Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Oraşul Aleşd se află în partea de Nord Vest a României, în provincia istorică Crişana, în zona de Est-Nord Est a judeţului Bihor, în Depresiunea Vad-Borod, la poalele de Sud Vest ale M-ţilor Plopiş şi cele de Nord ale M-ţilor Pãdurea Craiului, la 224 m altitudine, pe dreapta vãii râului Crişu Repede, la intersecţia paralelei de 47°03’26” latitudine nordicã cu meridianul de 22°23’49” longitudine esticã, la 38 km Est de municipiul Oradea. Din punct de vedere dmografic, Aleşd face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 11 195 loc. (1 ian. 2019), din care 5 484 loc. de sex masc. şi 5 711 fem. Supr.: 72,4 km2, din care 47,0 km2 în intravilan; densitatea: 238 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 10 066 loc., 6 134 de persoane erau români (60,9%), 1 559 maghiari (15,5%), 1 213 rromi (12,1%), 623 slovaci (6,2%) şi 537 loc. (5,3%) aparţineau altor etnii (greci, evrei ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 4 779 ortodocşi (47,5%), 1 828 romano-catolici (18,2%) 1 012 reformaţi (10,1%), 932 penticostali (9,3%), 782 baptişti (7,8%) şi 733 loc. (7,3%) aparţineau altor confesiuni (greco-catolici, Martorii lui Iehova, unitrieni, adventişti de ziua şaptea ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Nod rutier. Expl. de balast. Producţie de sticlărie (din anul 1840, în localit. componentã Pãdurea Neagră), de ciment, var şi produse refractare, de încãlţãminte, de confecţii, de prelucr. a lemnului şi de produse alim. Centru pomicol. Biblioteca orăşenească „Octavian Goga”. Izvoare cu ape minerale (în localitatea componentã Pãdurea Neagrã) şi izvor cu apã termalã (în oraşul Aleşd). Ştrand cu apã termalã.
Istoric
Localit. apare menţionatã documentar, prima oarã, în perioada 1291–1294, cu numele Villa Elusd, într-un registru de dijme al Episcopiei romano-catolice din Oradea, apoi, în 1332, este consemnatã cu denumirea Sacerdos de Villa Elesd, iar în 1622, cu toponimul Elesd. În a doua jumãtate a sec. 13, în apropiere de Aleşd (c. 4,5 km) a fost construitã, pe un pinten de calcar, cetatea Piatra Şoimului, menţionatã documentar, prima oarã, în 1306. În perioada 1658–1660, cetatea Piatra Şoimului, împreunã cu 33 de aşezãri, s-au aflat în posesia domnului Ţării Româneşti, Constantin Şerban Basarab. Între 1660 şi 1692, Aleşd a funcţionat ca sangeac (subunitate ad-tivã a unui paşalâc) al Paşalâcului de Oradea. În 1711, cetatea Piatra Şoimului a fost distrusã de trupele imperiale austriece. La 24 apr 1904, locuitorii din Aleşd au declanşat o rãscoalã (au participat peste 5 000 de ţãrani români şi maghiari) îndreptatã împotriva politicii nedrepte a guvernului de la Budapesta, reprimatã sângeros de autoritãţi. Localit. a fost declaratã oraş la 17 febr. 1968. În prezent, oraşul Aleşd are în subordine ad-tivã 3 localit. componente: Pădurea Neagră, Peştiş, Tinăud.
Monumente
În localitatea componentã Peştiş se aflã cetatea Piatra Şoimului (sec. 13), de plan poligonal, strãjuitã de bastioane, şi biserica din lemn cu hramul „Buna Vestire” (1797, cu iconostas din 1810), reparatã în anii 1862 şi 1992 şi declaratã monument istoric; în localitatea componentã Tinãud se aflã biserica având hramul „Sfântul Dumitru”, declaratã monument istoric în anul 2004, ctitorie din 1658–1659 a lui Constantin Şerban Basarab, domn al Ţãrii Româneşti (1654–1658), reconstruitã în 1828 şi reparatã în 1910, care pãstreazã icoane atribuite lui David din Piteşti; castelele „Batthyány”, construit în stil baroc, în perioada 1779-1794 şi reparat în 1830 (azi spital), şi „Moscovits” (1850); castelul de vânãtoare “Zychy”, aflat la c. 15 km de oraşul Aleşd, în Poiana Florilor, construit în anii 1891–1894, în jurul cãruia a fost întemeiat, în anul 1997, schitul “Sfântul Ilie” (de maici), cu biserica “Adormirea Maicii Domnului”, construitã din lemn pe temelie de piatrã, în 1770, renovatã în 1865 şi acoperitã cu şindrilã nouã în 1956, adusã la acest schit din satul Subpiatrã din com. Ţeţchea, jud. Bihor, azi declaratã monument istoric. Motel. Punct fosilifer, cu resturi de reptile mezozoice (din Triasic), în localit. componenta Peştiş.
