Întorsura Buzăului

Date generale

Oraşul Întorsura Buzăului se află în partea central-esticã a României, în provincia istorică Transilvania, în extremitatea sudicã a judeţului Covasna, în depresiunea cu acelaşi nume din zona curburii interne a Carpaţilor, la 708-766 m altitudine, pe cursul superior al râului Buzău, în apropiere de izvorul acestuia, la intersecţia paralelei de 45°40ʹ22ʺ latitudine nordicã cu meridianul de 26°02ʹ03ʺ longitudine esticã, pe D(rumul) N(aţional) 10 care leagă municipiul Braşov (Transilvania) cu municipiul Buzău (Muntenia) şi mai departe cu portul Brăila, la 41 km Sud Est de municipiul Sfântu Gheorghe. Din punct de vedere demografic, Întorsura Buzăului face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 9 333 loc. (1 ian. 2019), din care 4 674 loc. de sex masc. şi 4 659 fem. Supr.: 61 km2, din care 7,1 km2 în intravilan; densitatea: 1 315 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 7 528 loc., 7 219 persoane erau români (95,9%), 33 maghiari (0,4%), 11 rromi (0,1%) şi 265 loc. (3,6%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 7 171 ortodocşi (95,2%) şi 357 loc. (4,8%) aparţineau altor confesiuni (Martorii lui Iehova, romano-catolici, reformaţi, adventişti de ziua a şaptea, penticostali, baptişti, unitarieni ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Oraşul Întorsura Buzăului este un important nod rutier aflat pe un vechi şi tradiţional drum comercial care lega, prin intermediul pasului Buzău, Muntenia de Transilvania. Staţie finalã de cale feratã, pe linia Braşov – Întorsura Buzãului, construitã în perioada 1922-1931 (inauguratã la 25 iun. 1931), care trece prin Tunelul Teliu, în lungime de 4 369 m (cel mai lung din ţarã), construit în anii 1924-1929. Economia oraşului se caracterizeazã prin existenţa câtorva unitãţi industriale, în cadrul cãroara se produc maşini agricole şi piese de schimb pentru maşini agricole, articole tehnice şi industriale, ambarcaţiuni sportive şi de agrement, mobilã, cherestea, confecţii textile şi metalice, încãlţãminte, nutreţuri concentrate pentru hrana animalelor de fermã ş.a. Totodată, Întorsura Buzăului este un centru tradiţional de ţesãturi populare (ştergare, feţe de masã, macrameuri, ii ş.a.) şi de confecţionare a costumelor de port popular. Agroturism. Bibliotecã publicã, inauguratã în anul 1963. Cãmin Cultural, în satul Brãdet, inaugurat în anul 1976. Pârtie de schi, pe Dealul Taberei, lungã de 730 m.

