Însurăţei

Date generale

Oraşul Însurăţei se află in Sud-Estul României, în partea de Sud a judeţului Brăila, în Câmpia Bărăganului, la circa 45-50 m altitudine, pe râul Puturosu, la 65 km Sud-Vest de municipiul Brăila. Din punct de vedere demografic, Însurăţei face parte din categoria oraşelor mici cu o populaţie de 7 018 locuitori (la 1 ianuarie 2011), din care 3 586 de sex masculin şi 3 432 de sex feminin. Dacã raportãm numãrul total al populaţiei oraşului (respectiv 7 018 locuitori) la suprafaţa urbanã în intravilan (respectiv 5,9 km2) resultã o densitate de 1 089 locuitori pe km2. Oraşul Însurãţei este unul dintre nodurile rutiere importante ale judeţului Brăila. În perimetrul oraşului Însurăţei (respectiv pe teritoriul satului Valea Călmăţuiului care îi aparţine din punct de vedere administrativ) au fost descoperite de curând zãcãminte de ape geotermale cu o valoare economicã şi balnearã deosebitã. Economia oraşului Însurãţei se caracterizeazã  prin existenţa unor mici unitãţi care produc cãrãmizi şi ţigle, confecţii textile, preparate din lapte, coniac, spirt, produse de panificaţie şi de patiserie ş.a. Ferme de creştere a bovinelor pentru lapte, a ovinelor şi a porcinelor. Abator. Centru pomi-viticol. Bibliotecã orăşenească, publicã. Casă de cultură.

Istoric

Localitatea Însurăţei a fost întemeiatã în anul 1864 pe locul cãtunului Pârlădeni care exista, se pare, din anul 1760. Aşadar, ca urmare a Legii rurale adoptatã la 12/24 august 1864, prin care erau împroprietãriţi ţãranii cu pamânt (în medie cu circa 3,74 ha pentru fiecare familie), în aceastã zonã s-au stabilit nouă familii care au primit pãmânt arabil. Ulterior, o altã Lege (cea din 1878-1879) au mai fost împroprietãrite aici încã 500 de familii de însurãţei, punându-se, astfel, bazele formãrii unei comune rurale care a evoluat cu numele Însurãţei – nume provenit de la aceste familii nou întemeiate, numite familii de însurăţei. Comuna Însurăţei a fost trecutã în categoria oraşelor la 5 mai 1989, având în subordine administrativã satele Lacu Rezii, Măru Roşu şi Valea Călmăţuiului.

Monumente

În satul Lacu Rezii, întemeiat la începutul secolului 18, se aflã biserica “Sfântul Nicolae” (1840-1842) cu fragmente de picturi murale interioare originare, consolidatã şi restauratã în anii 2009-2010 şi resfinţitã la 7 noiembrie 2010 – bisericã declaratã monument istoric, fiind una dintre cele mai vechi biserici din aceastã zonã. În arealul aceluiaşi sat Lacu Rezii existã pãdurea Viişoara, declaratã rezervaţie forestierã la 24 septembrie 1979, cu un bogat fond cinegetic (cãprioare, misterţi, fazani, iepuri ş.a.). Pãdurea Viişoara  (1694 ha) este alcãtuitã din exemplare seculare de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) în amestec cu arbori de stejar (Quercus robur), frasin (Fraxinus excelsior), arţar tãtãrãsc (Acer tataricum), salcâm (Robinia pseudacacia) ş.a.