Aleşd

Date generale

Oraşul Aleşd se află în jud. Bihor, în Depr. Vad-Borod, la poalele de SV ale M-ţilor Plopiş şi cele de N ale M-ţilor Pãdurea Craiului, la 224 m alt., pe dr. vãii Crişului Repede, la intersecţia paralelei de 47°03’26” latitudine nordicã cu meridianul de 22°23’49” longitudine esticã, la 38 km E de municipiul Oradea; 11 195 loc. (1 ian. 2019), din care 5 484 loc. de sex masc. şi 5 711 fem. Supr.: 72,4 km2, din care 47,0 km2 în intravilan; densitatea: 238 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 10 066 loc., 6 134 de persoane erau români (60,9%), 1 559 maghiari (15,5%), 1 213 rromi (12,1%), 623 slovaci (6,2%) şi 537 loc. (5,3%) aparţineau altor etnii (greci, evrei ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 4 779 ortodocşi (47,5%), 1 828 romano-catolici (18,2%) 1 012 reformaţi (10,1%), 932 penticostali (9,3%), 782 baptişti (7,8%) şi 733 loc. (7,3%) aparţineau altor confesiuni (greco-catolici, Martorii lui Iehova, unitrieni, adventişti de ziua şaptea ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Nod rutier. Expl. de balast. Producţie de sticlărie (din anul 1840, în localit. componentã Pãdurea Neagră), de ciment, var şi produse refractare, de încãlţãminte, de confecţii, de prelucr. a lemnului şi de produse alim. Centru pomicol. Biblioteca orăşenească „Octavian Goga”. Izvoare cu ape minerale (în localitatea componentã Pãdurea Neagrã) şi izvor cu apã termalã (în oraşul Aleşd). Ştrand cu apã termalã.

Istoric

Localit. apare menţionatã documentar, prima oarã, în perioada 1291–1294, cu numele Villa­ Elusd, într-un registru de dijme al Episcopiei romano-catolice din Oradea, apoi, în 1332, este consemnatã cu denumirea Sacerdos­ de­ Villa ­Elesd, iar în 1622, cu toponimul Elesd. În a doua jumãtate a sec. 13, în apropiere de Aleşd (c. 4,5 km) a fost construitã, pe un pinten de calcar, cetatea Piatra Şoimului, menţionatã documentar, prima oarã, în 1306. În perioada 1658–1660, cetatea Piatra Şoimului, împreunã cu 33 de aşezãri, s-au aflat în posesia domnului Ţării Româneşti, Constantin Şerban Basarab. Între 1660 şi 1692, Aleşd a funcţionat ca sangeac (subunitate ad-tivã a unui paşalâc) al Paşalâcului de Oradea. În 1711, cetatea Piatra Şoimului a fost distrusã de trupele imperiale austriece. La 24 apr 1904, locuitorii din Aleşd au declanşat o rãscoalã (au participat peste 5 000 de ţãrani români şi maghiari) îndreptatã împotriva politicii nedrepte a guvernului de la Budapesta, reprimatã sângeros de autoritãţi. Localit. a fost declaratã oraş la 17 febr. 1968. În prezent, oraşul Aleşd are în subordine ad-tivã 3 localit. componente: Pădurea Neagră, Peştiş, Tinăud.

Monumente

În localitatea componentã Peştiş se aflã cetatea Piatra Şoimului (sec. 13), de plan poligonal, strãjuitã de bastioane, şi biserica din lemn cu hramul „Buna Vestire” (1797, cu iconostas din 1810), reparatã în anii 1862 şi 1992 şi declaratã monument istoric; în localitatea componentã Tinãud se aflã biserica având hramul „Sfântul Dumitru”, declaratã monument istoric în anul 2004, ctitorie din 1658–1659 a lui Constantin Şerban Basarab, domn al Ţãrii Româneşti (1654–1658), reconstruitã în 1828 şi reparatã în 1910, care pãstreazã icoane atribuite lui David din Piteşti; castelele „Batthyány”, construit în stil baroc, în perioada 1779-1794 şi reparat în 1830 (azi spital), şi „Moscovits” (1850); castelul de vânãtoare “Zychy”, aflat la c. 15 km de oraşul Aleşd, în Poiana Florilor, construit în anii 1891–1894, în jurul cãruia a fost întemeiat, în anul 1997, schitul “Sfântul Ilie” (de maici), cu biserica “Adormirea Maicii Domnului”, construitã din lemn pe temelie de piatrã, în 1770, renovatã în 1865 şi acoperitã cu şindrilã nouã în 1956, adusã la acest schit din satul Subpiatrã din com. Ţeţchea, jud. Bihor, azi declaratã monument istoric. Motel. Punct fosilifer, cu resturi de reptile mezozoice (din Triasic), în localit. componenta Peştiş.