime de 40 000 de ani. Localit. a fost întemeiată la 24 iun. 1773 prin stabilirea aici a unor familii de muncitori forestieri, aduşi din Styria (Austria), specializaţi în fabricarea mangalului necesar metalurgiei de la Oraviţa şi care au numit aşezarea Steierer Dorf (ulterior Steierdorf). În 1790, localnicul Mathias Hammer a gãsit, din întâmplare, o bucată de cărbune superior (huilă) într-o pădure de anini (de la care se presupune că a derivat ulterior numele Anina), fapt ce a determinat ca lângă localit. Steierer Dorf, să ia naştere şi să se dezvolte rapid aşezarea carboniferă Anina. În scurt timp, Anina a devenit cea mai importantă localit. carboniferă, denumită de localnici Steierdorf (de la 1 nov. 1859), iar mai târziu Steierdorf-Anina – nume păstrat până în 1952, când aşezarea a fost declarată oraş, cu numele de Anina. Localitatea a fost mistuită, în mare parte, de incendiul din 28 iul. 1880 şi afectată grav de inundaţiile din 13 iunie 1910.

Monumente

Biserica romano-catolică din oraşul Anina (1901) şi biserica romano-catolicã din cartierul Steierdorf, datând din 1786 şi refacută integral în anii 1872-1873; biserica ortodoxă “Sfãnta Treime”, sfinţită în 1873; biserica ortodoxă cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” construită, cu întreruperi, în perioada 1908–1939, pictată în 1938-1939 de Ioachim Miloia şi repictată în anii 2004-2008, sfinţitã la 21 mai 2009; catedrala ortodoxă cu dublu hram – „Învierea Domnului” şi „Sfântul Ilie”, zidită în anii 2006–2009; gara feroviară (1863); biserica ortodoxă sârbã, datând din anul 1774; biserica din lemn cu hramul “Naşterea Maicii Domnului”, din cartierul Celnic, construită în anii 2010-2011; clădirea Primăriei (1854), azi  hotel; clădirea fostului cazinou, azi Casa de culturã (1920-1922); clădirea fostului sanatoriu (1893-1895). Centru turistic şi punct de plecare spre Peştera Buhui, Cheile Minişului cu cascada Bigăr ş.a.

Biserica Ortodoxă „Sfinții Împărați Constantin și Elena” (Anina)
Biserica Ortodoxă „Sfinții Împărați Constantin și Elena” (Credit: Shutterstock)