Jibou

Date generale

Oraşul Jibou se află în Nord Vestul României, în partea central-nordică a judeţului Sălaj, la poalele de Sud Est ale Dealurilor Sălajului, la 190-220 m altitudine, pe stânga râului Someş, la intersecţia paralelei de 45º14’ latitudine nordicã cu meridianul de 24º21’ longitudine esticã, la 23 km Nord Est de municipiul Zalău. Din punct de vedere demografic Jibou face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 11 229 locuitori (la 1 ianuarie 2011), din care 5 568 locuitori de sex masculin şi 5 661 locuitori de sex feminin. Dacã raportãm suprafaţa oraşului in intravilan, respectiv 5,9 kmp, la numarul total de locuitori (11 229) rezultã o densitate de 1 903 locuitori pe kmp. Jibou este un important nod rutier şi feroviar al judeţului Sãlaj (staţia de cale feratã a fost inauguratã în anul 1890). Ateliere de reparaţii a materialului rulant feroviar. Exploatãri forestiere şi de ballast. Producţie de maşini-unelte, de fibre din sticlã, de folii şi tuburi din material plastic, de articole de papetărie, de confecţii, de mobilã şi de produse alimentare (preparate din carne şi lapte, produse de panificaţie ş.a.). Muzeu de istorie şi ştiinţele naturii. Bibliotecã publică, inauguratã în 1950, în prezent cu un fond de carte de peste 50 000 de volume. Centru de Cercetãri biologice, inaugurat în anul 1990. Casã de cultură (din 1967). Acvariu. Parc zoologic, înfiinţat în anul 2004. Grãdinã botanicã (25 ha), înfiinţatã de profesorul Vasile Fati şi inauguratã în 1968, cu peste 500 de specii floristice. Cele douã sere, cu aspectul unor cupole de mari dimensiuni, cu o supraţatã totalã de peste 4 000 m2, adãpostesc diferite plante tropicale, subtropicale, mediteraneene, plante ornamentale, palmieri, arbori de cafea etc. Grãdina japonezã a fost amenajatã în anul 2003. Oraşul Jibou are şi statutul de staţiune balneoclimatericã de interes local cu climat de coline, sedativ, cu izvoare de ape minerale sulfuroase, sulfatate, sodice, calcice, magneziene indicate în tratarea afecţiunilor reumatismale. Rezervaţie geologică (calcarele de la Rona).

Istoric

Localitatea  apare menţionatã documentar pentru prima oarã în anul 1205 cu numele Villa Chybur, iar în 1564 era consemnatã ca târg cu denumirea Sibo. În diferite documente din anul 1854 localitatea figura cu grafia Jibãu. Fosta comunã Jibou a fost trecutã în categoria oraşelor la 17 februarie 1968, în prezent având în subordine administrativã satele Cuceu, Husia, Rona şi Var. În arealul satului Cuceu a fost descoperit (1982) un tezaur monetar, din argint, alcãtuit din 487 de denari republicani (datând din perioada 209/208-48/47 î.Hr.), 33 de tetradrahme din Thasos, o drahmã emisã în perioada 315-circa 285 î.Hr. ş.a., cântãrind în total 2,4 kg. În punctul numit “Fânaţe” au fost identificate urmele unei aşezări din secolele 2-4. Oraşul Jibou a fost afectat de inundaţiile catastrofale din lunile mai-iunie 1970.

Monumente

În oraşul Jibou se aflã o biserică ortodoxă din anul 1733, o bisericã ortodoxã cu hramul “Sfântul Gheorghe”, construitã în anii 1996-1999, o bisericã reformatã din 1749, o bisericã romano-catolicã sfinţitã la 15 august 1886, castelul “Wesselényi”, construit în stilul barocului transilvãnean în mai multe etape (1785-1789, 1797-1800, finisat în anii 1807-1810), aflat în mijlocul unui parc care a fost amenajat ca grãdinã botanicã în 1968 de profesorul Vasile Fati, extinsã pe 25 ha. În prezent în acest castel se aflã sediul Staţiunii de Cercetãri Biologice şi sediul Clubului Copiilor. Tot în oraşul Jibou mai existã clãdirea manejului (1771), clădirea grajdului (1775, în prezent aflat în stare de degradare), castelul “Béldy” (1905), cu parc, clãdirea Judecãtoriei, inauguratã la 7 noiembrie 2008 ş.a. În satul Husia, atestat documentar în anul 1405 se aflã biserica din lemn cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, datând din anul 1848, declaratã monument istoric, iar în satul Var, menţionat documentar, prima oarã, în 1469 existã biserica din lemn cu hramul “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, datând de la începutul secolului 18 (cu prispã adãugatã în anul 1820), declaratã monument istoric.