Istoric

În arealul oraşului Întorsura Buzăului, în anul 1909, au fost desoperite vestigii neolitice (un topor din piatrã lustruitã, diverse unelte din piatrã ş.a.). În aceastã zonã, strãjuitã de vârful Zãganu (1 883 m alt.) din masivul Ciucaş (la Vest) şi de masivul Siriu (la Est), în apropiere de izvorul râului Buzoel, se aflã pasul (trecãtoarea) Tabla Buţii, situat la 1 075 m alt., prin care, în Antichitate trecea un drum strategic militar, pavat cu lespezi de piatrã, numit de romani Via Strata, iar în Evul Mediu se numea Pasul Tãtarilor. În anul 1211, la Sud de pasul Tabla Buţii, Cavalerii Teutoni au construit o cetate numitã Kreutzburg, incendiatã de tãtari în 1343. Pasul Tabla Buţii apare menţionat într-o scrisoare din anul 1476, a domnului Ţãrii Româneşti, Vlad Ţepeş, trimisã judelui Braşovului, prin care îl înştiinţa urmãtoarele: “Cu voia lui Dumnezeu mi s-a închinat toatã Ţara Româneascã şi toţi boierii; …şi va slobozi Dumnezeu pretutindeni drumurile, şi pe la Rucãr, şi pe la Prahova, şi pe la Teleajen şi Buzãu. Deci, umblaţi acum slobozi pe unde vã place şi hrãniţi-vã şi Dumnezeu sã vã bucure”. În secolele trecute, prin acest pas se efectua un intens trafic de cereale şi vinuri spre Braşov, aici fiind un punct de vamã. Tot prin acest pas, continuat cu pasul Buzãu, aflat la 16 km Sud de acesta, treceau frecvent în incursiunile lor de jaf şi pustiire, oştile otomane şi cele tãtãreşti dinspre Muntenia cãtre Ţara Bârsei, aşa cum au fost în anii 1421, 1432, 1438, 1508, 1613, 1658, 1683, 1788, 1789, 1828. La 8/14 oct. 1599, la Întorsura Buzăului, Mihai Viteazul, domnul Ţãrii Româneşti, în drumul său către Transilvania, şi-a stabilit tabăra pe o colină, numită azi Dealul Taberei. Localitatea apare menţionatã documentar ca sat, prima oarã, în 1553, cu numele Boza, apoi la 17 sept. 1770, ca loc de popas pentru negustorii care treceau prin pasul Buzãu din Transilvania în Muntenia şi invers, în 1805, în 1839 cu denumirile Bodza-Fordulás şi Floraje (Floroaia). Într-un lexikon al austriacului Ignaz Lenk von Treuenfeld, apãrut la Viena, în 1839, localitatea era menţionatã ca “sat locuit de români”, iar în 1850 se numea, alternativ, Floraje şi Buzãul Ardelean, dupã care s-a numit Buzãul Ungar pânã în anul 1922. La 6 aug. 1923 com. Buzãul Ungar a fost împãţit în 4 comune separate: Întorsura Buzăului, Sita Buzãului, Vama Buzãului şi Barcani. Întorsura Buzăului a evoluat ca aşezare ruralã pânã la 17 februarie 1968 când a fost trecutã în ca categoria oraşelor prin unificarea satelor Întorsura Buzăului, Aninoasa, Crivina Mare, Crivina Mică, Floroaia Mică şi Popiceşti într-o singurã unitate administrativã. În prezent oraşul Întorsura Buzăului are în subordine administrativã satele Brãdet, Floroaia şi Scrãdoasa.

Monumente

În perimetrul oraşului Întorsura Buzăului se aflã ruinele unei cetãţi romane , cu turn de apãrare şi biserica “Sfântul Gheorghe” (iniţial a avut hramul “Sfânta Cuvioasã Parascheva”), construitã în anii 1836-1840, pe locul uneia din lemn, care data din anul 1797. Biserica a fost reparatã şi restauratã în anii 1953-1956 (sfinţitã la 9 sept. 1956) şi repictatã în frescã în 1954-1956 de Iosif Vass, Vasile Rãducanu, Ioan Craiman şi Ştefan Chioroianu, distrusã parţial de un incendiu la 1 ianuarie 2011 şi reparatã ulterior. Iconostasul a fost pictat de Gheorghe Ciopoiu. Tot în oraşul Întorsura Buzăului existã catedrala ortodoxã cu dublu hram – “Sfânta Treime” şi “Sfântul Mare Mucenic Pantelimon”, de mari dimensiuni (47,85 m lungime, 14,60 m lãţime, 43 m înãlţimea turlei principale şi 32 m înãlţimea turlelor secundare, gemene, plasate pe pronaos, la faţadã), ziditã în perioada 1994-2008. Catedrala posedã picturi murale interioare originare şi un pridvor deschis, sprijinit pe patru piloni cilindrici din beton, terminaţi cu arcade largi. În satul Brădet existã o bisericã ortodoxã cu hramul “Naşterea Maicii Domnului”, ziditã în perioada 8 sept. 1938-4 nov. 1945, pictatã de Dumitru Brãescu şi iconostas pictat de Gheorghe Cepoiu, iar în satul Floroaia se aflã biserica “Sfântul Gheorghe”, construitã în anii 1958-1960 şi extinsã în anul 1975. .