About
The city of Aleşd is located in the North-West part of Romania, in the historical province of Crişana, in the East-North-East area of Bihor County, in the Vad-Borod Depression, at the South-Western foothills of the Plopiş Mountains and the Northern ones of the Craiului Forest, at 224 m altitude, on the right of the Crişu Repede River valley, at the intersection of the parallel of 47°03’26” North latitude with the meridian of 22°23’49” East longitude, at 38 km East of Oradea municipality. From a demographic point of view, Aleşd is part of the category of small towns, with a population of 11,195 inhabitants (as of January 1, 2019), of which 5,484 males and 5,711 females. Area: 72.4 km2, of which 47.0 km2 in urban areas; density: 238 inhabitants/km2. At the population census from 20-31 October 2011, out of the 10,066 inhabitants, 6,134 people were Romanians (60.9%), 1,559 Hungarians (15.5%), 1,213 Roma (12.1%), 623 Slovaks (6.2%) and 537 inhabitants (5.3%) belonged to other ethnic groups (Greeks, Jews, etc.). From a confessional point of view, at the same census were registered: 4,779 Orthodox (47.5%), 1,828 Roman Catholics (18.2%) 1,012 Reformed (10.1%), 932 Pentecostals (9.3%), 782 Baptists (7.8%) and 733 inhabitants (7.3%) belonged to other denominations (Greek Catholics, Jehovah’s Witnesses, Unitarians, Seventh-day Adventists, etc.), were atheists, without religion, or with undeclared religion. Road junction. Ballast exploitation. Production of glassware (since 1840, in the locality. Component of the Black Forest), of cement, lime and refractory products, of footwear and garments, lumbering and food industry. Fruit growing. “Octavian Goga” Public Library. Mineral water springs (in the component locality Pădurea Neagră) and thermal water spring (in the city of Aleşd). Swimming pool with thermal water.
History
The settlement was mentioned for the first time in 1291–1294, with the name Villa Elusd, in a tithe register of the Roman Catholic Episcopate of Oradea; afterwards, in 1332, it is recorded with the name Sacerdos de Villa Elesd, and in 1622, with the toponym Elesd. In the second half of the 13th century, near Aleşd (at about 4.5 km), a fortress named Piatra Şoimului (The Hawk’s Rock) was built on a limestone spur, mentioned for the first time in 1306. Between 1658–1660, the Piatra Şoimului fortress, together with 33 of settlements, were in the possession of the lord of Wallachia, Constantin Şerban Basarab. Between 1660 and 1692, Aleşd functioned as the sangeac (an administrative division of a pashalac) of the Pashalac of Oradea. In 1711, the Hawk’s Rock Fortress was destroyed by Austrian imperial troops. On April 24, 1904, the people of Aleşd started an uprising (more than 5,000 Romanian and Hungarian peasants took part) against the unjust policy of the Budapest government, which was bloodily repressed by the authorities. The settlement was declared a city on February 17, 1968. At present, the city of Aleşd administers 3 component localities: Pădurea Neagră, Peştiş, Tinăud.
Monuments
Piatra Şoimului (The Hawk’s Rock) fortress (13th century) in the locality of Peştiş, with a polygonal plan, guarded by bastions, and the wooden church dedicated to the “Annunciation” (1797, with iconostasis from 1810), repaired in 1862 and 1992 and declared historical monument; church dedicated to “Saint Dumitru”, in the Tinăud component locality, declared a historical monument in 2004, founded in 1658–1659 by Constantin Şerban Basarab, prince of Wallachia (1654–1658), rebuilt in 1828 and repaired in 1910, which preserves icons attributed to David from Piteşti; the “Batthyány” castles, built in the Baroque style between 1779-1794 and repaired in 1830 (now a hospital), and the “Moscovits” (1850); the hunting castle “Zychy”, located about 15 km from the town of Aleşd, in Poiana Florilor, built in the years 1891–1894, around which was founded, in 1997, the hermitage “Sfântul Ilie” (of nuns), with the church “Assumption of the Blessed Virgin Mary”, built of wood on a stone foundation, in 1770, renovated in 1865 and covered with new shingles in 1956, brought to this hermitage from the village of Subpiatră in Ţeţchea commune, Bihor county, today declared a historical monument. Motel. Fossil point, with fossils of Mesozoic reptiles (from the Triassic), in the locality Peştiş.
Back to Romanian version